vineri, 31 decembrie 2010
Ultima
Am tot vrut sa fac postarea asta de bilant de vreo doua zile-ncoa', da' nu prea fu timp. Am vrut sa pun si "cum m-a gasit lumea pe google in 2010", dar sunt prea multe ca sa pierdem timpul cu ele iar eu in juma' de ora tre' sa plec sa fac noapte alba. Cica ma imbrac in Dr. House, ca e petrecere cu tematica. Promit poze.
Bilantul meu pentru 2010 cred ca e pe plus. Poate chiar un mare plus, daca o iau asa, per ansamblu, ca la horoscop: bani, sanatate, dragoste, cariera.
Bani au fost atat cat sa-mi ajunga. Multumesc din suflet, Nicu... pentru tot ce-ai facut pentru mine de cand ne cunoastem (doar de 4 ani; da, si eu regret ca nu ne stim de mi mult timp) si mai ales anul asta. Le multumesc si celor care mi-au tinut companie la cheltuit bani. Multumesc Puiu, pentru Revelion (asta tot la bani intra).
La capitolul sanatate, ma bucur ca am depasit perioada aia cu atacuri de panica. Am ramas usor ipohondru, da' doar pe alocuri. Multumesc tuturor celor care mi-au dat peste nas cand am incercat sa ma victimizez. Am alergat toata vara, 4 km pe zi, am fumat mai putin in perioada aia. Imi multumesc mie c-am avut vointa si putirinta.
Dragoste...
Profesional, anul asta a insemnat mult pentru mine. Anul atarna greu acuma la gatu' meu... sau era cu "aurul"? Destinul a vrut sa fac si cel mai grav accident din viata mea, pentru ca apoi sa-mi dau demisia si mai apoi sa ma lupt cu bibliografia pentru Rezidentiat. Multumesc iarasi... of, ce multi sunt aici... Ruxandica starletuta pentru telefonasele din noiembrie in care ne-am sustinut repiproc si care m-au ajutat sa trag cu motorasele la turatie maxima. Mister Ratza, pentru ca de atate ori mi-a zis "Stai in casa si invata". Dr. Glugah, ca mi-a zis mereu "Stai ma linistit, ca-l iei". Buzi (bunica-mea) care mi-a facut toate poftele in vara asta si care m-a sustinut zilnic. Restul... cum am zis mai sus, sunt multi, dar nu am timp acum nici de nume nici de fapte. O ard ca la Oscaruri, sa mor... dar toate chestiile astea au insemnat mult pentru mine. O sa vina vremea sa dau asemenea multumiri si pe album. Nu cred ca mai e mult. Revenind, s-a intamplat aproape cum am vrut, am reusit sa iau urologie. Dupa accidentul ala in care Blanche a fost dauna totala, pare ca cineva vrea ceva cu mine.
Acum... urarile de bine, despre care nu tre' sa mai spun ca sunt din inima, ca eu iubesc multa lume. Si stiu cine ma citeste aici.
Va doresc sa aveti un an cum n-a mai fost altul pana acum. Va doresc sa va doriti sa va depasiti limitele, sa realizati ca daca vrei ceva si tragi tare o sa se realizeze. Va doresc putere sa trageti tare si in anul ce vine peste 3 ore juma', sa aventi inspiratie la creatie. Va doresc sa va vedeti prietenii mult mai des decat am facut-o eu in anul asta, ceea ce-mi doresc si mie. Va doresc sa cunoasteti oameni frumosi la suflet. Va doresc sa aveti puterea sa iertati, sa va bucurati de fiecare clipa, de fiecare cantec, de fiecare poezie, de fiecare culoare, de fiecare pas - pentru ca altii nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa mearga. Va doresc sa nu va uitati niciodata copilaria, sa va amintiti toate momentele placute. Va doresc sa aveti taria sa vi se rupa atunci cand e cazul si dezinvoltura sa plangeti atunci cand va vine, cum fac eu acum. Pentru ca ma bucur de plans, de ras, de muzica, de viata. Sa ne bucuram de viata sanatosi si in 2011.
