KaTaNa - Arta razboiului (S01, ep01 & ep02)

Albumul vine in martie. Revin cu afis pentru lansare, cu coperta, cu detalii despre CD si despre cum poate fi procurat.

De ce duminica e naspa

Pam-pam! Back in the game, sper ca pe perioada lunga sau nedeterminata. Ca la contracte, bo$$.

Trebuia sa scriu asta duminca seara, dar uite ca e luni seara. Dar n-am uitat. E o chestie care repetitiva, cu o ciclicitate de fix o saptamana. Scap doar in concedii.
Toata lumea uraste ziua de luni, pentru ca ziua de luni e inceput de saptamana, nu are nimeni chef de munca dupa un week-end plin de... ce face fiecare: sex, betie, chef, filme, piscina, ski... pula mea.
Ba, ce-aveti cu "luni". Luni e o zi prietenoasa ca si marti. Luni dimineata te trezesti si constati ca e deja belita! Nu ai timp sa urasti lunea! Te iei cu treaba, nu nimeresti sa-ti incalti sosetele, versi cafeaua, nu-ti sta freza (eu n-am, gie!), n-ai timp nici sa iei ceva in gura... Ajungi la serviciu... intri-n priza, te freaca sefu', taman s-a bulit PC-u', nu merge imprimanta... cand pula mea sa mai urasti lunea?!?!
Dar duminica... sa mor daca n-ai timp berechet. Duminica e cea mai fututa zi a saptamanii si-o urasc de cand ma stiu; de cand ma stiu in clasa I! O uram imediat ce se termina "Äbracadabra". cand se termina treaba cu Magicianu' Marian Ralea, se belea treaba pan' la cotor. Mereu trageam de timp pana venea masa; dupa masa ma lua somnu', dupa somn ma uitam la TV... Dar nicio secunda nu uitam ca va veni duminica seara si dupa asta luni. Si venea seara: cand pula mea sa mai faci si lectii, cand pula mea sa faci baie (da, pe-atunci faceam baie d-aia lunga), cand sa te mai TUNZI!??
Tunsu'. Cu tunsu' treaba e ca invatatoarei i se scula cateodata sa dea "tunderea". Cand se indrepta degetul ala subtire spre mine, parca era țeava de Magnum. Ba, si uit o data. Fotbal, hoinareala pe maidan, lectii, pula mea... si dupa baie... "Mamaie, trebuie sa ma duc tuns maine". Pula! Era 11 noaptea! Frizerii non-stop nu-s nici acu', dar in... cat eram atunci?; '92-'93 sa zic.
Si da-i mamaița cu forfecuța. Gigea eram. A doua zi, iti dai seama, toti se cacau pe ei de ras. Le-am zis ca io m-am tuns. Cum cacat era sa zic ca m-a tuns mamaie?!?! Da, pentru ca mamaie, care copil fiind il jelise pe Stalin (vezi filmul "Nunta muta"), si-a imaginat ca-mi iau aia gatu' cu panza de traforaj daca nu ma duc tuns. Bine ca n-aveam gagica p-atunci; cred ca inregistram primu' chiul "all time".
Uite ce poate face duminica, frațior! Face din om, neom! Care pula mea e sansa sa fii facut harcea-parcea in cap intr-o zi de luni?!?!
Toata duminica ma gandesc ca "Maine-i luni si e belita!". N-am chef de nimic duminica. Duminica nu trebuie socotita zi de week-end. Joia trebuie sa fie! Hai, zi ca joi dup'amiaza nu te ia capu' cand te gandesti ca maine e vineri si e zi scurta si maine poti s ate culci cand vrea pula ta ca poimaine e sambata... Asta-i smecheria!
V-am pupat, v-am salutat, m-am coit... am revenit... Toate bune, roz ca bobo.
Na-ti-o p-asta cu ghitara, ce frumos are ea viersu'...

Revin?

Sustine cineva acest cutremurator imbold artistic?

am sa-ncerc sa revin cu stil caracteristic. Gie!

KaTaNa - Cioburi (preview)

E o piesa scrisa de mine acum mult timp (parca stiind ca va veni si clipa asta), pe care unele evenimete petrecute recent m-au facut s-o sterg putin de praf luandu-mi dreptul s-o "arunc" spre ascultare cuiva... si totodata tuturor... fara ca macar sa cer acordul producatorului (Nakata) - care apropo, a facut un negatov superb. Pe calea asta imi cer mii de scuze. Sa vezi ce palme-mi iau de-acum...
O sa pun si versurile mai jos, in caz ca pe vr-undeva nu-mi sunt intelese vorbele. S-o ascultati cu placere, caci din suflet am facut-o.

