vineri, 31 decembrie 2010

Ultima

Ultima din 2010, a nu se panica niminea!
Am tot vrut sa fac postarea asta de bilant de vreo doua zile-ncoa', da' nu prea fu timp. Am vrut sa pun si "cum m-a gasit lumea pe google in 2010", dar sunt prea multe ca sa pierdem timpul cu ele iar eu in juma' de ora tre' sa plec sa fac noapte alba. Cica ma imbrac in Dr. House, ca e petrecere cu tematica. Promit poze.

Bilantul meu pentru 2010 cred ca e pe plus. Poate chiar un mare plus, daca o iau asa, per ansamblu, ca la horoscop: bani, sanatate, dragoste, cariera.
Bani au fost atat cat sa-mi ajunga. Multumesc din suflet, Nicu... pentru tot ce-ai facut pentru mine de cand ne cunoastem (doar de 4 ani; da, si eu regret ca nu ne stim de mi mult timp) si mai ales anul asta. Le multumesc si celor care mi-au tinut companie la cheltuit bani. Multumesc Puiu, pentru Revelion (asta tot la bani intra).
La capitolul sanatate, ma bucur ca am depasit perioada aia cu atacuri de panica. Am ramas usor ipohondru, da' doar pe alocuri. Multumesc tuturor celor care mi-au dat peste nas cand am incercat sa ma victimizez. Am alergat toata vara, 4 km pe zi, am fumat mai putin in perioada aia. Imi multumesc mie c-am avut vointa si putirinta.
Dragoste...
Profesional, anul asta a insemnat mult pentru mine. Anul atarna greu acuma la gatu' meu... sau era cu "aurul"? Destinul a vrut sa fac si cel mai grav accident din viata mea, pentru ca apoi sa-mi dau demisia si mai apoi sa ma lupt cu bibliografia pentru Rezidentiat. Multumesc iarasi... of, ce multi sunt aici... Ruxandica starletuta pentru telefonasele din noiembrie in care ne-am sustinut repiproc si care m-au ajutat sa trag cu motorasele la turatie maxima. Mister Ratza, pentru ca de atate ori mi-a zis "Stai in casa si invata". Dr. Glugah, ca mi-a zis mereu "Stai ma linistit, ca-l iei". Buzi (bunica-mea) care mi-a facut toate poftele in vara asta si care m-a sustinut zilnic. Restul... cum am zis mai sus, sunt multi, dar nu am timp acum nici de nume nici de fapte. O ard ca la Oscaruri, sa mor... dar toate chestiile astea au insemnat mult pentru mine. O sa vina vremea sa dau asemenea multumiri si pe album. Nu cred ca mai e mult. Revenind, s-a intamplat aproape cum am vrut, am reusit sa iau urologie. Dupa accidentul ala in care Blanche a fost dauna totala, pare ca cineva vrea ceva cu mine.

Acum... urarile de bine, despre care nu tre' sa mai spun ca sunt din inima, ca eu iubesc multa lume. Si stiu cine ma citeste aici.
Va doresc sa aveti un an cum n-a mai fost altul pana acum. Va doresc sa va doriti sa va depasiti limitele, sa realizati ca daca vrei ceva si tragi tare o sa se realizeze. Va doresc putere sa trageti tare si in anul ce vine peste 3 ore juma', sa aventi inspiratie la creatie. Va doresc sa va vedeti prietenii mult mai des decat am facut-o eu in anul asta, ceea ce-mi doresc si mie. Va doresc sa cunoasteti oameni frumosi la suflet. Va doresc sa aveti puterea sa iertati, sa va bucurati de fiecare clipa, de fiecare cantec, de fiecare poezie, de fiecare culoare, de fiecare pas - pentru ca altii nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa mearga. Va doresc sa nu va uitati niciodata copilaria, sa va amintiti toate momentele placute. Va doresc sa aveti taria sa vi se rupa atunci cand e cazul si dezinvoltura sa plangeti atunci cand va vine, cum fac eu acum. Pentru ca ma bucur de plans, de ras, de muzica, de viata. Sa ne bucuram de viata sanatosi si in 2011.

Asta v-o dedic voua... si va stiti voi. Melodia e "Joe Cocker - With A Little Of My Friends":



Later Edit:
1. Ma simt putin aiurea pentru faptul ca m-am apucat sa fac nominalizari cand am multumit. Sunt(eti) mult mai multi, dar as fi incarcat aiurea textul cu nume.
2. Imi cer scuze ca n-am facut urari telefonice, apeluri sau sms, dar am abonamentul inchis de ceva vreme; si nu cred ca-l deblochez curand.
3.

marți, 28 decembrie 2010

Asistente

Azi am incercat sa fac o leapsa. Nu mi-a iesit. Pentru ca eu SUNT intr-o mie de feluri, pentru ca SUNT o mie de chestii despre care as fi putut scrie ceva... si nu m-am putut hotarî; pentru ca Mi-as fi dorit foarte multe lucruri, neputand sa le clasific ca importante sau neimportante, necum sa nominalizez doar unul singur. Sunt incapabil sa scriu putin, simt nevoia sa fiu exhaustiv. De multe ori nu-mi iese, cu toate ca scriu mult. In plus, n-am facut leapsa pentru ca singura varianta ar fi fost s-o fac la misto, iar asa am fi pierdut timpul aiurea si eu si voi. Asa, scriind despre asistente, poate iese mai bine, cu toate ca presupun ca tot o pierdere inutila de timp va fi. O sa scriu despre asta pentru ca ma roade de mult timp si totusi au existat diverse motive pentru care n-am facut-o... ceva de genul "e un subiect prea neinteresant ca sa pierd timpul cu el", iar p-atunci chiar nu-mi permiteam. De-aia nu va pot cere sa va pierdeti timpul citit. Puteti pleca acum!

Desi in "Nomenclatorul de meserii" sunt vreo 50 de meserii care incep cu "asistent de cercetare" si inca vreo 20 care incep doar cu "asistent", dar... "Tata, asistenta TV nu gasesc. Altceva mai stii sa faci? Ce tot ii dai inainte cu ?" Cam asa zicea Mimi Branescu in "Un cartus de Kent si un pachet de cafea"... numa' c-am modificat eu putin. Oricum, nu conteaza ca ce-or fi ele incadrate. Problema e... ca ce chestie?
Cautai azi pe net, ca un pseudojurnalist, sa vad cam cat castiga fetele astea. Dupa diverse surse, avem doua variante: intre 1500 si 2000 de lei si intre 400 si 1000 de euro. Bine, pe cat ai invatat, atata castigi. In comparatie cu complexatul de mine, care voi castiga vreo 35 de lei pe zi la program de cel putin 8 ore, fetele astea castiga 100-200 de lei in aproximativ 2 ore. Pai nu e bine? Eu castig aproape 5 lei pe ora, ele vreo 50-100. E bine, nu mor ele de foame. Am inteles ca mai fac prezentari de moda (alea pe cati intereseaza? oricum, nu poarta nici dracu' ce prezinta slabanoagele, ca mor toti de ras daca iesi asa din casa - dar e deja alt subiect). Ba... moda, reviste, astea... amanti, iubiti, "afaceristi", fotbalisti... "Chirica, mazare, greci... Nu ma intereseaza! In 5 minute m-am ridicat si-am plecat". Doar ca nu le disting utilitatea.
Sunt prin banci, prin cladiri birouri de-alea imbracate numa' in sticla, sunt pe santiere, sunt... pe oriunde oameni care freaca menta. Numai ca nu-i vede nimeni sau se vad ei intre ei, deci sentimentul de inutilitate e restrans, vorba inradacinita in perioada comunismului ("Timpu' trece, leafa merge") e acolo... in cerc restrans. Da' cand te vede o tara ca stai pe un scaun, cum e, ma? Sa stai tu acolo... si-apoi sa stai, si dupa Publicitate iar sa stai, si cat vorbeste Capatos sau Morar sa tot stai, cat canta formatia sa tot stai, cat se baga in seama ala cu paru' alb si cu glume de c***t... sa stai si-atunci.
Acuma, cum s-o vedea de-acasa? Eu special m-am uitat la ce face aia acolo - recte Bianca. Sta. Se invarte pe scaun, isi mai da cu mana prin par... Prietene, unii se mai fac si eui ca muncesc, clampanesc din mouse-uri, se rup in click-uri, rasfoiesc, cara dosare, ies la tigara... ba, orice! Si daca stai sa te ganmdesti, nu vad nici eu nici tu pe la TV. Pe astia care le angajeaza, cu ce-i ajuta? Ah... Crudu facea pe proasta - intre noi fie, de-aia nici macar n-am suportat vreodata sa ma uit la emisiunea aia.

