duminică, 31 octombrie 2010

Tragem De Timp




Versurile mele sunt aci. Restul povestii e mai jos.

Eu:
Mai demult nu realizam, dar acuma cred si eu
Ca inevitabil vine vremea sa spunem adio
Vremurilor frumoase, dar toti copiii cresc
De-acum fiecare are, un alt drum, e firesc
Anii trec fulgerator, parc-ar fi scurt-metraje
Lasand loc altui decor, si altor personaje
Noi avem din ce in ce mai putine sa ne spunem
Si-o ardem serios, nici nu mai zambim la glume
Iar din ce in ce mai des, unii pornesc catre vest
Poate asta-i drumul lor, cine-s eu ca sa-i opresc?
Si-alergam fiecare, cautandu-ne o cale
Prin vantul care bate de la an la an mai tare prin gradini spuberand,
petalele de trandafiri
Iar noi zburand ca ele, ne legam de amintiri,
Cand stergandu-le de praf le mai scoatem din sertare
Pe la cateva betii care-s DIN CE IN CE mai rare
Si poate distantele vor fi mai mari decat acu'
Da' stii ca dac-ai nevoie, ne gasesti acolo, nu?
Iar eu stiu ca vine vremea cand nu voi mai umple foi
Timpu' nu iarta pe nimeni, nu ne iarta nici pe noi


Esra:
Obisnuiam sa ma pierd intre caiete si stilouri
Dar am crescut si le-am inlocuit dosare si birouri
Printre sute de ecouri ce faceau totul mai dificil
Am continuat sa vad totul cu niste ochi de copil
Si copilul asta viseaza ca pleaca peste mari si tari
Ca`si croieste drumuri si carari fara sa`i pese de urmari
Cand toti au plecat si l`au lasat mai mereu singur
Si-a invatat sa nu creada-n nimeni,sa fie pe el sigur
Si n-a asteptat minuni, n-a stat la mana oricui
Iar tot ce a obtinut pana azi, este doar meritul lui
N`a umblat hai hui, n`a alergat ca ciocanul dupa vreun cui
Si cand toti au renuntat,a luptat pentru el si pentru ai lui
N`a suferit la despartiri ca stie ca vor mai fi la fel de multe
La fel de multe fete tute ce i`au lasat pe inima cute
La fel de multe prietenii ce vor disparea ca un miraj
Dar la fel de multe ce vor ramane pe viata exact ca un tatuaj
S`a pierdut in jocuri dar a fost calit si prin focuri
A luat viata in piept mereu, nu s`a ascuns ca altii dupa blocuri
Si cand copilul asta isi pune ceva in cap nimeni nu`l opreste
Deasta vor trebui sa se pazeasca atunci cand el va creste dar

Swift :
Copilul asta tot trage de timp
Ca nu vrea sa fie trist sau sa creasca vreun pic
Are vise multe prinse-n umbre de zile sumbre
Nu fite scumpe de fise aduse vrea fetite bune
Ca i se rupe cand i se spune ca visul nu se
indeplineste mereu d-asta-l tine ascuns in huse
si asta o stie de mic cand din fata lui ca Siegfried
Disparea cate un alt amic,nu crede in nimic magic
Trage intr-un mod tragic sa se mentina tare ca SCANDIC!
Dar e panicat,nervos,stresat c-a observat
Ca timpul schimba tot si nici pe el nu l-a uitat
si de la torturi si jocuri fotbal in spatele blocului
la pistolul cu ...bile nimic nu-l tine locului
Si a prins in coltul lui prieteni cu false fete
ochhind incet in teste fete ce-i jucau nefaste feste
ca pana si fratiilor de cruce le-a pus cruce peste
si-au ramas doar imaginile in timp ca desenele rupestre
Dar chit c-a trecut rupt continua sa mearga
Calcand peste cadavre si oricine-l incearca.