Inspiratie-am destula, am cerneala-n calimara
Iar penita pe hartie aluneca usoara
Si nimic nou nu spun cand tu stii ca sunt
In fata ta precum o statueta din lut
Pe care-o poti modela asa cum vrei tu
Umple-ma, nu ma lasa gol pe dinauntru
Tu poti sa-mi pui in spate-n serios sau doar in joaca
Aripi modelate tot din pamant si apa
Atinge-ma, te rog... cat de mult se poate
Ca vreau sa simt mereu palmele tale calde
Nu ma lasa sa ma usuc, uda-ma-n continuare
Cu lacrimi ce vor curge dintre pleoapele tale
Intre statui de ceara, intre alte tablouri
Presimt c-ai sa ma pierzi intre alte bibelouri
Ar trebui sa stii ca nu pot rezista la socuri
Te rog sa nu ma scapi, c-am sa ma sparg in mii de cioburi

Refren:
In mii de cioburi, poti sa ma spargi
In mii de moduri poti sa ma atragi
In mii de cioburi, poti sa ma prefaci
In mii de feluri, inca imi placi

Acum e timp destul, deci nu e nicio graba
Ma joc iar cu penita pe-o alta foaie alba
Si nimic nou nu spun cand tu stii bine
Ca imaginea-ti perfecta se reflecta in mine
Si de-aia iti zic, cand stau in fata ta
Ca tu esti cea mai frumoasa, nu Alba-ca-Zapada.
Chipul tau pe sticla mea, as vrea sa se imprime
Caci adorm in gand cu tine, si-ador cand lasi pe mine
Urme de buze cu ruj, in plus imi place nespus
Cum ma stergi tu de aburi, cand iesi de sub dus
si Esti simpatica-foc... cand probezi sutiene
Si-ai ochi asa frumosi... atunci cand te dai
Cu mascara pe gene... da' ar trebui sa stii:
Te rog atat de mult (Nu!) nu ma lovi
C-ai sa ma pierzi in mii de cioburi, senorita
Si aduce ghinion... sa spargi oglinda

Ce misto e sa fii doctor

"Fara pop, fara rock, fara r'n'b, fara gabori deghizati si tarfe cu pretentii..." fara intro, fara outro, fara vorbe de prin sos:

Intretinere: 173 de lei (ma mai spal si eu, mai spal toale ca am putine...)
Internet: 40 de lei (pe langa facebook si messenger, mai citesc de-astea medicale)
RATB: 50 de lei (nu pot sa ma duc pe jos pana la spital)
Vodafone: 134 de lei (comunicam, astea... poate vorbesc prea mult, nu stiu; asa e abonamentul)
Datorie: 150 de lei (am facut-o ca sa iau un cadou, ca de... nu pot fi chiar eu ala care nu i-a luat cadou prietenei... s-a-ntamplat sa fie ziua ei)
Stomatolog: 110 lei (m-a durut maseaua pana n-am mai putut; cand n-a mai cedat la Algocalmin, Ketoprofen, astea... m-am dus, ce dracu' sa fac?)
Electrica: inca n-am platit-o, poate luna viitoare (71 de lei)

Total: 617 lei.

Fluturasu':
Salariat: 2653 M.S.L.
Functia: Med. Rez. I Urologie
Salariu de baza: 140,00 h : 1123 lei
Spor Art. 7 b. : 132 lei
Total retineri: 376 lei
Rest de plata: 879 lei

879 - 617 = 262 lei

Fabuloasa suma de 262 de lei pentru o luna de zile. O luna de zile in care mananc, beau cola sau ce dracu' beau eu (apa minerala sa zic), ma spal pe dinti (mai rar, da'consum un tub pe luna), mai fac cate-un dus (tot rar), pulverizez spray, mai fac pacatul de-a merge cu metroul, fumez (din ce in ce mai putin).
Ca sa faci toate astea, ai nevoie de paine, cartofi, carne, tra-la-la... de cola, de pasta de dinti, de periuta, de gel de dus, de vreo 2 spray-uri (nici nu discut de parfumuri sau ceva), de detergent, cartele de metrou, tigari... Da'ce ma fac daca ma dor dintii? Daca racesc? Daca mi se rup adidasii sau giaca... sosetele, pantalonii? Daca e ziua cuiva (in general, este)? Daca ma cheama cineva la o nunta? Daca mi se strica PC-ul? Daca tre' sa cumpar vreo carte de medicina?
Daca ar fi fost sa platesc chirie, nu as fi putut niciodata sa ma fac doctor...