Deci...
Sunt singurul tembel care se intreaba de ce-s fetele alea p-acolo?
Sunt singurul care crede ca nu se uita nici dracu' la o emisiune ca s-o vada pe Bianca si ca "asistentele TV" nu fac audienta?
Sunt singurul care crede ca fetele alea iau niste bani de pomana?
Sunt singurul care crede ca sunt cel putin 5000 de fete in Romania care arata mai bine decat "Asistentele TV"?

Poate ca da, poate ca nu. Sper sa nu fim putini cei care credem ca pe la TV se promoveaza doar superficialitatea, prostia, tigania si manelismul. Mult respect pentru "Sinteza Zilei", unde prin campania "Impreuna dam viata povestilor", am vazut cazuri cutremuratoare (chirurgul Acad. Prof. Dr. Pesamosca - care, apropos, are o pensie mult mai mica decat salariul Biancai Dragusanu - apoi Acad. Prof. Dr. Leon Danaila, apoi legendele boxului romanesc, Gheorghe Berceanu - campion la greco-romane, ).
Iata inca o postare fara noima, inc-o pierdere de timp si inca niste randuri ce-mi tradeaza frustrarile. Poate melodia salveaza ziua...




Videoclipul piesei e ASTA (nu incapea la mine aici).

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Cum am ucis Craciunul

Treptat, sistematic si sigur. A fost crima perfecta, ca sa zic... Treaba e ca nici macar n-am vrut, iar acum ma caiesc. Va urasc cand va vad entuziasmati de beculete, luminite, cand va da pe spate mirosul de brad, cand vad forfota generata de cumpararea cadourilor... cand va vad induiosati de « Silent Night » sau mai stiu eu ce – mie imi place cum suna « Jingle Bells Rock». Mi-au placut primele doua « Home Alone », dar nici macar nu stiu de ce... Mi-e greata de americani, de cum sarbatoresc ei diverse chestii... dar in acelasi timp le invidiez « spiritul Craciunului » care-i apuca pe ei si pe familiile lor mari, cu « cousin »-i care vin de la mii de kilometri ca sa sarbatoreasca(,) Craciunul in familie, sa manance, sa vorbeasca, sa mai afle unii despre altii. Urasc aceste clisee – asa mi se par mie – de Craciun, cu brazi, globuri, colinde, cozonac, cadouri, zapada, s.a.m.d, dar in acelasi timp as vrea sa ma atinga si pe mine.
Nu stiu ce-i cu Grinch, doar ca-i o hidosenie verde despre care-am auzit ca a furat Craciunul. E mic copil. Eu l-am ucis. Sunt un fel de Grinch, da. Cum am facut?!? Nici nu prea mai tin minte... de fapt, cred ca nu am realizat vreodata cum s-a intamplat. Nici nu mai stiu cum mi-am dat seama ca Mos Craciun nu prea are treaba cu realitate inconjuratoare. Stiu doar ca s-a intamplat foarte devreme... imi pare ca am gasit cadourile sau ceva de genul. Da, obisnuiam sa cotrobai prin toata casa, stiam unde-s toate, orice-ar fi fost. Prima si ultima experienta de care-mi amintesc se intampla undeva pe la 5-6 ani, cand la vederea Mosului (Mos Gerila era p-atunci) si mai ales la auzul vocii de bariton m-am speriat de-am uitat toate poeziile si-am fugit plangand, calmat fiind dupa vreo ora de asigurari, cum ca Mosul a plecat. Urat, nu ?
Dupa ce-am realizat cum e treaba cu Mosul, mi se pare ca nici nu prea am mai primit cadouri. Orium, pe langa multele jucarii, mai primeam diverse chestii pe care mamaie le trecea in Scrisoare, consultandu-ma si nu prea, la modul : « Hai sa trecem si izmene, ca nu mai ai » « Bine, si izmene ». Tot de pe-atunci, pare-mi-se... n-am mai facut nici brad. Tin minte ca acum vreo 4 ani, o fata draga mie a plans o zi intreaga fiindca ramasase fara brad in Ajun si eu nici n-am stiut cum s-o impac, neintelegand practic care-i drama.
Trecand de brad, cadouri, Mos Gerila, ajung undeva pe la 12-13 ani... cand am inceput sa am dubii cu privinta l existenta lui Dumnezeu, cand am inceput sa am discutii cu tataie pe tema asta (si el avea dubii). Am mai citit, m-am mai invartit, pan-am ajuns convins ca nu-i treaba reala nici asta. N-am mai putut sa cred ca Isus a inviat, ca s-a ridicat la cer si-alte asemenea. Deci am infipt cutitu-mi si-n sarbatorile Pascale.
De-acuma, asociam treburile astea doar cu doua lucruri : vacanta si reunirea familiei. Mi-era drag cand eram cu tataie, mamaie, mama si sotul ei, gemenii, matusa-mea si unchi-miu, var-miu. Chit ca era in prima sau a doua zi de Craciun, treaba se intampla. De-atunci, s-au schimbat multe. Azi am fost doar eu, mamaie si gemenii. Atat. Am mancat si-am baut la fel ca ieri, ca alaltaieri, la fel ca miercuri, la fel ca marti. De-aia pentru mine Craciunul e o zi la fel ca orice alta zi de weekend, doar ca difera mancarea. Ma satur repede de toba, sarmale, friptura de porc, caltabos. Mi-e dor de salata verde, de rosii, de castraveti, de ridichi... de pepene. Asta a fost. Asa am ucis eu Craciunul, definitiv si irevocabil. Si-mi vine sa mor cand stiu ca nimic nu ma va face sa-l mai simt ca aceia care chiar cred ca nasterea lui Isus, care impodobesc brad, care despacheteaza cadouri, care... pentru care Craciunul nu-i o zi ca oricare alta.

Totusi, cred ca eu l-am ucis in mod placut... si pentru totdeauna; insa ma scarbesc cei care-l ucid in fiecare an, cate putin. Oare cati dintre astia care-ajung sa sune la 112 (mancare, bautura, etnobotanice) chiar sarbatoresc “nasterea Domnului”? Cati din cei care-si asteapta cadoul in valoare de multe mii de euro? De ce ai face Craciunul la Paris ? Nu poti sa te duci si vara ? De ce de Craciun ? E mai altfel « nasterea Domnului » acolo ?
Nu pot sa nu-mi amintesc de niste versuri de la Parazitii (da, « rapperii aia care injura mult »), anume :
"Satui de viata sarmanii, vor sa se stinga
Spre disperarea copiilor se-atarna de grinda-n oglinda
Cei bogati, testeaza ranjind coca pe limba
Plini de falsa compasiune cand incepe sa ninga"

Bogatii, firmele doritoare de reclama si scutire de impozite... de ce cred ei ca acei copii, geniali sau nu, au nevoie de laptop-uri doar de Craciun ? De ce ar avea nevoie de bani sau mai stiu eu ce doar de Craciun ? Ah, pentru ca toata lumea primeste cadouri. Sarmanii au mereu nevoie de cadouri...

