vineri, 31 decembrie 2010

Ultima

Ultima din 2010, a nu se panica niminea!
Am tot vrut sa fac postarea asta de bilant de vreo doua zile-ncoa', da' nu prea fu timp. Am vrut sa pun si "cum m-a gasit lumea pe google in 2010", dar sunt prea multe ca sa pierdem timpul cu ele iar eu in juma' de ora tre' sa plec sa fac noapte alba. Cica ma imbrac in Dr. House, ca e petrecere cu tematica. Promit poze.

Bilantul meu pentru 2010 cred ca e pe plus. Poate chiar un mare plus, daca o iau asa, per ansamblu, ca la horoscop: bani, sanatate, dragoste, cariera.
Bani au fost atat cat sa-mi ajunga. Multumesc din suflet, Nicu... pentru tot ce-ai facut pentru mine de cand ne cunoastem (doar de 4 ani; da, si eu regret ca nu ne stim de mi mult timp) si mai ales anul asta. Le multumesc si celor care mi-au tinut companie la cheltuit bani. Multumesc Puiu, pentru Revelion (asta tot la bani intra).
La capitolul sanatate, ma bucur ca am depasit perioada aia cu atacuri de panica. Am ramas usor ipohondru, da' doar pe alocuri. Multumesc tuturor celor care mi-au dat peste nas cand am incercat sa ma victimizez. Am alergat toata vara, 4 km pe zi, am fumat mai putin in perioada aia. Imi multumesc mie c-am avut vointa si putirinta.
Dragoste...
Profesional, anul asta a insemnat mult pentru mine. Anul atarna greu acuma la gatu' meu... sau era cu "aurul"? Destinul a vrut sa fac si cel mai grav accident din viata mea, pentru ca apoi sa-mi dau demisia si mai apoi sa ma lupt cu bibliografia pentru Rezidentiat. Multumesc iarasi... of, ce multi sunt aici... Ruxandica starletuta pentru telefonasele din noiembrie in care ne-am sustinut repiproc si care m-au ajutat sa trag cu motorasele la turatie maxima. Mister Ratza, pentru ca de atate ori mi-a zis "Stai in casa si invata". Dr. Glugah, ca mi-a zis mereu "Stai ma linistit, ca-l iei". Buzi (bunica-mea) care mi-a facut toate poftele in vara asta si care m-a sustinut zilnic. Restul... cum am zis mai sus, sunt multi, dar nu am timp acum nici de nume nici de fapte. O ard ca la Oscaruri, sa mor... dar toate chestiile astea au insemnat mult pentru mine. O sa vina vremea sa dau asemenea multumiri si pe album. Nu cred ca mai e mult. Revenind, s-a intamplat aproape cum am vrut, am reusit sa iau urologie. Dupa accidentul ala in care Blanche a fost dauna totala, pare ca cineva vrea ceva cu mine.

Acum... urarile de bine, despre care nu tre' sa mai spun ca sunt din inima, ca eu iubesc multa lume. Si stiu cine ma citeste aici.
Va doresc sa aveti un an cum n-a mai fost altul pana acum. Va doresc sa va doriti sa va depasiti limitele, sa realizati ca daca vrei ceva si tragi tare o sa se realizeze. Va doresc putere sa trageti tare si in anul ce vine peste 3 ore juma', sa aventi inspiratie la creatie. Va doresc sa va vedeti prietenii mult mai des decat am facut-o eu in anul asta, ceea ce-mi doresc si mie. Va doresc sa cunoasteti oameni frumosi la suflet. Va doresc sa aveti puterea sa iertati, sa va bucurati de fiecare clipa, de fiecare cantec, de fiecare poezie, de fiecare culoare, de fiecare pas - pentru ca altii nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa mearga. Va doresc sa nu va uitati niciodata copilaria, sa va amintiti toate momentele placute. Va doresc sa aveti taria sa vi se rupa atunci cand e cazul si dezinvoltura sa plangeti atunci cand va vine, cum fac eu acum. Pentru ca ma bucur de plans, de ras, de muzica, de viata. Sa ne bucuram de viata sanatosi si in 2011.

Asta v-o dedic voua... si va stiti voi. Melodia e "Joe Cocker - With A Little Of My Friends":



Later Edit:
1. Ma simt putin aiurea pentru faptul ca m-am apucat sa fac nominalizari cand am multumit. Sunt(eti) mult mai multi, dar as fi incarcat aiurea textul cu nume.
2. Imi cer scuze ca n-am facut urari telefonice, apeluri sau sms, dar am abonamentul inchis de ceva vreme; si nu cred ca-l deblochez curand.
3.

marți, 28 decembrie 2010

Asistente

Azi am incercat sa fac o leapsa. Nu mi-a iesit. Pentru ca eu SUNT intr-o mie de feluri, pentru ca SUNT o mie de chestii despre care as fi putut scrie ceva... si nu m-am putut hotarî; pentru ca Mi-as fi dorit foarte multe lucruri, neputand sa le clasific ca importante sau neimportante, necum sa nominalizez doar unul singur. Sunt incapabil sa scriu putin, simt nevoia sa fiu exhaustiv. De multe ori nu-mi iese, cu toate ca scriu mult. In plus, n-am facut leapsa pentru ca singura varianta ar fi fost s-o fac la misto, iar asa am fi pierdut timpul aiurea si eu si voi. Asa, scriind despre asistente, poate iese mai bine, cu toate ca presupun ca tot o pierdere inutila de timp va fi. O sa scriu despre asta pentru ca ma roade de mult timp si totusi au existat diverse motive pentru care n-am facut-o... ceva de genul "e un subiect prea neinteresant ca sa pierd timpul cu el", iar p-atunci chiar nu-mi permiteam. De-aia nu va pot cere sa va pierdeti timpul citit. Puteti pleca acum!