Posibile intrebari (si raspunsuri):
1. de ce nu ma las de fumat? Pentru ca e greu... si consider sincer ca dupa 6 de medicina ar trebui sa pot sa-mi permit luxul de a fuma.
1. altii castiga mai putin. Eu de ce ma plang? Pai din acelasi motiv: ca nu ma compar nici intelectual, nici ca pregatire, nici prin activitatea pe care o prestez cu unu' de la spalatoria auto sau cu una care vinde toale-n Mall.
3. iei spaga? Nu e spaga, pentru ca fac ceva ce oricum as face si fara asa ceva si-o fac la fel pentru toti. Iar "spaga" asta e infima chiar pe langa salariul asta de 880 de lei pe luna... adica nici macar un sfert.
4. de ce te-ai mai facut doctor? Pentru ca am simtit eu ca asta e de mine, pentru ca daca o luam asa nu s-ar mai face nimeni doctor si s-ar muri la greu de apendicita.

Ideea e ca in spital, toti te pupa-n cur. Dar cand ma dezbrac de halat, simt ca-s un pulifric in statie la troleu' 79 pe care orice cioroi poa' sa-l scuipe din Bemveu. Alta idee e ca daca as fi stat cu chirie, nu as fi ajuns prea curand doctor. Ideea e ca am 28 de ani si la 880 de lei salariu nu-ti da nimeni credit sa-ti iei macar o masina second-hand. Ideea e ca nu pot sa ma gandesc cand voi avea casa mea. E ceva transcendent pentru mine. Ideea e ca la 28 de ani nu pot iesi cand vreau la un film, la bere, sau pe unde pizda ma-sii mai iese lumea.
Da, stiu... toti o sa ziceti ca viata e frumoasa, sa ma duc in parc sa sparg seminte pe banca si sa alerg prin iarba plina de cacati de caini, sa beau apa de la tasnitoare, sa ma las de fumat, sa ma izolez in casa, sa ma masturbez in loc sa fac sex, sa nu mai vorbesc la telefon. Poate-am sa fiu constrans sa le fac, dar mereu voi fi convins ca statu' asta de cacat imi datoreaza infinit mai mult. Sa-mi suga pula. Cine e ala care-mi zice sa ma car din tara, de parca ar fi asa... ca si cum m-as muta din Bucuresti in Ploiesti. Asta va fi poate o solutie in maxim 2-3 ani. Maine e targ de job-uri medicale la U.M.F. pentru strainataturi si ma face curios treaba. Poate-am sa trec pe-acolo dupa ce plec de la spital maine... adica sambata.
Ia vino Bear Grylls sa supravietuiesti aici cu mine! Ne facem bordei, ne spalam numa'cand ploua, ne-ncalzim la foc de cartoane, mergem numa' pe jos cate 4 ore pe zi, mancam oua de gugustiuc si corcoduse din parcu' I.O.R. si... si in rest facem medicina!

I-auzi ce zice L-Doctor:

Concert KaTaNa

Duminica (16 ianuarie), in Pub Elephant (e pe langa Fire), se desfasoara Jhivago (Verita Saga), KaTaNa (trupa mea), Clue & Havana, The Bridge si In Extremis.

Ora concertului e 20:00, ca pana pe la 21:00 sa se stranga lumea si sa facem un mic warm-up... beti o chestie, fumati o treaba, ascultati un rep...
Pana duminica, o mica mostra de dezmat:

Ultima

Ultima din 2010, a nu se panica niminea!
Am tot vrut sa fac postarea asta de bilant de vreo doua zile-ncoa', da' nu prea fu timp. Am vrut sa pun si "cum m-a gasit lumea pe google in 2010", dar sunt prea multe ca sa pierdem timpul cu ele iar eu in juma' de ora tre' sa plec sa fac noapte alba. Cica ma imbrac in Dr. House, ca e petrecere cu tematica. Promit poze.