Ucid Craciunul cei care sparg mii de lei in cluburi, in noaptea de Ajun, cu “craciunite” semi-nud dansand provocator. Ucid Craciunul cei care cumpara cadouri de multe mii de euro, doar ca sa vada altii cat de bogati sunt ei. Ucid Craciunul cei care baga-n ei sarmale pana pleznesc, carora le place sa aibe masa cat mai plina, pentru ca apoi sa arunce mancarea. Unii mor de foame, mancailor! Nu zic ca tre’ sa dai neaparat sarmanilor, dar macar sa n-o arzi ostentativ. Nu zic ca tre' sa oferi, dar daca oferi, n-o fa cu "falsa compasiune", ci da din suflet. Nu tre’ sa fie Craciun ca sa fim buni. Unii sunt « mai » buni in decembrie. Haideti sa fim doar buni in fiecare zi. Cred ca eu am ucis mai frumos Craciunul.

Am sa pun si-o poza, pentru ca anul asta, eu – ucigasul - am impodobit un brad. Acum vreo cateva zile am impodobit un brad la Nicu acasa, si mi s-a parut frumos. Nu stiu daca a si iesit el frumos, da-n jumatatea aia de ora in care-am ascultat « Feliz Navidad » si ce-o mai fi fost, am simtit si eu putin Craciun prin casa.

Dincolo de urarile de pe net sau din sms-uri (da, alea naspa cu « miros de brad, lumanari la geam, zapada pe nu-stiu-unde, implinirea tuturor dorintelor » , sper sincer ca v-ati simtit bine azi, ca v-ati regasit cu familiile, ca v-a placut friptura, ca ati primit cadouri care chiar sa va placa, ca v-ati gandit macar o clipa ca se sarbatoreste nasterea lui Isus, ca v-ati gandit macar o clipa ca sunt milioane de romani care azi n-au primit cadouri, care n-au mancat cozonac sau toba, care n-au ascultat muzica de Craciun, care n-au avut niciodata brad. Noi suntem bine, chiar si-asa ucigasi cum suntem. Chiar prea bine... poate nemeritand.




miercuri, 22 decembrie 2010

Cu ce se ocupa romanii



Piesa asta ma obsedeaza rau de tot de vreo cateva zile, cu toate ca n-am pe cine sa duc acasa si nici la "ceai dansant" nu ies. O ascult cand mananc, cand fac dus, cand ma joc la PC, cand citesc bloguri, cand fumez, cand beau cola, cand mestec guma si alte chestii pe care le mai fac eu si nu-mi vin acum in minte. Nu stiu cand o sa-mi treaca.
In postarea asta mi-am propus sa nu scriu "urat", deci avem interzis la vulgaritati azi.

Incep cu un succint ante-scriptum. As putea sa scriu multe despre examenul de Rezidentiat, despre angajarea la Spitalul Sf. Pantelimon, despre acte, despre bani, despre multe. Dar nu e momentul... si nici nu ma pasioneaza. Toata lumea stie cum merg treburile p-aici, toti ne-am lovit de birocratie in democratie. Am sa punctez doar 2 lucruri legate de examenul de Rezidentiat:
1. Am platit 300 de lei ca sa pot da examenul asta. Am fost peste 4300 de medici care am sustinut acest examen. S-au strans deci peste 320.000 de euro, din care ei trebuiau sa plateasca asistenta din sali (cat sa fi dat unui asistent? 300 de lei? Maxim. Eu la votare am luat 360 ca presedinte de sectie si pe stat 24 de ore). Ei cu toti banii astia nu au fost in stare sa faca 200 de grile.
2. Desi am semnat la corectare cand mi s-a comunicat punctajul, eu si inca 2 martori, dupa 4 zile... comisia de rezidentiat isi permite sa-mi schimbe punctajul, fara ca macar eu sa fiu de fata. Si asta li s-a intamplat multora... aprioape 4000. Comisia de care zisei mai sus (condusa de marele spagar Streinu-Cercel) da un comunicat prin care anunta anularea a 5 intrebari din cele 200, fara sa prezinte motivele. Doua dintre ele, intr-adevar, nu erau din bibliografie (niste incompetenti, nu? ), dar restul de trei erau foarte bine formulate, clare, din bibliografie. 23 de puncte era maximul la aceste 5 intrebari, din care eu am facut 22 - care mi s-au scazut ulterior. Treaba e ca nu s-a sesizat nimeni, nimeni n-a raspuns pentru chestia asta, nimeni n-a dat nicio lamurire... ca Streinu-Cercel a tinut telefonul inchis 2 zile, pana la repartitie. M**e, ba! (scuze, n-am putut sa ma abtin).

Si-acum sa abordez tema pentru care deschisei "caietul".
Trebuia sa ajung la Spitalul Pantelimon, cu acte (pe care le aveam, dupa ce am intors camera pe dos... "A la recherche du bulletin de naissance perdu") si un dosar de incopciat (pe care nu-l aveam). Asa ca am luat-o pe jos, d-aici de la Diham, pe ruta Socului-Delfinului-Pantelimon, in cautatea unei papetarii... a unui loc unde sa gasesc un nenorocit de dosar de incopciat. Desi miopia mi se accentueaza si nu prea pot citi pe patrea cealalta a bulevardului, reusesc totusi sa deduc numele si inscrisurie firmelor. In propria-mi filosofie, pe langa emisiunile posturilor TV (ma refer aci la alea cu bataie, cu detectivi, cu nunti, cu tarani, cu cocalari, cu mondenitati despre de-alde "Nimeni"), mai sunt si alte lucruri care pot spune multe despre o natie - in particular despre societatea romaneasca cvasicapitalista) iar unul dintre ele cred c-ar fi dughenele/gheretele/magazinele/firmele "de la sosea". Le iau pe rand, incercand totusi sa le citez in ordinea frecventei, de la mare la mica.

1. Suntem un popor de imprumutati, datori-vanduti, debitori din tata-n fiu. Romanii fac credite, isi folosesc cu sarguinta cardule la ATM, multi din ei ca sa-si scoata tot salariul o data pe luna (asa faceam si eu de multe ori, deci ATM-ist nu prea am fost, decat la nevoie). Si pentru ca romanii sa aiba de unde sa ia bani cu imprumut, sa aiba unde sa-si plateasca dobanzile, au facut astia multe-multe banci. Chit ca mergi pe jos, in zone populate cat-de-cat, garantez ca macar o data la 5-10 minute te intalnesti c-o banca. Astia au ceva cu camatarii!
2. Ne macina "boalele". Crucile verzi licaritoare iti aduc mereu aminte de atmosfera asta de Craciun pe care-o traim in fiecare decembrie. Unele cu carduri de filelitate... de la altele, daca iei lapte-praf primesti o tetina... Doar tre' sa aiba romanu' de unde sa cumpere Algocalmin, anticonceptionale (atentie mare, ca e belea cu aia 2 ani, cu indemnizatia... tre' sa fii bazata ca sa poti fi mama) si antibiotice pe care sa le ia "dupa ureche" - Biseptol ruleaza! "Daca te simti nasol, ia un Biseptol". Nu!
3. Romancele sunt cochete. Se bronzeaza la solar fara frica de cancer, sa "straluce" cat mai bine pe ele "les bijoux" cand le lumineaza stroboscopu' in club. Pai e normal, ca daca se duc la mare doar ca sa petreaca noaptea si sa doarma ziua, iar reflexia lunii nu bronzeaza nici de-a naibii, ramane o singura solutie: solar! Si-asa sunt legume, nu?
Dar romancelor le place "trendy"... coafura, tunsoare, astea. E plin si de frizerii.
4. In oarecare legatura cu punctul 1, romanii vand si cumpara valuta, amaneteaza inele, cercei, lanturi, cruciulite. Deci, daca vrei sa scapi de ceas, gasesti o dugheana cu "Exchange - Amanet" cat ai zice "aur".
5. Avem "pets", care "pets" se hranesc cu haleala de la "Pet Shop". Mai tre' si ele tunse, coafate, vaccinate, finisate pe la gheare plus diverse alte tratamente aplicate animalelor.