Asta v-o dedic voua... si va stiti voi. Melodia e "Joe Cocker - With A Little Of My Friends":
Later Edit:
1. Ma simt putin aiurea pentru faptul ca m-am apucat sa fac nominalizari cand am multumit. Sunt(eti) mult mai multi, dar as fi incarcat aiurea textul cu nume.
2. Imi cer scuze ca n-am facut urari telefonice, apeluri sau sms, dar am abonamentul inchis de ceva vreme; si nu cred ca-l deblochez curand.
3.
marți, 28 decembrie 2010
Asistente
Desi in "Nomenclatorul de meserii" sunt vreo 50 de meserii care incep cu "asistent de cercetare" si inca vreo 20 care incep doar cu "asistent", dar... "Tata, asistenta TV nu gasesc. Altceva mai stii sa faci? Ce tot ii dai inainte cu
Videoclipul piesei e ASTA (nu incapea la mine aici).
sâmbătă, 25 decembrie 2010
Cum am ucis Craciunul
"Satui de viata sarmanii, vor sa se stinga
Spre disperarea copiilor se-atarna de grinda-n oglinda
Cei bogati, testeaza ranjind coca pe limba
Plini de falsa compasiune cand incepe sa ninga"
Bogatii, firmele doritoare de reclama si scutire de impozite... de ce cred ei ca acei copii, geniali sau nu, au nevoie de laptop-uri doar de Craciun ? De ce ar avea nevoie de bani sau mai stiu eu ce doar de Craciun ? Ah, pentru ca toata lumea primeste cadouri. Sarmanii au mereu nevoie de cadouri...
Ucid Craciunul cei care sparg mii de lei in cluburi, in noaptea de Ajun, cu “craciunite” semi-nud dansand provocator. Ucid Craciunul cei care cumpara cadouri de multe mii de euro, doar ca sa vada altii cat de bogati sunt ei. Ucid Craciunul cei care baga-n ei sarmale pana pleznesc, carora le place sa aibe masa cat mai plina, pentru ca apoi sa arunce mancarea. Unii mor de foame, mancailor! Nu zic ca tre’ sa dai neaparat sarmanilor, dar macar sa n-o arzi ostentativ. Nu zic ca tre' sa oferi, dar daca oferi, n-o fa cu "falsa compasiune", ci da din suflet. Nu tre’ sa fie Craciun ca sa fim buni. Unii sunt « mai » buni in decembrie. Haideti sa fim doar buni in fiecare zi. Cred ca eu am ucis mai frumos Craciunul.
Am sa pun si-o poza, pentru ca anul asta, eu – ucigasul - am impodobit un brad. Acum vreo cateva zile am impodobit un brad la Nicu acasa, si mi s-a parut frumos. Nu stiu daca a si iesit el frumos, da-n jumatatea aia de ora in care-am ascultat « Feliz Navidad » si ce-o mai fi fost, am simtit si eu putin Craciun prin casa.
Dincolo de urarile de pe net sau din sms-uri (da, alea naspa cu « miros de brad, lumanari la geam, zapada pe nu-stiu-unde, implinirea tuturor dorintelor » , sper sincer ca v-ati simtit bine azi, ca v-ati regasit cu familiile, ca v-a placut friptura, ca ati primit cadouri care chiar sa va placa, ca v-ati gandit macar o clipa ca se sarbatoreste nasterea lui Isus, ca v-ati gandit macar o clipa ca sunt milioane de romani care azi n-au primit cadouri, care n-au mancat cozonac sau toba, care n-au ascultat muzica de Craciun, care n-au avut niciodata brad. Noi suntem bine, chiar si-asa ucigasi cum suntem. Chiar prea bine... poate nemeritand.
miercuri, 22 decembrie 2010
Cu ce se ocupa romanii
In postarea asta mi-am propus sa nu scriu "urat", deci avem interzis la vulgaritati azi.
