miercuri, 22 septembrie 2010

Marti, dupa Craciun



Am auzit o bucatica din piesa asta in reclama de la Nestle Musli. Nu-i asa ca-i superba? Pacat ca trecu vara. Si inca n-am parasit Bucurestiul decat pentru a invata in Rosiori acolo. Veti fi fost voi pe la mare, pe la munte, prin Filipine si Indonezia, Portugalia sau Brazilia... dar tot aci v-ati intors. Asta ma consoleaza. Glumesc. Poate la anul...
Intepat de albine ( + 3 zile de scarpinat "incuded"), muscat de furnici d-alea maro... traumatizat de linistea de provincie, iata ca ajunsei in sfarsit sa vad un film pe care-l asteptam de mult timp.

Aseara, cand am iesit din sala, ma gandeam ca tre' sa scriu despre el... ca ar fi multe de zis. Uite... acum nu stiu ce sa mai zic... "Marti, dupa Craciun" a intrat intre preferatele mele din cinematografia romaneasca. E o poveste de viata, ceva ce se poate intampla oricaruia dintre noi, iar reactiile sunt atat de naturale... adica ajungi foarte usor sa empatizezi. Sunt si cateva situatii penibile in care vezi ca personajele habar n-au ce sa zica... discutiile alea doar pentru a face conversatie cu care sigur v-ati intalnit de sute de ori.
Desi filmul in esenta lui e o drama, cei 20 cati eram in sala, radeam cu gura pana la urechi. Asa se intampla la multe filme romanesti, stiu: pentru aia e dramatic, pentru tine e amuzant - vezi Filantropica, Occident, Un cartus de Kent si un pachet de cafea.

Observ ca Radu Muntean (ca si Cristi Puiu), prefera in distributie anumiti actori (bine, poate nici n-or fi altii buni prin Romania), anume: Mimi Branescu (mie-mi place rau de el), Dragos Bucur, Adrian Vancica (ei sunt trio-ul din "Boogie" - alt film exceptional al lui Radu Muntean) si pe care-i regasim si in "Hartia va fi albastra". Apoi, mai e si Victor Rebengiuc. O sa le mai recunoasteti pe "bunica" din reclamele la iaurtul "Casa Buna" si pe tipa din reclamele Vodafone. Nu le halesc pe niciuna dintre ele. Na!
Interesant e ca, ca si in "Un cartus de Kent si un pachet de cafea" (de Cristi Puiu), Rebengiuc e tatal lui Branescu. Cei care ati vazut "Moartea domnului Lazarescu" (tot de Puiu - urmeaza filmul "Aurora", cu Cristi Puiu actor), i-ati vazut si-acolo pe Dragos Bucur si Mimi Branescu. Sunt exceptionali astia doi!
Nu ma apuc eu sa analizez acum faze din film, chestii, impresii, replici de memorat, prestatia actorilor - atentie la Mirela Oprisor, in rolul "Adrianei"! Analiza o faceti singuri, cand iesiti din sala. Va recomand din toata inima sa va duceti la cinema ca sa vedeti "Marti, dupa Craciun". Finalul e... "wow" gen!

Azi imi facui timp sa vad un film chinezesc, de anul asta - Aftershock. E cutremurator. Am plans de m-a luat cu salvarea. Am zis "cutremurator" in oarecare legatura cu subiectul filmului: cutremurele dintr-o regiune a Chinei din 1976 si 2005. Recunosc, am avut o problema cu numele oraselor, personajelor... dar nu e panica. E un film, care chiar daca e chinezesc, nu e cu nimic mai prejos decat un film american sau mai stiu eu ce natie. N-am vazut un film care sa exprime mai bine imaginea unei catastrofe. In 1976 au murit 240.000 de oameni. Merita vazut si-asta, si vi-l recomand si voua, astia care mai cititi p-aici (cati oti mai fi ramas).

La final, pentru cine n-a vazut scurt-metrajul, iata-i pe marele Victor Rebengiuc si pe Mimi Branescu in roluri de exceptie:

Vreau vin la sticla mica







Nu-i asa ca piesa lui Rodrigo Leao si poza de sub ea se potrivesc? Asa zicam si eu. Imi place ca atunci cand ascult asa ceva (sau Fado) sa beau vin. Si invers (adicatelea cand beau vin sa ascult muzica portugheza, braziliana, etc.). D-asta voiam sa-mi deschid o cafenea decorata in stilul alora din Portugalia (n-am fost, dar am imaginatie bogata), unde sa vina oamenii sa-si bea cafeaua si sa citeasca ziaru' sau sa iasa seara cu prietenii sa bea un vin pe care nu-l gasesti prin toate carciumile, si sa aibe in urechi o muzica linistita si linistitoare, relaxanta. Astept investitori.

Pana atunci, ce nu-mi place mie p-aici pe la noi e ca nu exista sticle de vin mici. Adica, 0,33, 0,4 sau 0,5 litri. Eu, de departe prefer vinul berii. Iar cand merg pe undeva sa "have a drink" cu careva... toata lumea bea bere. E bine daca e cineva cu care sa bei o sticla de vin, dar in general nu e. Si daca e, gusturile difera. In concluzie, nu pot sa comand singur o sticla de vin, ca poate n-am iesit sa ma-mbat.

Asa ca... bai astia! Jidvei, Beciu' Domnesc, Murfatlar, Recas, Segarcea si care-oti mai fi... Isarescu cu Cramposia lui, Prince Stirbey... imbuteliati dragilor vin la 0,4, ca eu cred ca ar bea lumea. Nu suntem chiar asa betivi (betivii se imbata din bere si vodca, zic eu). Vin la 750 ml imi iau sa beau acasa cu cine vreau eu, il mai las la frigider... chestii. Distibuitorii, importatorii si toti bagati in treaba: 0,4!

Cine e pentru vin la 0,4 L sa ridice o mana!

Later Edit: imi adusei aminte! In Grecia am baut vin dintr-o sticluta de... 250 ml parca. Rosu, bun si parfumat.