In drumul asta al meu (sunt cativa kilometri buni, vreo 4 statii de autobuz si inca vreo 4-5 de tramvai) , am gasit o singura librarie, care spre bucuria mea... avea dosare de incopciat. Daca romanii completeaza formulare pe la banci, fac afaceri cu statu', stau la solar si coafor, duc cateii la tuns, amaneteaza "bijuuri"... cand dracu' sa mai aiba timp si de citit? In plus, te roaga unii pe la semafor cu carti d-alea "ieftinache", care ies odata cu ziaru', bune de pus in biblioteca, c-arata bine... toate de-aceeasi culoare. Iti dai seama?!?!
De... cam cu astea ne ocupam. "O tempora! O mores!".

duminică, 12 decembrie 2010

Despre vulgaritatea-mi (si nu numai)

"Nu numai" - nu numai a mea, tre' sa completez.

Nu mai pot sa halesc ca zilnic sa vad sau sa citesc curve virgine (sintagma cred ca-i apartine lui Mircea Badea), mitocani pozand in anti-mitocani, semidocti care dupa ce - in sfarsit - au terminat de citit o carte au impresia ca si pot scrie una, baieti si fete care din cauza preamultelor carti citite au ajuns sa creada ca exista doar forme elevate de limbaj (zicand elevat, ma refer la chestii fara vulgaritati). Ba, nu va mai suport. Partea proasta e ca dau de voi fara sa va caut. Nu stiu cum.
Am incercat mereu sa evit chestii care m-ar putea scoate din sarite, care m-ar putea indispune, chestii provocatoare de tahicardie si contractura maseterilor. Treaba e ca nu prea se poate. Sunt pe la toate "colturile" - virtuale si nu numai - raspanditi mai ceva decat traseisetele de pe centura, cersetorii din fata bisericilor, picaturile Pflugge in metrou. Sunt ubicuitari astia...

Acum cativa ani, intr-unul dintre "dialoagele" mele interesante de pe messenger, ma trezesc cu replica "Asa vorbeste un doctor?" de la una care nici nu prea stia ce e cratima, necum cum se foloseste, poate ca nici acordul subiect-predicat, dar asta nu mai tin minte cu certitune.
Ma fato, eu zic ca atata timp cat stiu sa scriu corect "Manca-mi-ai pula", e de bine cat de cat, nu?
Ce-o fi cu unii de se simt asa scandalizati de vulgaritatile exprimate de mine/noi, nu stiu. Adica, pentru mine "pula mea"-i o notiune abstracta, as putea sa zic la fel de bine si "dovleci galactici". Acuma, daca incep sa vorbesc cu tine, in dovlecii mei galactici, nu inseamna ca in dovleacu' meu galatic o sa te si gandesti cum ar arata un dovleac galactic... ce dovleacu' meu galactic? Nu?
Ba! pe tine, daca te deranjeaza asa tare, ma gandesc ca e posibil ca la fiecare "pula mea" tu sa vezi o pula in gand... la fiecare "sugi pula" sa te si vezi facand o băloasă felație...
Destul de des, cand e de povestit, pe langa "pula mea" mai exista si "pula-n pizda" (tiganescul "car ando mij" - da, stiu, iau ce e mai murdar din lume). Nu stiu, daca tot iti imaginezi fapta, ma gandesc sa le dau mai multe detalii... gen "pula vânoasa intr-o pizdă nerasă... inainte si-napoi, executand fricțiunea". E destul ca sa-ti faci filmu'? Pai tu esti atent(ă) la ce povestesc, sau iti imaginezi pule? Pana la urma putem merge pe aratate, barem sa stii despre ce vorbim.

De ce oamenii astia se simt lezati de cuvintele vulgare? Nu, nu cred ca pentru ei "pula" e urata si diavoleasca, pe cand "penisul" e organul genital masculin. Va rog eu, nu pot sa cred ca preferati "sa faceti dragoste" in loc "sa va futeti". Ba, ori ca zici intr-un fel ori in altul, si tu, si eu... toti stim, in pula mea, ca va futeti. Aceeasi frectie se intampla, fie ca-i zici futai, fie ca sex, fie ca faci oral sau muie, sau sugi pula, fie ca iese sloboz sau sperma. De ce nu le puteti privi ca pe simple cuvinte, ca oricare altele, care definesc in fond si la urma urmei aceleasi lucruri si fapte?
De ce va pretindeti imaculate, cand toate stiti ce-i aia pulă? Stiti la ce se refera cuvantul, stiti cum arata organul... ce e asa rau in a auzi un oarecare cuvant?
Nu, pe voi va seaca faptul ca limbajul asta e folosit "de inculti", "de paturile joase ale societatii", "in carciumi si bome de 2 lei", "intre talhari si scursuri". Ba, pula mea, nu toti am stat prin B.C.U., nu toti mergem la Cannes in vacanta, nu toti studiem la Londra, Viena, Paris, nu toti am stat in casa 24/24 preocupati de lecturi filosofice, lectii de pian si de bunele maniere, nu toti am mers pe traseul "scoala-acasa-teatru-scoala-acasa-opereta".
De pe la 5 ani, imi amintesc ca eram pe strada... putin dupa, mi-am incasat primul "Du-te-n pizda ma-tii!", mama fiind in dificultate cand m-am dus sa cer explicatii si neputand sa faca altceva decat sa rada. Am crescut printre "bagabonti", da... unii-au ajuns prin puscarie pentru furt, violuri, ultraj... unii chiar au murit in puscarie, unii "ciordesc" si-acum p-aici sau prin alte tari (fugind de puscarie), unii se-mbata crunt, unii inca se mai bat cu politistii, unii incaseaza bani pe curvele din "custodie". Ies in carciumi unde nu se vorbeste doar cu cuvinte din manualele scolare, am jucat si eu fotbal cand eram mic, unde nu ne alintam cu neologisme. Si-am si citit "Povestea pulei" de Ion Creanga, na!
Si da, vorbesc vulgar si-acum, prietenii mei vorbesc vulgar si ei (iar cei care nu vorbesc, nu se simt deranjati), pentru ca suntem capabili sa vedem dincolo de cuvinte... sa intelegem o treaba fara a ne impiedica de cuvinte. Iar vulgaritatile pot spune multe in putine cuvinte, numa' ca tre' sa modelezi putin tonul... si-uite cum poti sa dai multe nuante aceleiasi expresii. Stiu oameni foarte destepti, foarte cititi, foarte cum vreti voi... care vorbesc extrem de vulgar. Cine pula mea esti tu sa le pui lor eticheta?
Ca o chestie extra, asa... in cartea "Amintiri din pribegie" a lui Neagu Djuvara, exista o pagina in care cuvantul "pula" apare de cel putin 10 ori. Respectabilului nu-i convine folosirea lui in compartimentul de tren in care era, dar asta nu-l face ca in propria lui carte sa scrie "p***" sau "penis" si nu "pula".

Am impresia ca m-am lungit cam mult. Cine-o fi citit pan-aici?
Oricum, abia pe la jumatatea postarii mi-am dat seama ca, pentru ca postarea asta sa atinga macar un ins din presupusul "grup tinta", nu trebuia sa folosesc cuvinte vulgare. pentru ca prima "pula" din text, curva virgina s-a speriat si-a plecat siderata, contrariata, ofuscata... pula-n pizda, cum or mai face ele.

miercuri, 1 decembrie 2010

Mandria nationala

Am scapat de stres, de nopti albe si alte d-astea specifice. Ma facui urolog, a iesit cum am vrut... dar asta e alta poveste ce cred ca merita detaliata separat. Pentru o perioada macar, am revenit aci ca sa "scluptez in muci" alte nimicuri ce mintea-mi debiteaza. Iar azi vreau sa-mi analizez sentimentul de mandrie, propriu-mi romanism, fara pretentii de adevar.