Incep cu un succint ante-scriptum. As putea sa scriu multe despre examenul de Rezidentiat, despre angajarea la Spitalul Sf. Pantelimon, despre acte, despre bani, despre multe. Dar nu e momentul... si nici nu ma pasioneaza. Toata lumea stie cum merg treburile p-aici, toti ne-am lovit de birocratie in democratie. Am sa punctez doar 2 lucruri legate de examenul de Rezidentiat:
1. Am platit 300 de lei ca sa pot da examenul asta. Am fost peste 4300 de medici care am sustinut acest examen. S-au strans deci peste 320.000 de euro, din care ei trebuiau sa plateasca asistenta din sali (cat sa fi dat unui asistent? 300 de lei? Maxim. Eu la votare am luat 360 ca presedinte de sectie si pe stat 24 de ore). Ei cu toti banii astia nu au fost in stare sa faca 200 de grile.
2. Desi am semnat la corectare cand mi s-a comunicat punctajul, eu si inca 2 martori, dupa 4 zile... comisia de rezidentiat isi permite sa-mi schimbe punctajul, fara ca macar eu sa fiu de fata. Si asta li s-a intamplat multora... aprioape 4000. Comisia de care zisei mai sus (condusa de marele spagar Streinu-Cercel) da un comunicat prin care anunta anularea a 5 intrebari din cele 200, fara sa prezinte motivele. Doua dintre ele, intr-adevar, nu erau din bibliografie (niste incompetenti, nu? ), dar restul de trei erau foarte bine formulate, clare, din bibliografie. 23 de puncte era maximul la aceste 5 intrebari, din care eu am facut 22 - care mi s-au scazut ulterior. Treaba e ca nu s-a sesizat nimeni, nimeni n-a raspuns pentru chestia asta, nimeni n-a dat nicio lamurire... ca Streinu-Cercel a tinut telefonul inchis 2 zile, pana la repartitie. M**e, ba! (scuze, n-am putut sa ma abtin).
Si-acum sa abordez tema pentru care deschisei "caietul".
Trebuia sa ajung la Spitalul Pantelimon, cu acte (pe care le aveam, dupa ce am intors camera pe dos... "A la recherche du bulletin de naissance perdu") si un dosar de incopciat (pe care nu-l aveam). Asa ca am luat-o pe jos, d-aici de la Diham, pe ruta Socului-Delfinului-Pantelimon, in cautatea unei papetarii... a unui loc unde sa gasesc un nenorocit de dosar de incopciat. Desi miopia mi se accentueaza si nu prea pot citi pe patrea cealalta a bulevardului, reusesc totusi sa deduc numele si inscrisurie firmelor. In propria-mi filosofie, pe langa emisiunile posturilor TV (ma refer aci la alea cu bataie, cu detectivi, cu nunti, cu tarani, cu cocalari, cu mondenitati despre de-alde "Nimeni"), mai sunt si alte lucruri care pot spune multe despre o natie - in particular despre societatea romaneasca cvasicapitalista) iar unul dintre ele cred c-ar fi dughenele/gheretele/magazinele/firmele "de la sosea". Le iau pe rand, incercand totusi sa le citez in ordinea frecventei, de la mare la mica.
1. Suntem un popor de imprumutati, datori-vanduti, debitori din tata-n fiu. Romanii fac credite, isi folosesc cu sarguinta cardule la ATM, multi din ei ca sa-si scoata tot salariul o data pe luna (asa faceam si eu de multe ori, deci ATM-ist nu prea am fost, decat la nevoie). Si pentru ca romanii sa aiba de unde sa ia bani cu imprumut, sa aiba unde sa-si plateasca dobanzile, au facut astia multe-multe banci. Chit ca mergi pe jos, in zone populate cat-de-cat, garantez ca macar o data la 5-10 minute te intalnesti c-o banca. Astia au ceva cu camatarii!
2. Ne macina "boalele". Crucile verzi licaritoare iti aduc mereu aminte de atmosfera asta de Craciun pe care-o traim in fiecare decembrie. Unele cu carduri de filelitate... de la altele, daca iei lapte-praf primesti o tetina... Doar tre' sa aiba romanu' de unde sa cumpere Algocalmin, anticonceptionale (atentie mare, ca e belea cu aia 2 ani, cu indemnizatia... tre' sa fii bazata ca sa poti fi mama) si antibiotice pe care sa le ia "dupa ureche" - Biseptol ruleaza! "Daca te simti nasol, ia un Biseptol". Nu!