Bilantul meu pentru 2010 cred ca e pe plus. Poate chiar un mare plus, daca o iau asa, per ansamblu, ca la horoscop: bani, sanatate, dragoste, cariera.
Bani au fost atat cat sa-mi ajunga. Multumesc din suflet, Nicu... pentru tot ce-ai facut pentru mine de cand ne cunoastem (doar de 4 ani; da, si eu regret ca nu ne stim de mi mult timp) si mai ales anul asta. Le multumesc si celor care mi-au tinut companie la cheltuit bani. Multumesc Puiu, pentru Revelion (asta tot la bani intra).
La capitolul sanatate, ma bucur ca am depasit perioada aia cu atacuri de panica. Am ramas usor ipohondru, da' doar pe alocuri. Multumesc tuturor celor care mi-au dat peste nas cand am incercat sa ma victimizez. Am alergat toata vara, 4 km pe zi, am fumat mai putin in perioada aia. Imi multumesc mie c-am avut vointa si putirinta.
Dragoste...
Profesional, anul asta a insemnat mult pentru mine. Anul atarna greu acuma la gatu' meu... sau era cu "aurul"? Destinul a vrut sa fac si cel mai grav accident din viata mea, pentru ca apoi sa-mi dau demisia si mai apoi sa ma lupt cu bibliografia pentru Rezidentiat. Multumesc iarasi... of, ce multi sunt aici... Ruxandica starletuta pentru telefonasele din noiembrie in care ne-am sustinut repiproc si care m-au ajutat sa trag cu motorasele la turatie maxima. Mister Ratza, pentru ca de atate ori mi-a zis "Stai in casa si invata". Dr. Glugah, ca mi-a zis mereu "Stai ma linistit, ca-l iei". Buzi (bunica-mea) care mi-a facut toate poftele in vara asta si care m-a sustinut zilnic. Restul... cum am zis mai sus, sunt multi, dar nu am timp acum nici de nume nici de fapte. O ard ca la Oscaruri, sa mor... dar toate chestiile astea au insemnat mult pentru mine. O sa vina vremea sa dau asemenea multumiri si pe album. Nu cred ca mai e mult. Revenind, s-a intamplat aproape cum am vrut, am reusit sa iau urologie. Dupa accidentul ala in care Blanche a fost dauna totala, pare ca cineva vrea ceva cu mine.

Acum... urarile de bine, despre care nu tre' sa mai spun ca sunt din inima, ca eu iubesc multa lume. Si stiu cine ma citeste aici.
Va doresc sa aveti un an cum n-a mai fost altul pana acum. Va doresc sa va doriti sa va depasiti limitele, sa realizati ca daca vrei ceva si tragi tare o sa se realizeze. Va doresc putere sa trageti tare si in anul ce vine peste 3 ore juma', sa aventi inspiratie la creatie. Va doresc sa va vedeti prietenii mult mai des decat am facut-o eu in anul asta, ceea ce-mi doresc si mie. Va doresc sa cunoasteti oameni frumosi la suflet. Va doresc sa aveti puterea sa iertati, sa va bucurati de fiecare clipa, de fiecare cantec, de fiecare poezie, de fiecare culoare, de fiecare pas - pentru ca altii nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa mearga. Va doresc sa nu va uitati niciodata copilaria, sa va amintiti toate momentele placute. Va doresc sa aveti taria sa vi se rupa atunci cand e cazul si dezinvoltura sa plangeti atunci cand va vine, cum fac eu acum. Pentru ca ma bucur de plans, de ras, de muzica, de viata. Sa ne bucuram de viata sanatosi si in 2011.

Asta v-o dedic voua... si va stiti voi. Melodia e "Joe Cocker - With A Little Of My Friends":



Later Edit:
1. Ma simt putin aiurea pentru faptul ca m-am apucat sa fac nominalizari cand am multumit. Sunt(eti) mult mai multi, dar as fi incarcat aiurea textul cu nume.
2. Imi cer scuze ca n-am facut urari telefonice, apeluri sau sms, dar am abonamentul inchis de ceva vreme; si nu cred ca-l deblochez curand.
3.

Asistente

Azi am incercat sa fac o leapsa. Nu mi-a iesit. Pentru ca eu SUNT intr-o mie de feluri, pentru ca SUNT o mie de chestii despre care as fi putut scrie ceva... si nu m-am putut hotarî; pentru ca Mi-as fi dorit foarte multe lucruri, neputand sa le clasific ca importante sau neimportante, necum sa nominalizez doar unul singur. Sunt incapabil sa scriu putin, simt nevoia sa fiu exhaustiv. De multe ori nu-mi iese, cu toate ca scriu mult. In plus, n-am facut leapsa pentru ca singura varianta ar fi fost s-o fac la misto, iar asa am fi pierdut timpul aiurea si eu si voi. Asa, scriind despre asistente, poate iese mai bine, cu toate ca presupun ca tot o pierdere inutila de timp va fi. O sa scriu despre asta pentru ca ma roade de mult timp si totusi au existat diverse motive pentru care n-am facut-o... ceva de genul "e un subiect prea neinteresant ca sa pierd timpul cu el", iar p-atunci chiar nu-mi permiteam. De-aia nu va pot cere sa va pierdeti timpul citit. Puteti pleca acum!