Cypher (SQN):
Mi-amintesc cand eram niste pusti ma
Urcam in corcudus ca vroiam sa dam o dusca
Si-apoi colindam ca Hrusca,batausi si pusi pa
Fapte mari desi stateam in cada cu ratusti
Vedeam duminica la slujba fete date cu ruj ca
Sa ne facem cruci doar cand miscau din buci, nauci
Ca niste turci luam bani mamei si fugi
aveam sfanta bicicleta precum calul la haiduci
Si imparteam o eugenie si doua batoane dulci
Frate pentru frate! Da frate asa era p-atunci
Pe multi i-am pierdut in goana pentru bani de ani
In club printre narcomani sau bodegi de pe Lipscani
Au ajuns sa piarda si bucuria de-a trai
In Casino in Centru ingropati in datorii
Dar oricum sa stii mai suntem cativa la scara
Departe de egoism ,snobism sau alta boala
Care incet te omoara si nu stim ce sa mai credem
Cand tu crezi ca o pizda e mai buna decat cel mai bun prieten
Se vede in ochii mei imi pierd rabdarea si flerul
Ce tren stii tu bah ca isi asteapta pasagerul ?!
Am doar frati decorati dupa merit si vechime
Paharul sus pentru cei care-au mai ramas cu mine.

joi, 21 octombrie 2010

Eu am scris-o, ma?



Sa-mi bag! Eu am scris-o?!?
Ce mi se pare total aiurea e ca acum cativa ani - cred in 2006 - cand am scris strofa din Alter Ego (o piesa care ar merita un remake, acum dupa 4 ani, cu alta tehnica si-alt flow... si alta experienta) aveam secretul. Apoi am uitat de el. Si fara sa-mi dau seama, el m-a vindecat: Alter Ego-ul, care era inca "in firea lui", cand eu iesisem total din "firea mea".

"Si tu la fel ca mine ai trecut deja prin multe
Au fost putine bucurii, mai mult momente neplacute
Erau clipe cand toate te enervau, sau
seri in care nici macar tigarile nu te calmau
Satul de prea mult tumult ai fi vrut sa pui punct
Crezand ca ai trait destul ca destinul te-a infrant
Ai fost supus de ura si rapus de tristete
N-ai rezistat, ti-ai lasat sufletul sa-nghetze
Erai deseori tentat sa renunti, dezorientat
Dar ai invatat s-asculti cu inima, e-adevarat?
Ai invatat sa eviti, sa uiti anumite ganduri
Acum stii ca ai multe de spus, multe de pus in randuri
Deci invata sa induri, priveste mereu in fata
Fii mereu sigur pe tine, chiar daca vezi in ceata
Desi destinu-i meschin iar tu suspini uneori
Sunt al tau Alter Ego ce te indeamna sa nu mori


Mi-am adus aminte de piesa asta pe care n-o mai ascultasem de cativa ani, intrand pe blogul unei fete pe care se pare c-au rapus-o niste treburi.
Era vorba de altceva si despre altcineva (drag mie) in piesa, dar alter ego-ul era secretul. Pentru ca peste toate, tu trebuie sa te ajuti sa treci. Stiu acum ca nicio dezamagire, niciun esec nu-i un capat de tara. Si-am trecut si peste criza, da (mult mai repede decat Romania... ce vrei, eu am conducere buna la mansarda). Aseara iar am vorbit cu Nicu, care mi-a zis ca nimic rau nu se poate intampla la Rezi... nici macar daca fac atac de panica in examen si pierd examenul. Si pana la urma, are dreptate... care pula mea e drama? Mai dau o data la anu'. In plus, mi-a promis ca dupa examen ma duce sa sar cu parasuta. Asta e de mult pe "Wishlist".

Pana la urma, cea mai mare putere sta-n noi insine. Si de restul... ni se rupe, nu-i asa?