M-am gandit de mai multe ori ce ma leaga de tara asta, de ce-mi dau lacrimile si mi se zbarleste pielea cand ascult "Treceti batalioane romane carpatii", de ce mi-e atat de greu sa ma gandesc ca o sa plec afara sa-mi fac meseria. Si mi-am dat seama ca e vorba de o singura chestie, recte "identitate". Zicea Badea aseara ca "ne-am intamplat" in Romania, ceea ce mi se pare corect. Daca m-as fi nascut in Franta, oare as fi vrut sa fiu roman? In niciun caz. Nu starnim nici invidie, nici prea mult respect p-afara. Suntem cu ceva mai presus de altii? Eminescu? Altii au Shakespeare. Hagi? Altii au Maradona sau Cantona. Burebista? Altii au Macedon, Napoleon, Bolivar. Ilie Nastase? Altii au Sampras sau Becker. Ecaterina Teodoroiu? Altii au Jeanne D'Arc. Curmand lista, vedem oricum ca n-avem nimic care sa ne situeze deasupra altora. Ne-am intamplat in Romania si i-am preluat valorile.
De ce m-as mandri cu istoria neamului? Daca facem un calcul, vom vedea ca perioadele de "glorie" cand am fost "stavila" p-aci prin zona impotriva Semilunei ("Stefan, Mihai, Corvine", Tepes, etc.) sunt mai mici ca suma decat perioadele de aservire in care-am tot platit tributuri. N-am fost in stare nici macar sa pastram Basarabia, pentru ca la Yalta in '45, creionul rosu al lui Stalin a lasat o dunga cam groasa. Pe langa altii, suntem nimeni pe lume.
Dar de ce-s mandrii americanii de "4th of July"? Au o istorie pe care noi am invata-o intr-un singur semestru, pentru ca da, ar incapea intr-o brosurica... i-am batut la fotbal - rad- pana si noi, sunt natia care-a comis un mare genocid asupra negrilor, serviciile lor si-au luat o mare petarda in mufarina in 2001, pe 11 sectembre; si totusi sunt mandri, ba. Ies in strada, flutura stegulete, mananca popcornul lor de cacat (a se intelege ca popcorn mi se pare de cacat oriunde pe glob, ca si semintele noastre), dau cu artifucii (chinezesti, nu?), zboara cu avioane, "picteaza" pe cer, pula mea... ce mai fac ei...
D-aia suntem si noi mandri. C-avem o identitate, c-avem o istorie asa cum e ea, ca ave(a)m un sport asa cum e(ra) el... ca ne stim intre noi, ca am crescut printre romani, ca avem (unii) anumite valori specifice natiei. Rimaru a zis odata pe o piesa "Da Hood" ca (citez din memorie) suntem "olimpici la alba-neagra si-uneori la matematici"; n-avem incotro decat sa fim mandri si de aia, si de aia...

Ce-am avut si voi avea mereu cu etnicii maghiari? (asta ca sa nu le zic in altfel, cuvantul cu "B", care se termina cu "ozgori"). Nu-i sufar pentru ca atenteaza la identitatea mea. Aia e. Imi vine iarasi in minte un vers, de data asta de la Parazitii, anume "minoritatile au drepturi, majoritatea nu". Pai cam asa e.

Noua Dreapta.
Ieri mi-a zis cineva ca s-au cam batut "tete a tete" o vorba si-un tricou.
Vorba. N-o mai tin minte exact, dar mi-a fost partial reprodusa si cica ar fi reflectat o lehamite a mea in legatura cu "1st of December" (futu-va-n cur de americani). Da, mi-e lehamite ca militarii au defilat in fata unor "nimici", ca i-au prezentat onorul lui Boc, mi-e lehamite de sentimentul national care apare brusc si doar in vremuri cu zapada, in oameni care n-au nicio treaba, care s-au pisat pe valori, identitate, stindard si ce mai vreti voi... mi-e lehamite ca de Ziua Nationala (as fi preferat una mai pe primavara, da) sa-l vad pe Boc, Murg, Udrea, pula mea... alte lichele. Mi-e lehamite ca pe la TV (OTV) pe 30 noiemvbrie se "sarbatorea" cu Axinte!(-n pula mea!!!) si alti nimeni, "menestreli" de doi lei! Mi-e scarba de ce-nteleg unii prin zi nationala sau 1 decembrie! Mi-e lehamite ca milioane de romani habar n-au ce reprezinta ziua de 1 decembrie (ma doare mult mai mult cand e vorba de 15 sau 21 decembrie), dar se inghesuie la fasole cu "sausages" si vorbesc de mandrie nationala, dupa ce acum o luna s-au mascat de Halloween (am scris bine? mi se rupe), care-si cumpara inimioare in februarie si care nu m-ar surprinde ca in cativa ani sa inceapa sa umple "turkey". O sugeti "deepthroat", ba!
Tricoul. Era unul cu Avram Iancu pe piept, incadrat de crucea celtica si pe care scria "Lupta continua", iar pe spate "www.nouadreapta.org", adresa de la care l-am si comandat pe internet. Si mai am unul, cu Corneliu Zelea-Codreanu pe piept, tot cu cruce celtica. Desi le mai port pe sub alte tricouri (sunt stramte ambele si le tin ca sa nu le transpir pe cele largi de pe deasupra - e practica buna), ideile mele nu prea mai coincid cu ale Noii drepte. Bine, niciodata n-au coincis mai mult de 75%, dar in vremurile de azi, ideile, organizatia nu-mi mai spun nimic. E tacere, neputinta, adunari "pe ascuns", tabere... si nimic concret. In plus, eu nu cred in Dumnezeu. Iar asta cu Dumnezeu si "legiune" prigonitoare de evrei sau orice, mi se pare ca si ele se cam bat cap in cap. Pot spune ca nu sunt atat de nationalist precum arata tricourile, dar si ca voi avea mereu respect pentru Ion Moța, Vasile Marin, Petre Țuțea, Noica. Ideile legionare nu mai sunt de actualitate... nationalismul are nevoie de o forma noua, slefuita... ca Arghezi a zis bine el: "Din bube, mucegaiuri şi noroi, iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."

In concluzie, in "lupta" nu ne mână valori, onoarea de-a ne fi nascut romani, "onoarea" de-a fi clasificati ca ciorditori oriunde ne-am duce, "onoarea" de-a ne fi nascut in aceste vremuri intr-o Românie in plin proces de tiganizare... Nu-s astea! nu Hagi, nu Mircea, nu Iancu de Hunedoara... nu Eminescu, nu "The Carpatian Garnden", nu "le Delta du Danube"... ci noi! Pentru ca avem identitate, si oriunde ne-am i nascut pe lumea asta, am fi avut-o si-acolo si-am fi fost mandri ca ne-am nascut in cutare tara si ca un oarecare inaintas s-a luptat cu maimutele pentru dreptul de-a cultiva radacina de ridiche mozambicana. Suntem mandri de trecutul nostru, pentru ca ai nostri au trait aici, pentru ca ai lor s-au scaldat in sange pentru pamantul asta, pentru ca noi s-avem, in pula mea, acum identitate! Aia e!