Desi in "Nomenclatorul de meserii" sunt vreo 50 de meserii care incep cu "asistent de cercetare" si inca vreo 20 care incep doar cu "asistent", dar... "Tata, asistenta TV nu gasesc. Altceva mai stii sa faci? Ce tot ii dai inainte cu ?" Cam asa zicea Mimi Branescu in "Un cartus de Kent si un pachet de cafea"... numa' c-am modificat eu putin. Oricum, nu conteaza ca ce-or fi ele incadrate. Problema e... ca ce chestie?
Cautai azi pe net, ca un pseudojurnalist, sa vad cam cat castiga fetele astea. Dupa diverse surse, avem doua variante: intre 1500 si 2000 de lei si intre 400 si 1000 de euro. Bine, pe cat ai invatat, atata castigi. In comparatie cu complexatul de mine, care voi castiga vreo 35 de lei pe zi la program de cel putin 8 ore, fetele astea castiga 100-200 de lei in aproximativ 2 ore. Pai nu e bine? Eu castig aproape 5 lei pe ora, ele vreo 50-100. E bine, nu mor ele de foame. Am inteles ca mai fac prezentari de moda (alea pe cati intereseaza? oricum, nu poarta nici dracu' ce prezinta slabanoagele, ca mor toti de ras daca iesi asa din casa - dar e deja alt subiect). Ba... moda, reviste, astea... amanti, iubiti, "afaceristi", fotbalisti... "Chirica, mazare, greci... Nu ma intereseaza! In 5 minute m-am ridicat si-am plecat". Doar ca nu le disting utilitatea.
Sunt prin banci, prin cladiri birouri de-alea imbracate numa' in sticla, sunt pe santiere, sunt... pe oriunde oameni care freaca menta. Numai ca nu-i vede nimeni sau se vad ei intre ei, deci sentimentul de inutilitate e restrans, vorba inradacinita in perioada comunismului ("Timpu' trece, leafa merge") e acolo... in cerc restrans. Da' cand te vede o tara ca stai pe un scaun, cum e, ma? Sa stai tu acolo... si-apoi sa stai, si dupa Publicitate iar sa stai, si cat vorbeste Capatos sau Morar sa tot stai, cat canta formatia sa tot stai, cat se baga in seama ala cu paru' alb si cu glume de c***t... sa stai si-atunci.
Acuma, cum s-o vedea de-acasa? Eu special m-am uitat la ce face aia acolo - recte Bianca. Sta. Se invarte pe scaun, isi mai da cu mana prin par... Prietene, unii se mai fac si eui ca muncesc, clampanesc din mouse-uri, se rup in click-uri, rasfoiesc, cara dosare, ies la tigara... ba, orice! Si daca stai sa te ganmdesti, nu vad nici eu nici tu pe la TV. Pe astia care le angajeaza, cu ce-i ajuta? Ah... Crudu facea pe proasta - intre noi fie, de-aia nici macar n-am suportat vreodata sa ma uit la emisiunea aia.

Deci...
Sunt singurul tembel care se intreaba de ce-s fetele alea p-acolo?
Sunt singurul care crede ca nu se uita nici dracu' la o emisiune ca s-o vada pe Bianca si ca "asistentele TV" nu fac audienta?

Sunt singurul care crede ca fetele alea iau niste bani de pomana?

Sunt singurul care crede ca sunt cel putin 5000 de fete in Romania care arata mai bine decat "Asistentele TV"?

Poate ca da, poate ca nu. Sper sa nu fim putini cei care credem ca pe la TV se promoveaza doar superficialitatea, prostia, tigania si manelismul. Mult respect pentru "Sinteza Zilei", unde prin campania "Impreuna dam viata povestilor", am vazut cazuri cutremuratoare (chirurgul Acad. Prof. Dr. Pesamosca - care, apropos, are o pensie mult mai mica decat salariul Biancai Dragusanu - apoi Acad. Prof. Dr. Leon Danaila, apoi legendele boxului romanesc, Gheorghe Berceanu - campion la greco-romane, ).
Iata inca o postare fara noima, inc-o pierdere de timp si inca niste randuri ce-mi tradeaza frustrarile. Poate melodia salveaza ziua...

Videoclipul piesei e ASTA (nu incapea la mine aici).

Cum am ucis Craciunul

Treptat, sistematic si sigur. A fost crima perfecta, ca sa zic... Treaba e ca nici macar n-am vrut, iar acum ma caiesc. Va urasc cand va vad entuziasmati de beculete, luminite, cand va da pe spate mirosul de brad, cand vad forfota generata de cumpararea cadourilor... cand va vad induiosati de « Silent Night » sau mai stiu eu ce – mie imi place cum suna « Jingle Bells Rock». Mi-au placut primele doua « Home Alone », dar nici macar nu stiu de ce... Mi-e greata de americani, de cum sarbatoresc ei diverse chestii... dar in acelasi timp le invidiez « spiritul Craciunului » care-i apuca pe ei si pe familiile lor mari, cu « cousin »-i care vin de la mii de kilometri ca sa sarbatoreasca(,) Craciunul in familie, sa manance, sa vorbeasca, sa mai afle unii despre altii. Urasc aceste clisee – asa mi se par mie – de Craciun, cu brazi, globuri, colinde, cozonac, cadouri, zapada, s.a.m.d, dar in acelasi timp as vrea sa ma atinga si pe mine.