Desi in "Nomenclatorul de meserii" sunt vreo 50 de meserii care incep cu "asistent de cercetare" si inca vreo 20 care incep doar cu "asistent", dar... "Tata, asistenta TV nu gasesc. Altceva mai stii sa faci? Ce tot ii dai inainte cu ?" Cam asa zicea Mimi Branescu in "Un cartus de Kent si un pachet de cafea"... numa' c-am modificat eu putin. Oricum, nu conteaza ca ce-or fi ele incadrate. Problema e... ca ce chestie?
Cautai azi pe net, ca un pseudojurnalist, sa vad cam cat castiga fetele astea. Dupa diverse surse, avem doua variante: intre 1500 si 2000 de lei si intre 400 si 1000 de euro. Bine, pe cat ai invatat, atata castigi. In comparatie cu complexatul de mine, care voi castiga vreo 35 de lei pe zi la program de cel putin 8 ore, fetele astea castiga 100-200 de lei in aproximativ 2 ore. Pai nu e bine? Eu castig aproape 5 lei pe ora, ele vreo 50-100. E bine, nu mor ele de foame. Am inteles ca mai fac prezentari de moda (alea pe cati intereseaza? oricum, nu poarta nici dracu' ce prezinta slabanoagele, ca mor toti de ras daca iesi asa din casa - dar e deja alt subiect). Ba... moda, reviste, astea... amanti, iubiti, "afaceristi", fotbalisti... "Chirica, mazare, greci... Nu ma intereseaza! In 5 minute m-am ridicat si-am plecat". Doar ca nu le disting utilitatea.
Sunt prin banci, prin cladiri birouri de-alea imbracate numa' in sticla, sunt pe santiere, sunt... pe oriunde oameni care freaca menta. Numai ca nu-i vede nimeni sau se vad ei intre ei, deci sentimentul de inutilitate e restrans, vorba inradacinita in perioada comunismului ("Timpu' trece, leafa merge") e acolo... in cerc restrans. Da' cand te vede o tara ca stai pe un scaun, cum e, ma? Sa stai tu acolo... si-apoi sa stai, si dupa Publicitate iar sa stai, si cat vorbeste Capatos sau Morar sa tot stai, cat canta formatia sa tot stai, cat se baga in seama ala cu paru' alb si cu glume de c***t... sa stai si-atunci.
Acuma, cum s-o vedea de-acasa? Eu special m-am uitat la ce face aia acolo - recte Bianca. Sta. Se invarte pe scaun, isi mai da cu mana prin par... Prietene, unii se mai fac si eui ca muncesc, clampanesc din mouse-uri, se rup in click-uri, rasfoiesc, cara dosare, ies la tigara... ba, orice! Si daca stai sa te ganmdesti, nu vad nici eu nici tu pe la TV. Pe astia care le angajeaza, cu ce-i ajuta? Ah... Crudu facea pe proasta - intre noi fie, de-aia nici macar n-am suportat vreodata sa ma uit la emisiunea aia.

Deci...
Sunt singurul tembel care se intreaba de ce-s fetele alea p-acolo?
Sunt singurul care crede ca nu se uita nici dracu' la o emisiune ca s-o vada pe Bianca si ca "asistentele TV" nu fac audienta?
Sunt singurul care crede ca fetele alea iau niste bani de pomana?
Sunt singurul care crede ca sunt cel putin 5000 de fete in Romania care arata mai bine decat "Asistentele TV"?

Poate ca da, poate ca nu. Sper sa nu fim putini cei care credem ca pe la TV se promoveaza doar superficialitatea, prostia, tigania si manelismul. Mult respect pentru "Sinteza Zilei", unde prin campania "Impreuna dam viata povestilor", am vazut cazuri cutremuratoare (chirurgul Acad. Prof. Dr. Pesamosca - care, apropos, are o pensie mult mai mica decat salariul Biancai Dragusanu - apoi Acad. Prof. Dr. Leon Danaila, apoi legendele boxului romanesc, Gheorghe Berceanu - campion la greco-romane, ).
Iata inca o postare fara noima, inc-o pierdere de timp si inca niste randuri ce-mi tradeaza frustrarile. Poate melodia salveaza ziua...




Videoclipul piesei e ASTA (nu incapea la mine aici).