3. Romancele sunt cochete. Se bronzeaza la solar fara frica de cancer, sa "straluce" cat mai bine pe ele "les bijoux" cand le lumineaza stroboscopu' in club. Pai e normal, ca daca se duc la mare doar ca sa petreaca noaptea si sa doarma ziua, iar reflexia lunii nu bronzeaza nici de-a naibii, ramane o singura solutie: solar! Si-asa sunt legume, nu?
Dar romancelor le place "trendy"... coafura, tunsoare, astea. E plin si de frizerii.
4. In oarecare legatura cu punctul 1, romanii vand si cumpara valuta, amaneteaza inele, cercei, lanturi, cruciulite. Deci, daca vrei sa scapi de ceas, gasesti o dugheana cu "Exchange - Amanet" cat ai zice "aur".
5. Avem "pets", care "pets" se hranesc cu haleala de la "Pet Shop". Mai tre' si ele tunse, coafate, vaccinate, finisate pe la gheare plus diverse alte tratamente aplicate animalelor.
In drumul asta al meu (sunt cativa kilometri buni, vreo 4 statii de autobuz si inca vreo 4-5 de tramvai) , am gasit o singura librarie, care spre bucuria mea... avea dosare de incopciat. Daca romanii completeaza formulare pe la banci, fac afaceri cu statu', stau la solar si coafor, duc cateii la tuns, amaneteaza "bijuuri"... cand dracu' sa mai aiba timp si de citit? In plus, te roaga unii pe la semafor cu carti d-alea "ieftinache", care ies odata cu ziaru', bune de pus in biblioteca, c-arata bine... toate de-aceeasi culoare. Iti dai seama?!?!
De... cam cu astea ne ocupam. "O tempora! O mores!".
duminică, 12 decembrie 2010
Despre vulgaritatea-mi (si nu numai)
Am incercat mereu sa evit chestii care m-ar putea scoate din sarite, care m-ar putea indispune, chestii provocatoare de tahicardie si contractura maseterilor. Treaba e ca nu prea se poate. Sunt pe la toate "colturile" - virtuale si nu numai - raspanditi mai ceva decat traseisetele de pe centura, cersetorii din fata bisericilor, picaturile Pflugge in metrou. Sunt ubicuitari astia...
Acum cativa ani, intr-unul dintre "dialoagele" mele interesante de pe messenger, ma trezesc cu replica "Asa vorbeste un doctor?" de la una care nici nu prea stia ce e cratima, necum cum se foloseste, poate ca nici acordul subiect-predicat, dar asta nu mai tin minte cu certitune.
Ma fato, eu zic ca atata timp cat stiu sa scriu corect "Manca-mi-ai pula", e de bine cat de cat, nu?
Ce-o fi cu unii de se simt asa scandalizati de vulgaritatile exprimate de mine/noi, nu stiu. Adica, pentru mine "pula mea"-i o notiune abstracta, as putea sa zic la fel de bine si "dovleci galactici". Acuma, daca incep sa vorbesc cu tine, in dovlecii mei galactici, nu inseamna ca in dovleacu' meu galatic o sa te si gandesti cum ar arata un dovleac galactic... ce dovleacu' meu galactic? Nu?
Ba! pe tine, daca te deranjeaza asa tare, ma gandesc ca e posibil ca la fiecare "pula mea" tu sa vezi o pula in gand... la fiecare "sugi pula" sa te si vezi facand o băloasă felație...
Destul de des, cand e de povestit, pe langa "pula mea" mai exista si "pula-n pizda" (tiganescul "car ando mij" - da, stiu, iau ce e mai murdar din lume). Nu stiu, daca tot iti imaginezi fapta, ma gandesc sa le dau mai multe detalii... gen "pula vânoasa intr-o pizdă nerasă... inainte si-napoi, executand fricțiunea". E destul ca sa-ti faci filmu'? Pai tu esti atent(ă) la ce povestesc, sau iti imaginezi pule? Pana la urma putem merge pe aratate, barem sa stii despre ce vorbim.
