Piesa asta ma obsedeaza rau de tot de vreo cateva zile, cu toate ca n-am pe cine sa duc acasa si nici la "ceai dansant" nu ies. O ascult cand mananc, cand fac dus, cand ma joc la PC, cand citesc bloguri, cand fumez, cand beau cola, cand mestec guma si alte chestii pe care le mai fac eu si nu-mi vin acum in minte. Nu stiu cand o sa-mi treaca.
In postarea asta mi-am propus sa nu scriu "urat", deci avem interzis la vulgaritati azi.
Incep cu un succint ante-scriptum. As putea sa scriu multe despre examenul de Rezidentiat, despre angajarea la Spitalul Sf. Pantelimon, despre acte, despre bani, despre multe. Dar nu e momentul... si nici nu ma pasioneaza. Toata lumea stie cum merg treburile p-aici, toti ne-am lovit de birocratie in democratie. Am sa punctez doar 2 lucruri legate de examenul de Rezidentiat:
1. Am platit 300 de lei ca sa pot da examenul asta. Am fost peste 4300 de medici care am sustinut acest examen. S-au strans deci peste 320.000 de euro, din care ei trebuiau sa plateasca asistenta din sali (cat sa fi dat unui asistent? 300 de lei? Maxim. Eu la votare am luat 360 ca presedinte de sectie si pe stat 24 de ore). Ei cu toti banii astia nu au fost in stare sa faca 200 de grile.
2. Desi am semnat la corectare cand mi s-a comunicat punctajul, eu si inca 2 martori, dupa 4 zile... comisia de rezidentiat isi permite sa-mi schimbe punctajul, fara ca macar eu sa fiu de fata. Si asta li s-a intamplat multora... aprioape 4000. Comisia de care zisei mai sus (condusa de marele spagar Streinu-Cercel) da un comunicat prin care anunta anularea a 5 intrebari din cele 200, fara sa prezinte motivele. Doua dintre ele, intr-adevar, nu erau din bibliografie (niste incompetenti, nu? ), dar restul de trei erau foarte bine formulate, clare, din bibliografie. 23 de puncte era maximul la aceste 5 intrebari, din care eu am facut 22 - care mi s-au scazut ulterior. Treaba e ca nu s-a sesizat nimeni, nimeni n-a raspuns pentru chestia asta, nimeni n-a dat nicio lamurire... ca Streinu-Cercel a tinut telefonul inchis 2 zile, pana la repartitie. M**e, ba! (scuze, n-am putut sa ma abtin).
Si-acum sa abordez tema pentru care deschisei "caietul".
Trebuia sa ajung la Spitalul Pantelimon, cu acte (pe care le aveam, dupa ce am intors camera pe dos... "A la recherche du bulletin de naissance perdu") si un dosar de incopciat (pe care nu-l aveam). Asa ca am luat-o pe jos, d-aici de la Diham, pe ruta Socului-Delfinului-Pantelimon, in cautatea unei papetarii... a unui loc unde sa gasesc un nenorocit de dosar de incopciat. Desi miopia mi se accentueaza si nu prea pot citi pe patrea cealalta a bulevardului, reusesc totusi sa deduc numele si inscrisurie firmelor. In propria-mi filosofie, pe langa emisiunile posturilor TV (ma refer aci la alea cu bataie, cu detectivi, cu nunti, cu tarani, cu cocalari, cu mondenitati despre de-alde "Nimeni"), mai sunt si alte lucruri care pot spune multe despre o natie - in particular despre societatea romaneasca cvasicapitalista) iar unul dintre ele cred c-ar fi dughenele/gheretele/magazinele/firmele "de la sosea". Le iau pe rand, incercand totusi sa le citez in ordinea frecventei, de la mare la mica.
1. Suntem un popor de imprumutati, datori-vanduti, debitori din tata-n fiu. Romanii fac credite, isi folosesc cu sarguinta cardule la ATM, multi din ei ca sa-si scoata tot salariul o data pe luna (asa faceam si eu de multe ori, deci ATM-ist nu prea am fost, decat la nevoie). Si pentru ca romanii sa aiba de unde sa ia bani cu imprumut, sa aiba unde sa-si plateasca dobanzile, au facut astia multe-multe banci. Chit ca mergi pe jos, in zone populate cat-de-cat, garantez ca macar o data la 5-10 minute te intalnesti c-o banca. Astia au ceva cu camatarii!