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Cum am ucis Craciunul

Treptat, sistematic si sigur. A fost crima perfecta, ca sa zic... Treaba e ca nici macar n-am vrut, iar acum ma caiesc. Va urasc cand va vad entuziasmati de beculete, luminite, cand va da pe spate mirosul de brad, cand vad forfota generata de cumpararea cadourilor... cand va vad induiosati de « Silent Night » sau mai stiu eu ce – mie imi place cum suna « Jingle Bells Rock». Mi-au placut primele doua « Home Alone », dar nici macar nu stiu de ce... Mi-e greata de americani, de cum sarbatoresc ei diverse chestii... dar in acelasi timp le invidiez « spiritul Craciunului » care-i apuca pe ei si pe familiile lor mari, cu « cousin »-i care vin de la mii de kilometri ca sa sarbatoreasca(,) Craciunul in familie, sa manance, sa vorbeasca, sa mai afle unii despre altii. Urasc aceste clisee – asa mi se par mie – de Craciun, cu brazi, globuri, colinde, cozonac, cadouri, zapada, s.a.m.d, dar in acelasi timp as vrea sa ma atinga si pe mine.
Nu stiu ce-i cu Grinch, doar ca-i o hidosenie verde despre care-am auzit ca a furat Craciunul. E mic copil. Eu l-am ucis. Sunt un fel de Grinch, da. Cum am facut?!? Nici nu prea mai tin minte... de fapt, cred ca nu am realizat vreodata cum s-a intamplat. Nici nu mai stiu cum mi-am dat seama ca Mos Craciun nu prea are treaba cu realitate inconjuratoare. Stiu doar ca s-a intamplat foarte devreme... imi pare ca am gasit cadourile sau ceva de genul. Da, obisnuiam sa cotrobai prin toata casa, stiam unde-s toate, orice-ar fi fost. Prima si ultima experienta de care-mi amintesc se intampla undeva pe la 5-6 ani, cand la vederea Mosului (Mos Gerila era p-atunci) si mai ales la auzul vocii de bariton m-am speriat de-am uitat toate poeziile si-am fugit plangand, calmat fiind dupa vreo ora de asigurari, cum ca Mosul a plecat. Urat, nu ?
Dupa ce-am realizat cum e treaba cu Mosul, mi se pare ca nici nu prea am mai primit cadouri. Orium, pe langa multele jucarii, mai primeam diverse chestii pe care mamaie le trecea in Scrisoare, consultandu-ma si nu prea, la modul : « Hai sa trecem si izmene, ca nu mai ai » « Bine, si izmene ». Tot de pe-atunci, pare-mi-se... n-am mai facut nici brad. Tin minte ca acum vreo 4 ani, o fata draga mie a plans o zi intreaga fiindca ramasase fara brad in Ajun si eu nici n-am stiut cum s-o impac, neintelegand practic care-i drama.
Trecand de brad, cadouri, Mos Gerila, ajung undeva pe la 12-13 ani... cand am inceput sa am dubii cu privinta l existenta lui Dumnezeu, cand am inceput sa am discutii cu tataie pe tema asta (si el avea dubii). Am mai citit, m-am mai invartit, pan-am ajuns convins ca nu-i treaba reala nici asta. N-am mai putut sa cred ca Isus a inviat, ca s-a ridicat la cer si-alte asemenea. Deci am infipt cutitu-mi si-n sarbatorile Pascale.
De-acuma, asociam treburile astea doar cu doua lucruri : vacanta si reunirea familiei. Mi-era drag cand eram cu tataie, mamaie, mama si sotul ei, gemenii, matusa-mea si unchi-miu, var-miu. Chit ca era in prima sau a doua zi de Craciun, treaba se intampla. De-atunci, s-au schimbat multe. Azi am fost doar eu, mamaie si gemenii. Atat. Am mancat si-am baut la fel ca ieri, ca alaltaieri, la fel ca miercuri, la fel ca marti. De-aia pentru mine Craciunul e o zi la fel ca orice alta zi de weekend, doar ca difera mancarea. Ma satur repede de toba, sarmale, friptura de porc, caltabos. Mi-e dor de salata verde, de rosii, de castraveti, de ridichi... de pepene. Asta a fost. Asa am ucis eu Craciunul, definitiv si irevocabil. Si-mi vine sa mor cand stiu ca nimic nu ma va face sa-l mai simt ca aceia care chiar cred ca nasterea lui Isus, care impodobesc brad, care despacheteaza cadouri, care... pentru care Craciunul nu-i o zi ca oricare alta.

Totusi, cred ca eu l-am ucis in mod placut... si pentru totdeauna; insa ma scarbesc cei care-l ucid in fiecare an, cate putin. Oare cati dintre astia care-ajung sa sune la 112 (mancare, bautura, etnobotanice) chiar sarbatoresc “nasterea Domnului”? Cati din cei care-si asteapta cadoul in valoare de multe mii de euro? De ce ai face Craciunul la Paris ? Nu poti sa te duci si vara ? De ce de Craciun ? E mai altfel « nasterea Domnului » acolo ?
Nu pot sa nu-mi amintesc de niste versuri de la Parazitii (da, « rapperii aia care injura mult »), anume :
"Satui de viata sarmanii, vor sa se stinga
Spre disperarea copiilor se-atarna de grinda-n oglinda
Cei bogati, testeaza ranjind coca pe limba
Plini de falsa compasiune cand incepe sa ninga"

Bogatii, firmele doritoare de reclama si scutire de impozite... de ce cred ei ca acei copii, geniali sau nu, au nevoie de laptop-uri doar de Craciun ? De ce ar avea nevoie de bani sau mai stiu eu ce doar de Craciun ? Ah, pentru ca toata lumea primeste cadouri. Sarmanii au mereu nevoie de cadouri...