La final, voiam sa pun "Cantec", cantat de T. Gheorghe. Problema e ca si Cosbuc a scris mai multe poezii care-s numite "Cantec", iar p-asta de-o vreau eu cantata de Tudor Gheorghe... n-o gasesc. Vreau si eu "Cantecul" lui Tudor Gheorghe si nu gasiesc. Toti youtube-erii sa apeleze la mine! Serios, daca are cineva piesa cu versurile de mai jos, sa mi-o trimita cumva, rogu-va. Iata, asadar, prima strofa din poezia cosbuciana:

"Ţară-avem şi noi sub soare,
Şi-o râvnesc duşmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lăsat-o nimănui.
E bogată, zici! vezi bine,
E bogată, căci în ea
Multe inimi sunt, străine,
Şi-i frumoasă, că-i a mea.
Dacă-i mică, nu-i de-ocară,
Căci viteji în ea mai sînt,
Şi-apoi şi la noi în ţară
Creşte fierul din pământ.
Când voim, îl ştim culege,
Ştim cum să izbim cu el
Când duşmani lipsiţi de lege
Vin spre noi cu gând mişel."

"Treceti batalioane romane Carpatii" am pus-o pe facebook. Aici ar merge altceva, mai de sarbatoare asa si mai mult cu semnificatie, decat cu mesaj patrioic. Uite... mie Tudor Gheorghe mi se pare la fel "romanesc" ca si sarmaua cu mamaliguta, ca si Delta, ca si Oltenia sau Ardealul.

duminică, 31 octombrie 2010

Tragem De Timp




Versurile mele sunt aci. Restul povestii e mai jos.

Eu:
Mai demult nu realizam, dar acuma cred si eu
Ca inevitabil vine vremea sa spunem adio
Vremurilor frumoase, dar toti copiii cresc
De-acum fiecare are, un alt drum, e firesc
Anii trec fulgerator, parc-ar fi scurt-metraje
Lasand loc altui decor, si altor personaje
Noi avem din ce in ce mai putine sa ne spunem
Si-o ardem serios, nici nu mai zambim la glume
Iar din ce in ce mai des, unii pornesc catre vest
Poate asta-i drumul lor, cine-s eu ca sa-i opresc?
Si-alergam fiecare, cautandu-ne o cale
Prin vantul care bate de la an la an mai tare prin gradini spuberand,
petalele de trandafiri
Iar noi zburand ca ele, ne legam de amintiri,
Cand stergandu-le de praf le mai scoatem din sertare
Pe la cateva betii care-s DIN CE IN CE mai rare
Si poate distantele vor fi mai mari decat acu'
Da' stii ca dac-ai nevoie, ne gasesti acolo, nu?
Iar eu stiu ca vine vremea cand nu voi mai umple foi
Timpu' nu iarta pe nimeni, nu ne iarta nici pe noi


Esra:
Obisnuiam sa ma pierd intre caiete si stilouri
Dar am crescut si le-am inlocuit dosare si birouri
Printre sute de ecouri ce faceau totul mai dificil
Am continuat sa vad totul cu niste ochi de copil
Si copilul asta viseaza ca pleaca peste mari si tari
Ca`si croieste drumuri si carari fara sa`i pese de urmari
Cand toti au plecat si l`au lasat mai mereu singur
Si-a invatat sa nu creada-n nimeni,sa fie pe el sigur
Si n-a asteptat minuni, n-a stat la mana oricui
Iar tot ce a obtinut pana azi, este doar meritul lui
N`a umblat hai hui, n`a alergat ca ciocanul dupa vreun cui
Si cand toti au renuntat,a luptat pentru el si pentru ai lui
N`a suferit la despartiri ca stie ca vor mai fi la fel de multe
La fel de multe fete tute ce i`au lasat pe inima cute
La fel de multe prietenii ce vor disparea ca un miraj
Dar la fel de multe ce vor ramane pe viata exact ca un tatuaj
S`a pierdut in jocuri dar a fost calit si prin focuri
A luat viata in piept mereu, nu s`a ascuns ca altii dupa blocuri
Si cand copilul asta isi pune ceva in cap nimeni nu`l opreste
Deasta vor trebui sa se pazeasca atunci cand el va creste dar

Swift :
Copilul asta tot trage de timp
Ca nu vrea sa fie trist sau sa creasca vreun pic
Are vise multe prinse-n umbre de zile sumbre
Nu fite scumpe de fise aduse vrea fetite bune
Ca i se rupe cand i se spune ca visul nu se
indeplineste mereu d-asta-l tine ascuns in huse
si asta o stie de mic cand din fata lui ca Siegfried
Disparea cate un alt amic,nu crede in nimic magic
Trage intr-un mod tragic sa se mentina tare ca SCANDIC!
Dar e panicat,nervos,stresat c-a observat
Ca timpul schimba tot si nici pe el nu l-a uitat
si de la torturi si jocuri fotbal in spatele blocului
la pistolul cu ...bile nimic nu-l tine locului
Si a prins in coltul lui prieteni cu false fete
ochhind incet in teste fete ce-i jucau nefaste feste
ca pana si fratiilor de cruce le-a pus cruce peste
si-au ramas doar imaginile in timp ca desenele rupestre
Dar chit c-a trecut rupt continua sa mearga
Calcand peste cadavre si oricine-l incearca.

Cypher (SQN):
Mi-amintesc cand eram niste pusti ma
Urcam in corcudus ca vroiam sa dam o dusca
Si-apoi colindam ca Hrusca,batausi si pusi pa
Fapte mari desi stateam in cada cu ratusti
Vedeam duminica la slujba fete date cu ruj ca
Sa ne facem cruci doar cand miscau din buci, nauci
Ca niste turci luam bani mamei si fugi
aveam sfanta bicicleta precum calul la haiduci
Si imparteam o eugenie si doua batoane dulci
Frate pentru frate! Da frate asa era p-atunci
Pe multi i-am pierdut in goana pentru bani de ani
In club printre narcomani sau bodegi de pe Lipscani
Au ajuns sa piarda si bucuria de-a trai
In Casino in Centru ingropati in datorii
Dar oricum sa stii mai suntem cativa la scara
Departe de egoism ,snobism sau alta boala
Care incet te omoara si nu stim ce sa mai credem
Cand tu crezi ca o pizda e mai buna decat cel mai bun prieten
Se vede in ochii mei imi pierd rabdarea si flerul
Ce tren stii tu bah ca isi asteapta pasagerul ?!
Am doar frati decorati dupa merit si vechime
Paharul sus pentru cei care-au mai ramas cu mine.

joi, 21 octombrie 2010

Eu am scris-o, ma?



Sa-mi bag! Eu am scris-o?!?
Ce mi se pare total aiurea e ca acum cativa ani - cred in 2006 - cand am scris strofa din Alter Ego (o piesa care ar merita un remake, acum dupa 4 ani, cu alta tehnica si-alt flow... si alta experienta) aveam secretul. Apoi am uitat de el. Si fara sa-mi dau seama, el m-a vindecat: Alter Ego-ul, care era inca "in firea lui", cand eu iesisem total din "firea mea".

"Si tu la fel ca mine ai trecut deja prin multe
Au fost putine bucurii, mai mult momente neplacute
Erau clipe cand toate te enervau, sau
seri in care nici macar tigarile nu te calmau
Satul de prea mult tumult ai fi vrut sa pui punct
Crezand ca ai trait destul ca destinul te-a infrant
Ai fost supus de ura si rapus de tristete
N-ai rezistat, ti-ai lasat sufletul sa-nghetze
Erai deseori tentat sa renunti, dezorientat
Dar ai invatat s-asculti cu inima, e-adevarat?
Ai invatat sa eviti, sa uiti anumite ganduri
Acum stii ca ai multe de spus, multe de pus in randuri
Deci invata sa induri, priveste mereu in fata
Fii mereu sigur pe tine, chiar daca vezi in ceata
Desi destinu-i meschin iar tu suspini uneori
Sunt al tau Alter Ego ce te indeamna sa nu mori


Mi-am adus aminte de piesa asta pe care n-o mai ascultasem de cativa ani, intrand pe blogul unei fete pe care se pare c-au rapus-o niste treburi.
Era vorba de altceva si despre altcineva (drag mie) in piesa, dar alter ego-ul era secretul. Pentru ca peste toate, tu trebuie sa te ajuti sa treci. Stiu acum ca nicio dezamagire, niciun esec nu-i un capat de tara. Si-am trecut si peste criza, da (mult mai repede decat Romania... ce vrei, eu am conducere buna la mansarda). Aseara iar am vorbit cu Nicu, care mi-a zis ca nimic rau nu se poate intampla la Rezi... nici macar daca fac atac de panica in examen si pierd examenul. Si pana la urma, are dreptate... care pula mea e drama? Mai dau o data la anu'. In plus, mi-a promis ca dupa examen ma duce sa sar cu parasuta. Asta e de mult pe "Wishlist".