De ce oamenii astia se simt lezati de cuvintele vulgare? Nu, nu cred ca pentru ei "pula" e urata si diavoleasca, pe cand "penisul" e organul genital masculin. Va rog eu, nu pot sa cred ca preferati "sa faceti dragoste" in loc "sa va futeti". Ba, ori ca zici intr-un fel ori in altul, si tu, si eu... toti stim, in pula mea, ca va futeti. Aceeasi frectie se intampla, fie ca-i zici futai, fie ca sex, fie ca faci oral sau muie, sau sugi pula, fie ca iese sloboz sau sperma. De ce nu le puteti privi ca pe simple cuvinte, ca oricare altele, care definesc in fond si la urma urmei aceleasi lucruri si fapte?
De ce va pretindeti imaculate, cand toate stiti ce-i aia pulă? Stiti la ce se refera cuvantul, stiti cum arata organul... ce e asa rau in a auzi un oarecare cuvant?
Nu, pe voi va seaca faptul ca limbajul asta e folosit "de inculti", "de paturile joase ale societatii", "in carciumi si bome de 2 lei", "intre talhari si scursuri". Ba, pula mea, nu toti am stat prin B.C.U., nu toti mergem la Cannes in vacanta, nu toti studiem la Londra, Viena, Paris, nu toti am stat in casa 24/24 preocupati de lecturi filosofice, lectii de pian si de bunele maniere, nu toti am mers pe traseul "scoala-acasa-teatru-scoala-acasa-opereta".
De pe la 5 ani, imi amintesc ca eram pe strada... putin dupa, mi-am incasat primul "Du-te-n pizda ma-tii!", mama fiind in dificultate cand m-am dus sa cer explicatii si neputand sa faca altceva decat sa rada. Am crescut printre "bagabonti", da... unii-au ajuns prin puscarie pentru furt, violuri, ultraj... unii chiar au murit in puscarie, unii "ciordesc" si-acum p-aici sau prin alte tari (fugind de puscarie), unii se-mbata crunt, unii inca se mai bat cu politistii, unii incaseaza bani pe curvele din "custodie". Ies in carciumi unde nu se vorbeste doar cu cuvinte din manualele scolare, am jucat si eu fotbal cand eram mic, unde nu ne alintam cu neologisme. Si-am si citit "Povestea pulei" de Ion Creanga, na!
Si da, vorbesc vulgar si-acum, prietenii mei vorbesc vulgar si ei (iar cei care nu vorbesc, nu se simt deranjati), pentru ca suntem capabili sa vedem dincolo de cuvinte... sa intelegem o treaba fara a ne impiedica de cuvinte. Iar vulgaritatile pot spune multe in putine cuvinte, numa' ca tre' sa modelezi putin tonul... si-uite cum poti sa dai multe nuante aceleiasi expresii. Stiu oameni foarte destepti, foarte cititi, foarte cum vreti voi... care vorbesc extrem de vulgar. Cine pula mea esti tu sa le pui lor eticheta?
Ca o chestie extra, asa... in cartea "Amintiri din pribegie" a lui Neagu Djuvara, exista o pagina in care cuvantul "pula" apare de cel putin 10 ori. Respectabilului nu-i convine folosirea lui in compartimentul de tren in care era, dar asta nu-l face ca in propria lui carte sa scrie "p***" sau "penis" si nu "pula".
Am impresia ca m-am lungit cam mult. Cine-o fi citit pan-aici?