Ucid Craciunul cei care sparg mii de lei in cluburi, in noaptea de Ajun, cu “craciunite” semi-nud dansand provocator. Ucid Craciunul cei care cumpara cadouri de multe mii de euro, doar ca sa vada altii cat de bogati sunt ei. Ucid Craciunul cei care baga-n ei sarmale pana pleznesc, carora le place sa aibe masa cat mai plina, pentru ca apoi sa arunce mancarea. Unii mor de foame, mancailor! Nu zic ca tre’ sa dai neaparat sarmanilor, dar macar sa n-o arzi ostentativ. Nu zic ca tre' sa oferi, dar daca oferi, n-o fa cu "falsa compasiune", ci da din suflet. Nu tre’ sa fie Craciun ca sa fim buni. Unii sunt « mai » buni in decembrie. Haideti sa fim doar buni in fiecare zi. Cred ca eu am ucis mai frumos Craciunul.

Am sa pun si-o poza, pentru ca anul asta, eu – ucigasul - am impodobit un brad. Acum vreo cateva zile am impodobit un brad la Nicu acasa, si mi s-a parut frumos. Nu stiu daca a si iesit el frumos, da-n jumatatea aia de ora in care-am ascultat « Feliz Navidad » si ce-o mai fi fost, am simtit si eu putin Craciun prin casa.

Dincolo de urarile de pe net sau din sms-uri (da, alea naspa cu « miros de brad, lumanari la geam, zapada pe nu-stiu-unde, implinirea tuturor dorintelor » , sper sincer ca v-ati simtit bine azi, ca v-ati regasit cu familiile, ca v-a placut friptura, ca ati primit cadouri care chiar sa va placa, ca v-ati gandit macar o clipa ca se sarbatoreste nasterea lui Isus, ca v-ati gandit macar o clipa ca sunt milioane de romani care azi n-au primit cadouri, care n-au mancat cozonac sau toba, care n-au ascultat muzica de Craciun, care n-au avut niciodata brad. Noi suntem bine, chiar si-asa ucigasi cum suntem. Chiar prea bine... poate nemeritand.




miercuri, 22 decembrie 2010

Cu ce se ocupa romanii



Piesa asta ma obsedeaza rau de tot de vreo cateva zile, cu toate ca n-am pe cine sa duc acasa si nici la "ceai dansant" nu ies. O ascult cand mananc, cand fac dus, cand ma joc la PC, cand citesc bloguri, cand fumez, cand beau cola, cand mestec guma si alte chestii pe care le mai fac eu si nu-mi vin acum in minte. Nu stiu cand o sa-mi treaca.
In postarea asta mi-am propus sa nu scriu "urat", deci avem interzis la vulgaritati azi.

Incep cu un succint ante-scriptum. As putea sa scriu multe despre examenul de Rezidentiat, despre angajarea la Spitalul Sf. Pantelimon, despre acte, despre bani, despre multe. Dar nu e momentul... si nici nu ma pasioneaza. Toata lumea stie cum merg treburile p-aici, toti ne-am lovit de birocratie in democratie. Am sa punctez doar 2 lucruri legate de examenul de Rezidentiat:
1. Am platit 300 de lei ca sa pot da examenul asta. Am fost peste 4300 de medici care am sustinut acest examen. S-au strans deci peste 320.000 de euro, din care ei trebuiau sa plateasca asistenta din sali (cat sa fi dat unui asistent? 300 de lei? Maxim. Eu la votare am luat 360 ca presedinte de sectie si pe stat 24 de ore). Ei cu toti banii astia nu au fost in stare sa faca 200 de grile.
2. Desi am semnat la corectare cand mi s-a comunicat punctajul, eu si inca 2 martori, dupa 4 zile... comisia de rezidentiat isi permite sa-mi schimbe punctajul, fara ca macar eu sa fiu de fata. Si asta li s-a intamplat multora... aprioape 4000. Comisia de care zisei mai sus (condusa de marele spagar Streinu-Cercel) da un comunicat prin care anunta anularea a 5 intrebari din cele 200, fara sa prezinte motivele. Doua dintre ele, intr-adevar, nu erau din bibliografie (niste incompetenti, nu? ), dar restul de trei erau foarte bine formulate, clare, din bibliografie. 23 de puncte era maximul la aceste 5 intrebari, din care eu am facut 22 - care mi s-au scazut ulterior. Treaba e ca nu s-a sesizat nimeni, nimeni n-a raspuns pentru chestia asta, nimeni n-a dat nicio lamurire... ca Streinu-Cercel a tinut telefonul inchis 2 zile, pana la repartitie. M**e, ba! (scuze, n-am putut sa ma abtin).