Pana la urma, cea mai mare putere sta-n noi insine. Si de restul... ni se rupe, nu-i asa?

duminică, 17 octombrie 2010

Criză

Da; iar o dau in labe triste cu mine insumi. Speram sa nu mai simt nevoia sa-mi scuip starile aici, pentru ca de obicei le scuip doar pe cele naspa. Tocmai cand credeam ca am scapat definitiv de starile alea morbide, vad ca ma apuca iar... de vreo cateva zile.
Orasul asta ma sufoca incredibil. Invat si iar invat, si asa uit de multe. Dar uneori nu ajunge. Simt ca nu mai pot, da' nici nu stiu ce nu mai pot. Atata liniste si izolare de toti si toate... ma omoara; pentru ca nu asa sunt eu. Eu nu-s linistit, eu mereu aveam de chef de cate ceva, eu eram ala care voia sa faca chestii dubioase la care unii stramba din nas si ridica o spranceana. Singurele clipe de amuzament in zilele astea mi le da Caragiale, in scurtele lecturi pe care le fac, de obicei spre dimineata. As vrea sa ies din monotonia aspasatoare, dar data examenului nu ma lasa. Nu vreau sa am ocazia sa-mi reprosez zilele pierdute. Vreau s-o fac "ca la carte", pentru ca mie de obicei mi-au iesit treburile. Cand am zis ca dau la medicina, unii s-or fi indoit, mama ma futea zilnic la telefon cu "M-ai dezamagit. Nu inveti deloc, n-o sa iei la facultate". Dar am luat. La Cluj, apoi la Bucuresti: 236 din 480 de oameni. Nu ca ma laud, dar am fost bun. Apoi am avut restante, pe care le-am luat pana la urma, chiar dupa emotii infinite, nopti nedormite si ganduri sumbre. Am trecut de zeci de examene in aia 6 ani. Mi-a iesit pana acum, vreau sa-mi iasa si de-acum incolo. Eu nu prea am stiut ce-i ala esec, si nici nu vreau sa stiu; si pentru asta trag tare. Nu concep sa nu fiu tare la examenul asta. Eu... n-am cum!

Si totusi cred ca starea asta mi se trage de la viitor. Intr-o piesa ca va fi pe albumul KTN, am zis asa:
"... evadez din realitate
si desenez in creion schite imaginare
predestinate sa dispara caci se pare ca-n uitare
prezentu' le-nnegreste miseleste pe fiecare
Eu incep sa le percep ca pe imagini precare
Pe care... le pun in sertare cu amintiri
Si le adaug la colectia de ganduri si trairi
Simtiri ce le impart cu tine... si te ascult
Cand raman tacut rememorand momente din trecut."

Da. Schitele mele despre propriu-mi viitor sunt innegrite de cerneala prezentului, scursa din calimara timpului. Suna de cacat, nu? Vorbesc vorbe...
Treaba ca atunci cand constientizezi realitatea prezentului, viitorul parca nu prea-ti mai surade, parca nu prea mai e asa cum l-ai visat anterior, parca rozul putrezeste spre a revela eterna si ubicuitara - pentru mine - nuanţă căcănie... si-mi dau seama ca nu pot avea ceea ce vreau, ceea ce unii au si transforma copilareste in drama.

O doctorita, ce are aproape 30 de ani, mi-a zis ieri ca nu stie ce sa faca cu viata ei. Atunci am realizat ca nici eu n-am habar de ce voi face cu a mea. Eu visam... am vizat toata vara, de cand m-am apucat de invatat. Am invatat visand si "viceversa" (cum ar zice Lefter Popescu, ca tot sunt eu in "perioada Caragiale"). Viceversa... adica am visat invatand.
Ca sa ma inscriu la examenul asta, am platit 300 de lei. Da, intr-o tara in care medicii n-au nicio sansa, au salarii de mizerie si viata de cacao, Ministerul Sanatatii cere 300 de lei taxa pentru examen. A fost o simulare ieri, in aceleasi conditii, organizata de Societatea Studenteasca de Chirurgie din Romania. La ei, taxa a fost 20 de lei... E o diferenta cam mare, nu? 280 de lei. Ba, daca tu esti Statu', Guvernu' sau ce esti... nu poti organiza un examen pe banii tai, ma? E ca si cum o firma la care vrei sa te angajezi ti-ar percepe taxa ca sa poti merge la interviu. Pizda ma-sii.
Si dupa toate astea, ma omoara perspectivele... in principiu salariul de 700 de lei. Ma gandesc cu groaza la cum va fi, si asta-mi taie orice elan. Subiectul asta il voi aborda cu alta ocazie, desi el cred ca e motivul starii mele de cacat: lipsa de perspectiva. Pentru ca fara bani esti ZERO! Esti nimic! Iar oamenii nu vor sa aiba de-a face cu nimic... si-atunci nu poti sa ai ceea ce vrei, chiar daca nu vrei prea mult.

Deja am scris prea mult si poate plictisi-voi eventuali si vajnici cititori.

Va multumesc, feliilor, pentru ca existati.

Iata si piesa de care-am pomenit mai sus (un fragment din ea), filmare facuta de scumpa SanzyK, ce nu mai e printre noi de aproape un an. Mersi, fato. Oameni ca tine nu-s de uitat! Odihneste-te in pace.

miercuri, 22 septembrie 2010

Marti, dupa Craciun



Am auzit o bucatica din piesa asta in reclama de la Nestle Musli. Nu-i asa ca-i superba? Pacat ca trecu vara. Si inca n-am parasit Bucurestiul decat pentru a invata in Rosiori acolo. Veti fi fost voi pe la mare, pe la munte, prin Filipine si Indonezia, Portugalia sau Brazilia... dar tot aci v-ati intors. Asta ma consoleaza. Glumesc. Poate la anul...
Intepat de albine ( + 3 zile de scarpinat "incuded"), muscat de furnici d-alea maro... traumatizat de linistea de provincie, iata ca ajunsei in sfarsit sa vad un film pe care-l asteptam de mult timp.

Aseara, cand am iesit din sala, ma gandeam ca tre' sa scriu despre el... ca ar fi multe de zis. Uite... acum nu stiu ce sa mai zic... "Marti, dupa Craciun" a intrat intre preferatele mele din cinematografia romaneasca. E o poveste de viata, ceva ce se poate intampla oricaruia dintre noi, iar reactiile sunt atat de naturale... adica ajungi foarte usor sa empatizezi. Sunt si cateva situatii penibile in care vezi ca personajele habar n-au ce sa zica... discutiile alea doar pentru a face conversatie cu care sigur v-ati intalnit de sute de ori.
Desi filmul in esenta lui e o drama, cei 20 cati eram in sala, radeam cu gura pana la urechi. Asa se intampla la multe filme romanesti, stiu: pentru aia e dramatic, pentru tine e amuzant - vezi Filantropica, Occident, Un cartus de Kent si un pachet de cafea.