Nu stiu ce-i cu Grinch, doar ca-i o hidosenie verde despre care-am auzit ca a furat Craciunul. E mic copil. Eu l-am ucis. Sunt un fel de Grinch, da. Cum am facut?!? Nici nu prea mai tin minte... de fapt, cred ca nu am realizat vreodata cum s-a intamplat. Nici nu mai stiu cum mi-am dat seama ca Mos Craciun nu prea are treaba cu realitate inconjuratoare. Stiu doar ca s-a intamplat foarte devreme... imi pare ca am gasit cadourile sau ceva de genul. Da, obisnuiam sa cotrobai prin toata casa, stiam unde-s toate, orice-ar fi fost. Prima si ultima experienta de care-mi amintesc se intampla undeva pe la 5-6 ani, cand la vederea Mosului (Mos Gerila era p-atunci) si mai ales la auzul vocii de bariton m-am speriat de-am uitat toate poeziile si-am fugit plangand, calmat fiind dupa vreo ora de asigurari, cum ca Mosul a plecat. Urat, nu ?

Dupa ce-am realizat cum e treaba cu Mosul, mi se pare ca nici nu prea am mai primit cadouri. Orium, pe langa multele jucarii, mai primeam diverse chestii pe care mamaie le trecea in Scrisoare, consultandu-ma si nu prea, la modul : « Hai sa trecem si izmene, ca nu mai ai » « Bine, si izmene ». Tot de pe-atunci, pare-mi-se... n-am mai facut nici brad. Tin minte ca acum vreo 4 ani, o fata draga mie a plans o zi intreaga fiindca ramasase fara brad in Ajun si eu nici n-am stiut cum s-o impac, neintelegand practic care-i drama.

Trecand de brad, cadouri, Mos Gerila, ajung undeva pe la 12-13 ani... cand am inceput sa am dubii cu privinta l existenta lui Dumnezeu, cand am inceput sa am discutii cu tataie pe tema asta (si el avea dubii). Am mai citit, m-am mai invartit, pan-am ajuns convins ca nu-i treaba reala nici asta. N-am mai putut sa cred ca Isus a inviat, ca s-a ridicat la cer si-alte asemenea. Deci am infipt cutitu-mi si-n sarbatorile Pascale.

De-acuma, asociam treburile astea doar cu doua lucruri : vacanta si reunirea familiei. Mi-era drag cand eram cu tataie, mamaie, mama si sotul ei, gemenii, matusa-mea si unchi-miu, var-miu. Chit ca era in prima sau a doua zi de Craciun, treaba se intampla. De-atunci, s-au schimbat multe. Azi am fost doar eu, mamaie si gemenii. Atat. Am mancat si-am baut la fel ca ieri, ca alaltaieri, la fel ca miercuri, la fel ca marti. De-aia pentru mine Craciunul e o zi la fel ca orice alta zi de weekend, doar ca difera mancarea. Ma satur repede de toba, sarmale, friptura de porc, caltabos. Mi-e dor de salata verde, de rosii, de castraveti, de ridichi... de pepene. Asta a fost. Asa am ucis eu Craciunul, definitiv si irevocabil. Si-mi vine sa mor cand stiu ca nimic nu ma va face sa-l mai simt ca aceia care chiar cred ca nasterea lui Isus, care impodobesc brad, care despacheteaza cadouri, care... pentru care Craciunul nu-i o zi ca oricare alta.

Totusi, cred ca eu l-am ucis in mod placut... si pentru totdeauna; insa ma scarbesc cei care-l ucid in fiecare an, cate putin. Oare cati dintre astia care-ajung sa sune la 112 (mancare, bautura, etnobotanice) chiar sarbatoresc “nasterea Domnului”? Cati din cei care-si asteapta cadoul in valoare de multe mii de euro? De ce ai face Craciunul la Paris ? Nu poti sa te duci si vara ? De ce de Craciun ? E mai altfel « nasterea Domnului » acolo ?