Si-acum sa abordez tema pentru care deschisei "caietul".
Trebuia sa ajung la Spitalul Pantelimon, cu acte (pe care le aveam, dupa ce am intors camera pe dos... "A la recherche du bulletin de naissance perdu") si un dosar de incopciat (pe care nu-l aveam). Asa ca am luat-o pe jos, d-aici de la Diham, pe ruta Socului-Delfinului-Pantelimon, in cautatea unei papetarii... a unui loc unde sa gasesc un nenorocit de dosar de incopciat. Desi miopia mi se accentueaza si nu prea pot citi pe patrea cealalta a bulevardului, reusesc totusi sa deduc numele si inscrisurie firmelor. In propria-mi filosofie, pe langa emisiunile posturilor TV (ma refer aci la alea cu bataie, cu detectivi, cu nunti, cu tarani, cu cocalari, cu mondenitati despre de-alde "Nimeni"), mai sunt si alte lucruri care pot spune multe despre o natie - in particular despre societatea romaneasca cvasicapitalista) iar unul dintre ele cred c-ar fi dughenele/gheretele/magazinele/firmele "de la sosea". Le iau pe rand, incercand totusi sa le citez in ordinea frecventei, de la mare la mica.

1. Suntem un popor de imprumutati, datori-vanduti, debitori din tata-n fiu. Romanii fac credite, isi folosesc cu sarguinta cardule la ATM, multi din ei ca sa-si scoata tot salariul o data pe luna (asa faceam si eu de multe ori, deci ATM-ist nu prea am fost, decat la nevoie). Si pentru ca romanii sa aiba de unde sa ia bani cu imprumut, sa aiba unde sa-si plateasca dobanzile, au facut astia multe-multe banci. Chit ca mergi pe jos, in zone populate cat-de-cat, garantez ca macar o data la 5-10 minute te intalnesti c-o banca. Astia au ceva cu camatarii!
2. Ne macina "boalele". Crucile verzi licaritoare iti aduc mereu aminte de atmosfera asta de Craciun pe care-o traim in fiecare decembrie. Unele cu carduri de filelitate... de la altele, daca iei lapte-praf primesti o tetina... Doar tre' sa aiba romanu' de unde sa cumpere Algocalmin, anticonceptionale (atentie mare, ca e belea cu aia 2 ani, cu indemnizatia... tre' sa fii bazata ca sa poti fi mama) si antibiotice pe care sa le ia "dupa ureche" - Biseptol ruleaza! "Daca te simti nasol, ia un Biseptol". Nu!
3. Romancele sunt cochete. Se bronzeaza la solar fara frica de cancer, sa "straluce" cat mai bine pe ele "les bijoux" cand le lumineaza stroboscopu' in club. Pai e normal, ca daca se duc la mare doar ca sa petreaca noaptea si sa doarma ziua, iar reflexia lunii nu bronzeaza nici de-a naibii, ramane o singura solutie: solar! Si-asa sunt legume, nu?
Dar romancelor le place "trendy"... coafura, tunsoare, astea. E plin si de frizerii.
4. In oarecare legatura cu punctul 1, romanii vand si cumpara valuta, amaneteaza inele, cercei, lanturi, cruciulite. Deci, daca vrei sa scapi de ceas, gasesti o dugheana cu "Exchange - Amanet" cat ai zice "aur".
5. Avem "pets", care "pets" se hranesc cu haleala de la "Pet Shop". Mai tre' si ele tunse, coafate, vaccinate, finisate pe la gheare plus diverse alte tratamente aplicate animalelor.

In drumul asta al meu (sunt cativa kilometri buni, vreo 4 statii de autobuz si inca vreo 4-5 de tramvai) , am gasit o singura librarie, care spre bucuria mea... avea dosare de incopciat. Daca romanii completeaza formulare pe la banci, fac afaceri cu statu', stau la solar si coafor, duc cateii la tuns, amaneteaza "bijuuri"... cand dracu' sa mai aiba timp si de citit? In plus, te roaga unii pe la semafor cu carti d-alea "ieftinache", care ies odata cu ziaru', bune de pus in biblioteca, c-arata bine... toate de-aceeasi culoare. Iti dai seama?!?!
De... cam cu astea ne ocupam. "O tempora! O mores!".

duminică, 12 decembrie 2010

Despre vulgaritatea-mi (si nu numai)

"Nu numai" - nu numai a mea, tre' sa completez.