2. Ne macina "boalele". Crucile verzi licaritoare iti aduc mereu aminte de atmosfera asta de Craciun pe care-o traim in fiecare decembrie. Unele cu carduri de filelitate... de la altele, daca iei lapte-praf primesti o tetina... Doar tre' sa aiba romanu' de unde sa cumpere Algocalmin, anticonceptionale (atentie mare, ca e belea cu aia 2 ani, cu indemnizatia... tre' sa fii bazata ca sa poti fi mama) si antibiotice pe care sa le ia "dupa ureche" - Biseptol ruleaza! "Daca te simti nasol, ia un Biseptol". Nu!
3. Romancele sunt cochete. Se bronzeaza la solar fara frica de cancer, sa "straluce" cat mai bine pe ele "les bijoux" cand le lumineaza stroboscopu' in club. Pai e normal, ca daca se duc la mare doar ca sa petreaca noaptea si sa doarma ziua, iar reflexia lunii nu bronzeaza nici de-a naibii, ramane o singura solutie: solar! Si-asa sunt legume, nu?
Dar romancelor le place "trendy"... coafura, tunsoare, astea. E plin si de frizerii.
4. In oarecare legatura cu punctul 1, romanii vand si cumpara valuta, amaneteaza inele, cercei, lanturi, cruciulite. Deci, daca vrei sa scapi de ceas, gasesti o dugheana cu "Exchange - Amanet" cat ai zice "aur".
5. Avem "pets", care "pets" se hranesc cu haleala de la "Pet Shop". Mai tre' si ele tunse, coafate, vaccinate, finisate pe la gheare plus diverse alte tratamente aplicate animalelor.
In drumul asta al meu (sunt cativa kilometri buni, vreo 4 statii de autobuz si inca vreo 4-5 de tramvai) , am gasit o singura librarie, care spre bucuria mea... avea dosare de incopciat. Daca romanii completeaza formulare pe la banci, fac afaceri cu statu', stau la solar si coafor, duc cateii la tuns, amaneteaza "bijuuri"... cand dracu' sa mai aiba timp si de citit? In plus, te roaga unii pe la semafor cu carti d-alea "ieftinache", care ies odata cu ziaru', bune de pus in biblioteca, c-arata bine... toate de-aceeasi culoare. Iti dai seama?!?!
De... cam cu astea ne ocupam. "O tempora! O mores!".
In postarea asta mi-am propus sa nu scriu "urat", deci avem interzis la vulgaritati azi.
Incep cu un succint ante-scriptum. As putea sa scriu multe despre examenul de Rezidentiat, despre angajarea la Spitalul Sf. Pantelimon, despre acte, despre bani, despre multe. Dar nu e momentul... si nici nu ma pasioneaza. Toata lumea stie cum merg treburile p-aici, toti ne-am lovit de birocratie in democratie. Am sa punctez doar 2 lucruri legate de examenul de Rezidentiat:
1. Am platit 300 de lei ca sa pot da examenul asta. Am fost peste 4300 de medici care am sustinut acest examen. S-au strans deci peste 320.000 de euro, din care ei trebuiau sa plateasca asistenta din sali (cat sa fi dat unui asistent? 300 de lei? Maxim. Eu la votare am luat 360 ca presedinte de sectie si pe stat 24 de ore). Ei cu toti banii astia nu au fost in stare sa faca 200 de grile.
2. Desi am semnat la corectare cand mi s-a comunicat punctajul, eu si inca 2 martori, dupa 4 zile... comisia de rezidentiat isi permite sa-mi schimbe punctajul, fara ca macar eu sa fiu de fata. Si asta li s-a intamplat multora... aprioape 4000. Comisia de care zisei mai sus (condusa de marele spagar Streinu-Cercel) da un comunicat prin care anunta anularea a 5 intrebari din cele 200, fara sa prezinte motivele. Doua dintre ele, intr-adevar, nu erau din bibliografie (niste incompetenti, nu? ), dar restul de trei erau foarte bine formulate, clare, din bibliografie. 23 de puncte era maximul la aceste 5 intrebari, din care eu am facut 22 - care mi s-au scazut ulterior. Treaba e ca nu s-a sesizat nimeni, nimeni n-a raspuns pentru chestia asta, nimeni n-a dat nicio lamurire... ca Streinu-Cercel a tinut telefonul inchis 2 zile, pana la repartitie. M**e, ba! (scuze, n-am putut sa ma abtin).