duminică, 17 octombrie 2010

Criză

Da; iar o dau in labe triste cu mine insumi. Speram sa nu mai simt nevoia sa-mi scuip starile aici, pentru ca de obicei le scuip doar pe cele naspa. Tocmai cand credeam ca am scapat definitiv de starile alea morbide, vad ca ma apuca iar... de vreo cateva zile.
Orasul asta ma sufoca incredibil. Invat si iar invat, si asa uit de multe. Dar uneori nu ajunge. Simt ca nu mai pot, da' nici nu stiu ce nu mai pot. Atata liniste si izolare de toti si toate... ma omoara; pentru ca nu asa sunt eu. Eu nu-s linistit, eu mereu aveam de chef de cate ceva, eu eram ala care voia sa faca chestii dubioase la care unii stramba din nas si ridica o spranceana. Singurele clipe de amuzament in zilele astea mi le da Caragiale, in scurtele lecturi pe care le fac, de obicei spre dimineata. As vrea sa ies din monotonia aspasatoare, dar data examenului nu ma lasa. Nu vreau sa am ocazia sa-mi reprosez zilele pierdute. Vreau s-o fac "ca la carte", pentru ca mie de obicei mi-au iesit treburile. Cand am zis ca dau la medicina, unii s-or fi indoit, mama ma futea zilnic la telefon cu "M-ai dezamagit. Nu inveti deloc, n-o sa iei la facultate". Dar am luat. La Cluj, apoi la Bucuresti: 236 din 480 de oameni. Nu ca ma laud, dar am fost bun. Apoi am avut restante, pe care le-am luat pana la urma, chiar dupa emotii infinite, nopti nedormite si ganduri sumbre. Am trecut de zeci de examene in aia 6 ani. Mi-a iesit pana acum, vreau sa-mi iasa si de-acum incolo. Eu nu prea am stiut ce-i ala esec, si nici nu vreau sa stiu; si pentru asta trag tare. Nu concep sa nu fiu tare la examenul asta. Eu... n-am cum!

Si totusi cred ca starea asta mi se trage de la viitor. Intr-o piesa ca va fi pe albumul KTN, am zis asa:
"... evadez din realitate
si desenez in creion schite imaginare
predestinate sa dispara caci se pare ca-n uitare
prezentu' le-nnegreste miseleste pe fiecare
Eu incep sa le percep ca pe imagini precare
Pe care... le pun in sertare cu amintiri
Si le adaug la colectia de ganduri si trairi
Simtiri ce le impart cu tine... si te ascult
Cand raman tacut rememorand momente din trecut."

Da. Schitele mele despre propriu-mi viitor sunt innegrite de cerneala prezentului, scursa din calimara timpului. Suna de cacat, nu? Vorbesc vorbe...
Treaba ca atunci cand constientizezi realitatea prezentului, viitorul parca nu prea-ti mai surade, parca nu prea mai e asa cum l-ai visat anterior, parca rozul putrezeste spre a revela eterna si ubicuitara - pentru mine - nuanţă căcănie... si-mi dau seama ca nu pot avea ceea ce vreau, ceea ce unii au si transforma copilareste in drama.

O doctorita, ce are aproape 30 de ani, mi-a zis ieri ca nu stie ce sa faca cu viata ei. Atunci am realizat ca nici eu n-am habar de ce voi face cu a mea. Eu visam... am vizat toata vara, de cand m-am apucat de invatat. Am invatat visand si "viceversa" (cum ar zice Lefter Popescu, ca tot sunt eu in "perioada Caragiale"). Viceversa... adica am visat invatand.
Ca sa ma inscriu la examenul asta, am platit 300 de lei. Da, intr-o tara in care medicii n-au nicio sansa, au salarii de mizerie si viata de cacao, Ministerul Sanatatii cere 300 de lei taxa pentru examen. A fost o simulare ieri, in aceleasi conditii, organizata de Societatea Studenteasca de Chirurgie din Romania. La ei, taxa a fost 20 de lei... E o diferenta cam mare, nu? 280 de lei. Ba, daca tu esti Statu', Guvernu' sau ce esti... nu poti organiza un examen pe banii tai, ma? E ca si cum o firma la care vrei sa te angajezi ti-ar percepe taxa ca sa poti merge la interviu. Pizda ma-sii.
Si dupa toate astea, ma omoara perspectivele... in principiu salariul de 700 de lei. Ma gandesc cu groaza la cum va fi, si asta-mi taie orice elan. Subiectul asta il voi aborda cu alta ocazie, desi el cred ca e motivul starii mele de cacat: lipsa de perspectiva. Pentru ca fara bani esti ZERO! Esti nimic! Iar oamenii nu vor sa aiba de-a face cu nimic... si-atunci nu poti sa ai ceea ce vrei, chiar daca nu vrei prea mult.

Deja am scris prea mult si poate plictisi-voi eventuali si vajnici cititori.

Va multumesc, feliilor, pentru ca existati.

Iata si piesa de care-am pomenit mai sus (un fragment din ea), filmare facuta de scumpa SanzyK, ce nu mai e printre noi de aproape un an. Mersi, fato. Oameni ca tine nu-s de uitat! Odihneste-te in pace.