Nu mai pot sa halesc ca zilnic sa vad sau sa citesc curve virgine (sintagma cred ca-i apartine lui Mircea Badea), mitocani pozand in anti-mitocani, semidocti care dupa ce - in sfarsit - au terminat de citit o carte au impresia ca si pot scrie una, baieti si fete care din cauza preamultelor carti citite au ajuns sa creada ca exista doar forme elevate de limbaj (zicand elevat, ma refer la chestii fara vulgaritati). Ba, nu va mai suport. Partea proasta e ca dau de voi fara sa va caut. Nu stiu cum.
Am incercat mereu sa evit chestii care m-ar putea scoate din sarite, care m-ar putea indispune, chestii provocatoare de tahicardie si contractura maseterilor. Treaba e ca nu prea se poate. Sunt pe la toate "colturile" - virtuale si nu numai - raspanditi mai ceva decat traseisetele de pe centura, cersetorii din fata bisericilor, picaturile Pflugge in metrou. Sunt ubicuitari astia...

Acum cativa ani, intr-unul dintre "dialoagele" mele interesante de pe messenger, ma trezesc cu replica "Asa vorbeste un doctor?" de la una care nici nu prea stia ce e cratima, necum cum se foloseste, poate ca nici acordul subiect-predicat, dar asta nu mai tin minte cu certitune.
Ma fato, eu zic ca atata timp cat stiu sa scriu corect "Manca-mi-ai pula", e de bine cat de cat, nu?
Ce-o fi cu unii de se simt asa scandalizati de vulgaritatile exprimate de mine/noi, nu stiu. Adica, pentru mine "pula mea"-i o notiune abstracta, as putea sa zic la fel de bine si "dovleci galactici". Acuma, daca incep sa vorbesc cu tine, in dovlecii mei galactici, nu inseamna ca in dovleacu' meu galatic o sa te si gandesti cum ar arata un dovleac galactic... ce dovleacu' meu galactic? Nu?
Ba! pe tine, daca te deranjeaza asa tare, ma gandesc ca e posibil ca la fiecare "pula mea" tu sa vezi o pula in gand... la fiecare "sugi pula" sa te si vezi facand o băloasă felație...
Destul de des, cand e de povestit, pe langa "pula mea" mai exista si "pula-n pizda" (tiganescul "car ando mij" - da, stiu, iau ce e mai murdar din lume). Nu stiu, daca tot iti imaginezi fapta, ma gandesc sa le dau mai multe detalii... gen "pula vânoasa intr-o pizdă nerasă... inainte si-napoi, executand fricțiunea". E destul ca sa-ti faci filmu'? Pai tu esti atent(ă) la ce povestesc, sau iti imaginezi pule? Pana la urma putem merge pe aratate, barem sa stii despre ce vorbim.

De ce oamenii astia se simt lezati de cuvintele vulgare? Nu, nu cred ca pentru ei "pula" e urata si diavoleasca, pe cand "penisul" e organul genital masculin. Va rog eu, nu pot sa cred ca preferati "sa faceti dragoste" in loc "sa va futeti". Ba, ori ca zici intr-un fel ori in altul, si tu, si eu... toti stim, in pula mea, ca va futeti. Aceeasi frectie se intampla, fie ca-i zici futai, fie ca sex, fie ca faci oral sau muie, sau sugi pula, fie ca iese sloboz sau sperma. De ce nu le puteti privi ca pe simple cuvinte, ca oricare altele, care definesc in fond si la urma urmei aceleasi lucruri si fapte?
De ce va pretindeti imaculate, cand toate stiti ce-i aia pulă? Stiti la ce se refera cuvantul, stiti cum arata organul... ce e asa rau in a auzi un oarecare cuvant?
Nu, pe voi va seaca faptul ca limbajul asta e folosit "de inculti", "de paturile joase ale societatii", "in carciumi si bome de 2 lei", "intre talhari si scursuri". Ba, pula mea, nu toti am stat prin B.C.U., nu toti mergem la Cannes in vacanta, nu toti studiem la Londra, Viena, Paris, nu toti am stat in casa 24/24 preocupati de lecturi filosofice, lectii de pian si de bunele maniere, nu toti am mers pe traseul "scoala-acasa-teatru-scoala-acasa-opereta".
De pe la 5 ani, imi amintesc ca eram pe strada... putin dupa, mi-am incasat primul "Du-te-n pizda ma-tii!", mama fiind in dificultate cand m-am dus sa cer explicatii si neputand sa faca altceva decat sa rada. Am crescut printre "bagabonti", da... unii-au ajuns prin puscarie pentru furt, violuri, ultraj... unii chiar au murit in puscarie, unii "ciordesc" si-acum p-aici sau prin alte tari (fugind de puscarie), unii se-mbata crunt, unii inca se mai bat cu politistii, unii incaseaza bani pe curvele din "custodie". Ies in carciumi unde nu se vorbeste doar cu cuvinte din manualele scolare, am jucat si eu fotbal cand eram mic, unde nu ne alintam cu neologisme. Si-am si citit "Povestea pulei" de Ion Creanga, na!
Si da, vorbesc vulgar si-acum, prietenii mei vorbesc vulgar si ei (iar cei care nu vorbesc, nu se simt deranjati), pentru ca suntem capabili sa vedem dincolo de cuvinte... sa intelegem o treaba fara a ne impiedica de cuvinte. Iar vulgaritatile pot spune multe in putine cuvinte, numa' ca tre' sa modelezi putin tonul... si-uite cum poti sa dai multe nuante aceleiasi expresii. Stiu oameni foarte destepti, foarte cititi, foarte cum vreti voi... care vorbesc extrem de vulgar. Cine pula mea esti tu sa le pui lor eticheta?
Ca o chestie extra, asa... in cartea "Amintiri din pribegie" a lui Neagu Djuvara, exista o pagina in care cuvantul "pula" apare de cel putin 10 ori. Respectabilului nu-i convine folosirea lui in compartimentul de tren in care era, dar asta nu-l face ca in propria lui carte sa scrie "p***" sau "penis" si nu "pula".