Si-acum sa abordez tema pentru care deschisei "caietul".
Trebuia sa ajung la Spitalul Pantelimon, cu acte (pe care le aveam, dupa ce am intors camera pe dos... "A la recherche du bulletin de naissance perdu") si un dosar de incopciat (pe care nu-l aveam). Asa ca am luat-o pe jos, d-aici de la Diham, pe ruta Socului-Delfinului-Pantelimon, in cautatea unei papetarii... a unui loc unde sa gasesc un nenorocit de dosar de incopciat. Desi miopia mi se accentueaza si nu prea pot citi pe patrea cealalta a bulevardului, reusesc totusi sa deduc numele si inscrisurie firmelor. In propria-mi filosofie, pe langa emisiunile posturilor TV (ma refer aci la alea cu bataie, cu detectivi, cu nunti, cu tarani, cu cocalari, cu mondenitati despre de-alde "Nimeni"), mai sunt si alte lucruri care pot spune multe despre o natie - in particular despre societatea romaneasca cvasicapitalista) iar unul dintre ele cred c-ar fi dughenele/gheretele/magazinele/firmele "de la sosea". Le iau pe rand, incercand totusi sa le citez in ordinea frecventei, de la mare la mica.
1. Suntem un popor de imprumutati, datori-vanduti, debitori din tata-n fiu. Romanii fac credite, isi folosesc cu sarguinta cardule la ATM, multi din ei ca sa-si scoata tot salariul o data pe luna (asa faceam si eu de multe ori, deci ATM-ist nu prea am fost, decat la nevoie). Si pentru ca romanii sa aiba de unde sa ia bani cu imprumut, sa aiba unde sa-si plateasca dobanzile, au facut astia multe-multe banci. Chit ca mergi pe jos, in zone populate cat-de-cat, garantez ca macar o data la 5-10 minute te intalnesti c-o banca. Astia au ceva cu camatarii!
2. Ne macina "boalele". Crucile verzi licaritoare iti aduc mereu aminte de atmosfera asta de Craciun pe care-o traim in fiecare decembrie. Unele cu carduri de filelitate... de la altele, daca iei lapte-praf primesti o tetina... Doar tre' sa aiba romanu' de unde sa cumpere Algocalmin, anticonceptionale (atentie mare, ca e belea cu aia 2 ani, cu indemnizatia... tre' sa fii bazata ca sa poti fi mama) si antibiotice pe care sa le ia "dupa ureche" - Biseptol ruleaza! "Daca te simti nasol, ia un Biseptol". Nu!
3. Romancele sunt cochete. Se bronzeaza la solar fara frica de cancer, sa "straluce" cat mai bine pe ele "les bijoux" cand le lumineaza stroboscopu' in club. Pai e normal, ca daca se duc la mare doar ca sa petreaca noaptea si sa doarma ziua, iar reflexia lunii nu bronzeaza nici de-a naibii, ramane o singura solutie: solar! Si-asa sunt legume, nu?
Dar romancelor le place "trendy"... coafura, tunsoare, astea. E plin si de frizerii.
4. In oarecare legatura cu punctul 1, romanii vand si cumpara valuta, amaneteaza inele, cercei, lanturi, cruciulite. Deci, daca vrei sa scapi de ceas, gasesti o dugheana cu "Exchange - Amanet" cat ai zice "aur".
5. Avem "pets", care "pets" se hranesc cu haleala de la "Pet Shop". Mai tre' si ele tunse, coafate, vaccinate, finisate pe la gheare plus diverse alte tratamente aplicate animalelor.
In drumul asta al meu (sunt cativa kilometri buni, vreo 4 statii de autobuz si inca vreo 4-5 de tramvai) , am gasit o singura librarie, care spre bucuria mea... avea dosare de incopciat. Daca romanii completeaza formulare pe la banci, fac afaceri cu statu', stau la solar si coafor, duc cateii la tuns, amaneteaza "bijuuri"... cand dracu' sa mai aiba timp si de citit? In plus, te roaga unii pe la semafor cu carti d-alea "ieftinache", care ies odata cu ziaru', bune de pus in biblioteca, c-arata bine... toate de-aceeasi culoare. Iti dai seama?!?!
De... cam cu astea ne ocupam. "O tempora! O mores!".