Oricum, abia pe la jumatatea postarii mi-am dat seama ca, pentru ca postarea asta sa atinga macar un ins din presupusul "grup tinta", nu trebuia sa folosesc cuvinte vulgare. pentru ca prima "pula" din text, curva virgina s-a speriat si-a plecat siderata, contrariata, ofuscata... pula-n pizda, cum or mai face ele.
miercuri, 1 decembrie 2010
Mandria nationala
M-am gandit de mai multe ori ce ma leaga de tara asta, de ce-mi dau lacrimile si mi se zbarleste pielea cand ascult "Treceti batalioane romane carpatii", de ce mi-e atat de greu sa ma gandesc ca o sa plec afara sa-mi fac meseria. Si mi-am dat seama ca e vorba de o singura chestie, recte "identitate". Zicea Badea aseara ca "ne-am intamplat" in Romania, ceea ce mi se pare corect. Daca m-as fi nascut in Franta, oare as fi vrut sa fiu roman? In niciun caz. Nu starnim nici invidie, nici prea mult respect p-afara. Suntem cu ceva mai presus de altii? Eminescu? Altii au Shakespeare. Hagi? Altii au Maradona sau Cantona. Burebista? Altii au Macedon, Napoleon, Bolivar. Ilie Nastase? Altii au Sampras sau Becker. Ecaterina Teodoroiu? Altii au Jeanne D'Arc. Curmand lista, vedem oricum ca n-avem nimic care sa ne situeze deasupra altora. Ne-am intamplat in Romania si i-am preluat valorile.
De ce m-as mandri cu istoria neamului? Daca facem un calcul, vom vedea ca perioadele de "glorie" cand am fost "stavila" p-aci prin zona impotriva Semilunei ("Stefan, Mihai, Corvine", Tepes, etc.) sunt mai mici ca suma decat perioadele de aservire in care-am tot platit tributuri. N-am fost in stare nici macar sa pastram Basarabia, pentru ca la Yalta in '45, creionul rosu al lui Stalin a lasat o dunga cam groasa. Pe langa altii, suntem nimeni pe lume.
Dar de ce-s mandrii americanii de "4th of July"? Au o istorie pe care noi am invata-o intr-un singur semestru, pentru ca da, ar incapea intr-o brosurica... i-am batut la fotbal - rad- pana si noi, sunt natia care-a comis un mare genocid asupra negrilor, serviciile lor si-au luat o mare petarda in mufarina in 2001, pe 11 sectembre; si totusi sunt mandri, ba. Ies in strada, flutura stegulete, mananca popcornul lor de cacat (a se intelege ca popcorn mi se pare de cacat oriunde pe glob, ca si semintele noastre), dau cu artifucii (chinezesti, nu?), zboara cu avioane, "picteaza" pe cer, pula mea... ce mai fac ei...
D-aia suntem si noi mandri. C-avem o identitate, c-avem o istorie asa cum e ea, ca ave(a)m un sport asa cum e(ra) el... ca ne stim intre noi, ca am crescut printre romani, ca avem (unii) anumite valori specifice natiei. Rimaru a zis odata pe o piesa "Da Hood" ca (citez din memorie) suntem "olimpici la alba-neagra si-uneori la matematici"; n-avem incotro decat sa fim mandri si de aia, si de aia...
Ce-am avut si voi avea mereu cu etnicii maghiari? (asta ca sa nu le zic in altfel, cuvantul cu "B", care se termina cu "ozgori"). Nu-i sufar pentru ca atenteaza la identitatea mea. Aia e. Imi vine iarasi in minte un vers, de data asta de la Parazitii, anume "minoritatile au drepturi, majoritatea nu". Pai cam asa e.
Noua Dreapta.
Ieri mi-a zis cineva ca s-au cam batut "tete a tete" o vorba si-un tricou.
Vorba. N-o mai tin minte exact, dar mi-a fost partial reprodusa si cica ar fi reflectat o lehamite a mea in legatura cu "1st of December" (futu-va-n cur de americani). Da, mi-e lehamite ca militarii au defilat in fata unor "nimici", ca i-au prezentat onorul lui Boc, mi-e lehamite de sentimentul national care apare brusc si doar in vremuri cu zapada, in oameni care n-au nicio treaba, care s-au pisat pe valori, identitate, stindard si ce mai vreti voi... mi-e lehamite ca de Ziua Nationala (as fi preferat una mai pe primavara, da) sa-l vad pe Boc, Murg, Udrea, pula mea... alte lichele. Mi-e lehamite ca pe la TV (OTV) pe 30 noiemvbrie se "sarbatorea" cu Axinte!(-n pula mea!!!) si alti nimeni, "menestreli" de doi lei! Mi-e scarba de ce-nteleg unii prin zi nationala sau 1 decembrie! Mi-e lehamite ca milioane de romani habar n-au ce reprezinta ziua de 1 decembrie (ma doare mult mai mult cand e vorba de 15 sau 21 decembrie), dar se inghesuie la fasole cu "sausages" si vorbesc de mandrie nationala, dupa ce acum o luna s-au mascat de Halloween (am scris bine? mi se rupe), care-si cumpara inimioare in februarie si care nu m-ar surprinde ca in cativa ani sa inceapa sa umple "turkey". O sugeti "deepthroat", ba!