Am impresia ca m-am lungit cam mult. Cine-o fi citit pan-aici?
Oricum, abia pe la jumatatea postarii mi-am dat seama ca, pentru ca postarea asta sa atinga macar un ins din presupusul "grup tinta", nu trebuia sa folosesc cuvinte vulgare. pentru ca prima "pula" din text, curva virgina s-a speriat si-a plecat siderata, contrariata, ofuscata... pula-n pizda, cum or mai face ele.

miercuri, 1 decembrie 2010

Mandria nationala

Am scapat de stres, de nopti albe si alte d-astea specifice. Ma facui urolog, a iesit cum am vrut... dar asta e alta poveste ce cred ca merita detaliata separat. Pentru o perioada macar, am revenit aci ca sa "scluptez in muci" alte nimicuri ce mintea-mi debiteaza. Iar azi vreau sa-mi analizez sentimentul de mandrie, propriu-mi romanism, fara pretentii de adevar.

M-am gandit de mai multe ori ce ma leaga de tara asta, de ce-mi dau lacrimile si mi se zbarleste pielea cand ascult "Treceti batalioane romane carpatii", de ce mi-e atat de greu sa ma gandesc ca o sa plec afara sa-mi fac meseria. Si mi-am dat seama ca e vorba de o singura chestie, recte "identitate". Zicea Badea aseara ca "ne-am intamplat" in Romania, ceea ce mi se pare corect. Daca m-as fi nascut in Franta, oare as fi vrut sa fiu roman? In niciun caz. Nu starnim nici invidie, nici prea mult respect p-afara. Suntem cu ceva mai presus de altii? Eminescu? Altii au Shakespeare. Hagi? Altii au Maradona sau Cantona. Burebista? Altii au Macedon, Napoleon, Bolivar. Ilie Nastase? Altii au Sampras sau Becker. Ecaterina Teodoroiu? Altii au Jeanne D'Arc. Curmand lista, vedem oricum ca n-avem nimic care sa ne situeze deasupra altora. Ne-am intamplat in Romania si i-am preluat valorile.
De ce m-as mandri cu istoria neamului? Daca facem un calcul, vom vedea ca perioadele de "glorie" cand am fost "stavila" p-aci prin zona impotriva Semilunei ("Stefan, Mihai, Corvine", Tepes, etc.) sunt mai mici ca suma decat perioadele de aservire in care-am tot platit tributuri. N-am fost in stare nici macar sa pastram Basarabia, pentru ca la Yalta in '45, creionul rosu al lui Stalin a lasat o dunga cam groasa. Pe langa altii, suntem nimeni pe lume.
Dar de ce-s mandrii americanii de "4th of July"? Au o istorie pe care noi am invata-o intr-un singur semestru, pentru ca da, ar incapea intr-o brosurica... i-am batut la fotbal - rad- pana si noi, sunt natia care-a comis un mare genocid asupra negrilor, serviciile lor si-au luat o mare petarda in mufarina in 2001, pe 11 sectembre; si totusi sunt mandri, ba. Ies in strada, flutura stegulete, mananca popcornul lor de cacat (a se intelege ca popcorn mi se pare de cacat oriunde pe glob, ca si semintele noastre), dau cu artifucii (chinezesti, nu?), zboara cu avioane, "picteaza" pe cer, pula mea... ce mai fac ei...
D-aia suntem si noi mandri. C-avem o identitate, c-avem o istorie asa cum e ea, ca ave(a)m un sport asa cum e(ra) el... ca ne stim intre noi, ca am crescut printre romani, ca avem (unii) anumite valori specifice natiei. Rimaru a zis odata pe o piesa "Da Hood" ca (citez din memorie) suntem "olimpici la alba-neagra si-uneori la matematici"; n-avem incotro decat sa fim mandri si de aia, si de aia...

Ce-am avut si voi avea mereu cu etnicii maghiari? (asta ca sa nu le zic in altfel, cuvantul cu "B", care se termina cu "ozgori"). Nu-i sufar pentru ca atenteaza la identitatea mea. Aia e. Imi vine iarasi in minte un vers, de data asta de la Parazitii, anume "minoritatile au drepturi, majoritatea nu". Pai cam asa e.