Nu pot sa nu-mi amintesc de niste versuri de la Parazitii (da, « rapperii aia care injura mult »), anume :
"Satui de viata sarmanii, vor sa se stinga
Spre disperarea copiilor se-atarna de grinda-n oglinda
Cei bogati, testeaza ranjind coca pe limba
Plini de falsa compasiune cand incepe sa ninga"

Bogatii, firmele doritoare de reclama si scutire de impozite... de ce cred ei ca acei copii, geniali sau nu, au nevoie de laptop-uri doar de Craciun ? De ce ar avea nevoie de bani sau mai stiu eu ce doar de Craciun ? Ah, pentru ca toata lumea primeste cadouri. Sarmanii au mereu nevoie de cadouri...

Ucid Craciunul cei care sparg mii de lei in cluburi, in noaptea de Ajun, cu “craciunite” semi-nud dansand provocator. Ucid Craciunul cei care cumpara cadouri de multe mii de euro, doar ca sa vada altii cat de bogati sunt ei. Ucid Craciunul cei care baga-n ei sarmale pana pleznesc, carora le place sa aibe masa cat mai plina, pentru ca apoi sa arunce mancarea. Unii mor de foame, mancailor! Nu zic ca tre’ sa dai neaparat sarmanilor, dar macar sa n-o arzi ostentativ. Nu zic ca tre' sa oferi, dar daca oferi, n-o fa cu "falsa compasiune", ci da din suflet. Nu tre’ sa fie Craciun ca sa fim buni. Unii sunt « mai » buni in decembrie. Haideti sa fim doar buni in fiecare zi. Cred ca eu am ucis mai frumos Craciunul.

Am sa pun si-o poza, pentru ca anul asta, eu – ucigasul - am impodobit un brad. Acum vreo cateva zile am impodobit un brad la Nicu acasa, si mi s-a parut frumos. Nu stiu daca a si iesit el frumos, da-n jumatatea aia de ora in care-am ascultat « Feliz Navidad » si ce-o mai fi fost, am simtit si eu putin Craciun prin casa.

Dincolo de urarile de pe net sau din sms-uri (da, alea naspa cu « miros de brad, lumanari la geam, zapada pe nu-stiu-unde, implinirea tuturor dorintelor » , sper sincer ca v-ati simtit bine azi, ca v-ati regasit cu familiile, ca v-a placut friptura, ca ati primit cadouri care chiar sa va placa, ca v-ati gandit macar o clipa ca se sarbatoreste nasterea lui Isus, ca v-ati gandit macar o clipa ca sunt milioane de romani care azi n-au primit cadouri, care n-au mancat cozonac sau toba, care n-au ascultat muzica de Craciun, care n-au avut niciodata brad. Noi suntem bine, chiar si-asa ucigasi cum suntem. Chiar prea bine... poate nemeritand.

Cu ce se ocupa romanii

Piesa asta ma obsedeaza rau de tot de vreo cateva zile, cu toate ca n-am pe cine sa duc acasa si nici la "ceai dansant" nu ies. O ascult cand mananc, cand fac dus, cand ma joc la PC, cand citesc bloguri, cand fumez, cand beau cola, cand mestec guma si alte chestii pe care le mai fac eu si nu-mi vin acum in minte. Nu stiu cand o sa-mi treaca.
In postarea asta mi-am propus sa nu scriu "urat", deci avem interzis la vulgaritati azi.

Incep cu un succint ante-scriptum. As putea sa scriu multe despre examenul de Rezidentiat, despre angajarea la Spitalul Sf. Pantelimon, despre acte, despre bani, despre multe. Dar nu e momentul... si nici nu ma pasioneaza. Toata lumea stie cum merg treburile p-aici, toti ne-am lovit de birocratie in democratie. Am sa punctez doar 2 lucruri legate de examenul de Rezidentiat:
1. Am platit 300 de lei ca sa pot da examenul asta. Am fost peste 4300 de medici care am sustinut acest examen. S-au strans deci peste 320.000 de euro, din care ei trebuiau sa plateasca asistenta din sali (cat sa fi dat unui asistent? 300 de lei? Maxim. Eu la votare am luat 360 ca presedinte de sectie si pe stat 24 de ore). Ei cu toti banii astia nu au fost in stare sa faca 200 de grile.
2. Desi am semnat la corectare cand mi s-a comunicat punctajul, eu si inca 2 martori, dupa 4 zile... comisia de rezidentiat isi permite sa-mi schimbe punctajul, fara ca macar eu sa fiu de fata. Si asta li s-a intamplat multora... aprioape 4000. Comisia de care zisei mai sus (condusa de marele spagar Streinu-Cercel) da un comunicat prin care anunta anularea a 5 intrebari din cele 200, fara sa prezinte motivele. Doua dintre ele, intr-adevar, nu erau din bibliografie (niste incompetenti, nu? ), dar restul de trei erau foarte bine formulate, clare, din bibliografie. 23 de puncte era maximul la aceste 5 intrebari, din care eu am facut 22 - care mi s-au scazut ulterior. Treaba e ca nu s-a sesizat nimeni, nimeni n-a raspuns pentru chestia asta, nimeni n-a dat nicio lamurire... ca Streinu-Cercel a tinut telefonul inchis 2 zile, pana la repartitie. M**e, ba! (scuze, n-am putut sa ma abtin).