Tricoul. Era unul cu Avram Iancu pe piept, incadrat de crucea celtica si pe care scria "Lupta continua", iar pe spate "www.nouadreapta.org", adresa de la care l-am si comandat pe internet. Si mai am unul, cu Corneliu Zelea-Codreanu pe piept, tot cu cruce celtica. Desi le mai port pe sub alte tricouri (sunt stramte ambele si le tin ca sa nu le transpir pe cele largi de pe deasupra - e practica buna), ideile mele nu prea mai coincid cu ale Noii drepte. Bine, niciodata n-au coincis mai mult de 75%, dar in vremurile de azi, ideile, organizatia nu-mi mai spun nimic. E tacere, neputinta, adunari "pe ascuns", tabere... si nimic concret. In plus, eu nu cred in Dumnezeu. Iar asta cu Dumnezeu si "legiune" prigonitoare de evrei sau orice, mi se pare ca si ele se cam bat cap in cap. Pot spune ca nu sunt atat de nationalist precum arata tricourile, dar si ca voi avea mereu respect pentru Ion Moța, Vasile Marin, Petre Țuțea, Noica. Ideile legionare nu mai sunt de actualitate... nationalismul are nevoie de o forma noua, slefuita... ca Arghezi a zis bine el: "Din bube, mucegaiuri şi noroi, iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."
In concluzie, in "lupta" nu ne mână valori, onoarea de-a ne fi nascut romani, "onoarea" de-a fi clasificati ca ciorditori oriunde ne-am duce, "onoarea" de-a ne fi nascut in aceste vremuri intr-o Românie in plin proces de tiganizare... Nu-s astea! nu Hagi, nu Mircea, nu Iancu de Hunedoara... nu Eminescu, nu "The Carpatian Garnden", nu "le Delta du Danube"... ci noi! Pentru ca avem identitate, si oriunde ne-am i nascut pe lumea asta, am fi avut-o si-acolo si-am fi fost mandri ca ne-am nascut in cutare tara si ca un oarecare inaintas s-a luptat cu maimutele pentru dreptul de-a cultiva radacina de ridiche mozambicana. Suntem mandri de trecutul nostru, pentru ca ai nostri au trait aici, pentru ca ai lor s-au scaldat in sange pentru pamantul asta, pentru ca noi s-avem, in pula mea, acum identitate! Aia e!
La final, voiam sa pun "Cantec", cantat de T. Gheorghe. Problema e ca si Cosbuc a scris mai multe poezii care-s numite "Cantec", iar p-asta de-o vreau eu cantata de Tudor Gheorghe... n-o gasesc. Vreau si eu "Cantecul" lui Tudor Gheorghe si nu gasiesc. Toti youtube-erii sa apeleze la mine! Serios, daca are cineva piesa cu versurile de mai jos, sa mi-o trimita cumva, rogu-va. Iata, asadar, prima strofa din poezia cosbuciana:
"Ţară-avem şi noi sub soare,
Şi-o râvnesc duşmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lăsat-o nimănui.
E bogată, zici! vezi bine,
E bogată, căci în ea
Multe inimi sunt, străine,
Şi-i frumoasă, că-i a mea.
Dacă-i mică, nu-i de-ocară,
Căci viteji în ea mai sînt,
Şi-apoi şi la noi în ţară
Creşte fierul din pământ.
Când voim, îl ştim culege,
Ştim cum să izbim cu el
Când duşmani lipsiţi de lege
Vin spre noi cu gând mişel."