Noua Dreapta.
Ieri mi-a zis cineva ca s-au cam batut "tete a tete" o vorba si-un tricou.
Vorba. N-o mai tin minte exact, dar mi-a fost partial reprodusa si cica ar fi reflectat o lehamite a mea in legatura cu "1st of December" (futu-va-n cur de americani). Da, mi-e lehamite ca militarii au defilat in fata unor "nimici", ca i-au prezentat onorul lui Boc, mi-e lehamite de sentimentul national care apare brusc si doar in vremuri cu zapada, in oameni care n-au nicio treaba, care s-au pisat pe valori, identitate, stindard si ce mai vreti voi... mi-e lehamite ca de Ziua Nationala (as fi preferat una mai pe primavara, da) sa-l vad pe Boc, Murg, Udrea, pula mea... alte lichele. Mi-e lehamite ca pe la TV (OTV) pe 30 noiemvbrie se "sarbatorea" cu Axinte!(-n pula mea!!!) si alti nimeni, "menestreli" de doi lei! Mi-e scarba de ce-nteleg unii prin zi nationala sau 1 decembrie! Mi-e lehamite ca milioane de romani habar n-au ce reprezinta ziua de 1 decembrie (ma doare mult mai mult cand e vorba de 15 sau 21 decembrie), dar se inghesuie la fasole cu "sausages" si vorbesc de mandrie nationala, dupa ce acum o luna s-au mascat de Halloween (am scris bine? mi se rupe), care-si cumpara inimioare in februarie si care nu m-ar surprinde ca in cativa ani sa inceapa sa umple "turkey". O sugeti "deepthroat", ba!
Tricoul. Era unul cu Avram Iancu pe piept, incadrat de crucea celtica si pe care scria "Lupta continua", iar pe spate "www.nouadreapta.org", adresa de la care l-am si comandat pe internet. Si mai am unul, cu Corneliu Zelea-Codreanu pe piept, tot cu cruce celtica. Desi le mai port pe sub alte tricouri (sunt stramte ambele si le tin ca sa nu le transpir pe cele largi de pe deasupra - e practica buna), ideile mele nu prea mai coincid cu ale Noii drepte. Bine, niciodata n-au coincis mai mult de 75%, dar in vremurile de azi, ideile, organizatia nu-mi mai spun nimic. E tacere, neputinta, adunari "pe ascuns", tabere... si nimic concret. In plus, eu nu cred in Dumnezeu. Iar asta cu Dumnezeu si "legiune" prigonitoare de evrei sau orice, mi se pare ca si ele se cam bat cap in cap. Pot spune ca nu sunt atat de nationalist precum arata tricourile, dar si ca voi avea mereu respect pentru Ion Moța, Vasile Marin, Petre Țuțea, Noica. Ideile legionare nu mai sunt de actualitate... nationalismul are nevoie de o forma noua, slefuita... ca Arghezi a zis bine el: "Din bube, mucegaiuri şi noroi, iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."

In concluzie, in "lupta" nu ne mână valori, onoarea de-a ne fi nascut romani, "onoarea" de-a fi clasificati ca ciorditori oriunde ne-am duce, "onoarea" de-a ne fi nascut in aceste vremuri intr-o Românie in plin proces de tiganizare... Nu-s astea! nu Hagi, nu Mircea, nu Iancu de Hunedoara... nu Eminescu, nu "The Carpatian Garnden", nu "le Delta du Danube"... ci noi! Pentru ca avem identitate, si oriunde ne-am i nascut pe lumea asta, am fi avut-o si-acolo si-am fi fost mandri ca ne-am nascut in cutare tara si ca un oarecare inaintas s-a luptat cu maimutele pentru dreptul de-a cultiva radacina de ridiche mozambicana. Suntem mandri de trecutul nostru, pentru ca ai nostri au trait aici, pentru ca ai lor s-au scaldat in sange pentru pamantul asta, pentru ca noi s-avem, in pula mea, acum identitate! Aia e!

La final, voiam sa pun "Cantec", cantat de T. Gheorghe. Problema e ca si Cosbuc a scris mai multe poezii care-s numite "Cantec", iar p-asta de-o vreau eu cantata de Tudor Gheorghe... n-o gasesc. Vreau si eu "Cantecul" lui Tudor Gheorghe si nu gasiesc. Toti youtube-erii sa apeleze la mine! Serios, daca are cineva piesa cu versurile de mai jos, sa mi-o trimita cumva, rogu-va. Iata, asadar, prima strofa din poezia cosbuciana:

"Ţară-avem şi noi sub soare,
Şi-o râvnesc duşmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lăsat-o nimănui.
E bogată, zici! vezi bine,
E bogată, căci în ea
Multe inimi sunt, străine,
Şi-i frumoasă, că-i a mea.
Dacă-i mică, nu-i de-ocară,
Căci viteji în ea mai sînt,
Şi-apoi şi la noi în ţară
Creşte fierul din pământ.
Când voim, îl ştim culege,
Ştim cum să izbim cu el
Când duşmani lipsiţi de lege
Vin spre noi cu gând mişel."

"Treceti batalioane romane Carpatii" am pus-o pe facebook. Aici ar merge altceva, mai de sarbatoare asa si mai mult cu semnificatie, decat cu mesaj patrioic. Uite... mie Tudor Gheorghe mi se pare la fel "romanesc" ca si sarmaua cu mamaliguta, ca si Delta, ca si Oltenia sau Ardealul.