Si-acum sa abordez tema pentru care deschisei "caietul".
Trebuia sa ajung la Spitalul Pantelimon, cu acte (pe care le aveam, dupa ce am intors camera pe dos... "A la recherche du bulletin de naissance perdu") si un dosar de incopciat (pe care nu-l aveam). Asa ca am luat-o pe jos, d-aici de la Diham, pe ruta Socului-Delfinului-Pantelimon, in cautatea unei papetarii... a unui loc unde sa gasesc un nenorocit de dosar de incopciat. Desi miopia mi se accentueaza si nu prea pot citi pe patrea cealalta a bulevardului, reusesc totusi sa deduc numele si inscrisurie firmelor. In propria-mi filosofie, pe langa emisiunile posturilor TV (ma refer aci la alea cu bataie, cu detectivi, cu nunti, cu tarani, cu cocalari, cu mondenitati despre de-alde "Nimeni"), mai sunt si alte lucruri care pot spune multe despre o natie - in particular despre societatea romaneasca cvasicapitalista) iar unul dintre ele cred c-ar fi dughenele/gheretele/magazinele/firmele "de la sosea". Le iau pe rand, incercand totusi sa le citez in ordinea frecventei, de la mare la mica.

1. Suntem un popor de imprumutati, datori-vanduti, debitori din tata-n fiu. Romanii fac credite, isi folosesc cu sarguinta cardule la ATM, multi din ei ca sa-si scoata tot salariul o data pe luna (asa faceam si eu de multe ori, deci ATM-ist nu prea am fost, decat la nevoie). Si pentru ca romanii sa aiba de unde sa ia bani cu imprumut, sa aiba unde sa-si plateasca dobanzile, au facut astia multe-multe banci. Chit ca mergi pe jos, in zone populate cat-de-cat, garantez ca macar o data la 5-10 minute te intalnesti c-o banca. Astia au ceva cu camatarii!
2. Ne macina "boalele". Crucile verzi licaritoare iti aduc mereu aminte de atmosfera asta de Craciun pe care-o traim in fiecare decembrie. Unele cu carduri de filelitate... de la altele, daca iei lapte-praf primesti o tetina... Doar tre' sa aiba romanu' de unde sa cumpere Algocalmin, anticonceptionale (atentie mare, ca e belea cu aia 2 ani, cu indemnizatia... tre' sa fii bazata ca sa poti fi mama) si antibiotice pe care sa le ia "dupa ureche" - Biseptol ruleaza! "Daca te simti nasol, ia un Biseptol". Nu!
3. Romancele sunt cochete. Se bronzeaza la solar fara frica de cancer, sa "straluce" cat mai bine pe ele "les bijoux" cand le lumineaza stroboscopu' in club. Pai e normal, ca daca se duc la mare doar ca sa petreaca noaptea si sa doarma ziua, iar reflexia lunii nu bronzeaza nici de-a naibii, ramane o singura solutie: solar! Si-asa sunt legume, nu?
Dar romancelor le place "trendy"... coafura, tunsoare, astea. E plin si de frizerii.
4. In oarecare legatura cu punctul 1, romanii vand si cumpara valuta, amaneteaza inele, cercei, lanturi, cruciulite. Deci, daca vrei sa scapi de ceas, gasesti o dugheana cu "Exchange - Amanet" cat ai zice "aur".
5. Avem "pets", care "pets" se hranesc cu haleala de la "Pet Shop". Mai tre' si ele tunse, coafate, vaccinate, finisate pe la gheare plus diverse alte tratamente aplicate animalelor.

In drumul asta al meu (sunt cativa kilometri buni, vreo 4 statii de autobuz si inca vreo 4-5 de tramvai) , am gasit o singura librarie, care spre bucuria mea... avea dosare de incopciat. Daca romanii completeaza formulare pe la banci, fac afaceri cu statu', stau la solar si coafor, duc cateii la tuns, amaneteaza "bijuuri"... cand dracu' sa mai aiba timp si de citit? In plus, te roaga unii pe la semafor cu carti d-alea "ieftinache", care ies odata cu ziaru', bune de pus in biblioteca, c-arata bine... toate de-aceeasi culoare. Iti dai seama?!?!
De... cam cu astea ne ocupam. "O tempora! O mores!".