Observ ca Radu Muntean (ca si Cristi Puiu), prefera in distributie anumiti actori (bine, poate nici n-or fi altii buni prin Romania), anume: Mimi Branescu (mie-mi place rau de el), Dragos Bucur, Adrian Vancica (ei sunt trio-ul din "Boogie" - alt film exceptional al lui Radu Muntean) si pe care-i regasim si in "Hartia va fi albastra". Apoi, mai e si Victor Rebengiuc. O sa le mai recunoasteti pe "bunica" din reclamele la iaurtul "Casa Buna" si pe tipa din reclamele Vodafone. Nu le halesc pe niciuna dintre ele. Na!
Interesant e ca, ca si in "Un cartus de Kent si un pachet de cafea" (de Cristi Puiu), Rebengiuc e tatal lui Branescu. Cei care ati vazut "Moartea domnului Lazarescu" (tot de Puiu - urmeaza filmul "Aurora", cu Cristi Puiu actor), i-ati vazut si-acolo pe Dragos Bucur si Mimi Branescu. Sunt exceptionali astia doi!
Nu ma apuc eu sa analizez acum faze din film, chestii, impresii, replici de memorat, prestatia actorilor - atentie la Mirela Oprisor, in rolul "Adrianei"! Analiza o faceti singuri, cand iesiti din sala. Va recomand din toata inima sa va duceti la cinema ca sa vedeti "Marti, dupa Craciun". Finalul e... "wow" gen!

Azi imi facui timp sa vad un film chinezesc, de anul asta - Aftershock. E cutremurator. Am plans de m-a luat cu salvarea. Am zis "cutremurator" in oarecare legatura cu subiectul filmului: cutremurele dintr-o regiune a Chinei din 1976 si 2005. Recunosc, am avut o problema cu numele oraselor, personajelor... dar nu e panica. E un film, care chiar daca e chinezesc, nu e cu nimic mai prejos decat un film american sau mai stiu eu ce natie. N-am vazut un film care sa exprime mai bine imaginea unei catastrofe. In 1976 au murit 240.000 de oameni. Merita vazut si-asta, si vi-l recomand si voua, astia care mai cititi p-aici (cati oti mai fi ramas).

La final, pentru cine n-a vazut scurt-metrajul, iata-i pe marele Victor Rebengiuc si pe Mimi Branescu in roluri de exceptie:

Vreau vin la sticla mica







Nu-i asa ca piesa lui Rodrigo Leao si poza de sub ea se potrivesc? Asa zicam si eu. Imi place ca atunci cand ascult asa ceva (sau Fado) sa beau vin. Si invers (adicatelea cand beau vin sa ascult muzica portugheza, braziliana, etc.). D-asta voiam sa-mi deschid o cafenea decorata in stilul alora din Portugalia (n-am fost, dar am imaginatie bogata), unde sa vina oamenii sa-si bea cafeaua si sa citeasca ziaru' sau sa iasa seara cu prietenii sa bea un vin pe care nu-l gasesti prin toate carciumile, si sa aibe in urechi o muzica linistita si linistitoare, relaxanta. Astept investitori.

Pana atunci, ce nu-mi place mie p-aici pe la noi e ca nu exista sticle de vin mici. Adica, 0,33, 0,4 sau 0,5 litri. Eu, de departe prefer vinul berii. Iar cand merg pe undeva sa "have a drink" cu careva... toata lumea bea bere. E bine daca e cineva cu care sa bei o sticla de vin, dar in general nu e. Si daca e, gusturile difera. In concluzie, nu pot sa comand singur o sticla de vin, ca poate n-am iesit sa ma-mbat.

Asa ca... bai astia! Jidvei, Beciu' Domnesc, Murfatlar, Recas, Segarcea si care-oti mai fi... Isarescu cu Cramposia lui, Prince Stirbey... imbuteliati dragilor vin la 0,4, ca eu cred ca ar bea lumea. Nu suntem chiar asa betivi (betivii se imbata din bere si vodca, zic eu). Vin la 750 ml imi iau sa beau acasa cu cine vreau eu, il mai las la frigider... chestii. Distibuitorii, importatorii si toti bagati in treaba: 0,4!

Cine e pentru vin la 0,4 L sa ridice o mana!

Later Edit: imi adusei aminte! In Grecia am baut vin dintr-o sticluta de... 250 ml parca. Rosu, bun si parfumat.

miercuri, 18 august 2010

28



Apasasi "play"?

"S-a dus pe &#!@ si vara asta. Am 27 si vine toamna. Cum e la 27?!? Nu stiu... ca n-am mai avut niciodata 27. Azi e prima zi."
...asa scriam acum un an si cateva zile in "De ziua mea"

Cam acelasi sentiment ma incearca si acum. Nu-mi place ca ziua mea imi aduce in fiecare an aminte ca s-a cam dus vara. Totusi, bine ca nu-s nascut pe 15 septembrie sau 1 octombrie :) Cred ca as fi fost trist in scoala, respectiv facultate.
Mama imi zice ca ma apropii de 30 (nu-mi vine sa cred) si ca n-am realizat nimic pana acum... doar am spart niste bani aiurea. Sunt chestii pe care le faci pentru ca trebuie sa le faci (asa o fi facut ea) si sunt chestii pe care constientizezi ca vrei sa le faci. Cred ca atunci cand te abati putin de la drum, e mai frumoasa revenirea... pentru ca revii cu ceva ce-ai invatat pe propria piele.

De cand nu mai stau in Bucuresti, am castigat vreo 9 kile (am 76), ceea ce e bine. Fumez 5-6 tigari pe zi si alerg cate 4 km neintrerupt (tot pe zi). Cred ca-s mai bine decat la 25. P-atunci nu puteam sa fug atat :) Nu-mi mai e frica... nici de moarte, nici de boli, nici macar de examenul de Rezidentiat. De cele mai multe ori simt lipsa oamenilor.

Pe langa "ziua mea", Revelionul e apa de ploaie. Toata lumea se distreaza, ciocaneste, poc-poc sampania, astea... De ziua mea, ma sperii. Constat ca a mai trecut un an, exagerat de repede... rememorez imagini vechi si am impresia ca s-au petrecut acum 2-3 luni. A mai trecut inca o vara. Asa trec mereu verile. Dar in asta, desi n-am serviciu, am impresia ca n-am avut concediu absolut deloc. Am nevoie de-o iesire. Si-am s-o fac; o iesire in vara in care-am facut 28. Pana nu vine toamna.

P.S.: le multumesc tuturor pentru urari, fie c-au venit pe care orala, prin telefon, sms, facebook & restul cailor de transmisie.

marți, 17 august 2010

Mi-am luat permisul inapoi



...si-a fost exact ca in spotul de mai sus.
Am fost intr-o buna zi la Buzau; zi d-asta cu 38 la umbra, tra-la-la. Parc frumos "Crang". Umbra, lume... (mosi si kinderi, dar nu conteaza). Cu greu am gasit banca. Si-mi pare sincer rau ca am facut pipi in boscheti, dar vezica mea era la capatul puterilor dupa o lunga cautare a unei toalete publice. NU AU! Cu parere de rau pentru buzoieni, mi-au cedat sfincterele fix in parcul lor frumos. Dar parcul a fost la "trecerea timpului"... pentru permis am fost acolo.
Va mai amintiti Anexa2?

Ma duc la tipul care s-a ocupat de dosar, imi face procesul verbal (120 de lei in 48 de ore si 3 puncte), care-mi zice sa merg la rutiera la Eliberari Permise. Acolo... coada. Cald. In fata mea unul care nu prea intelegea ce i se intampla, ca trebuia sa vina mai devreme cu cateva zile, ca nu-stiu-ce...
- ... zice 15 zile de la data primirii Comunicarii
- Pai daca n-am primit-o?
- Nu stiu, dom'le... nu e problema mea...
- Sa stiti ca eu am fost plecat pe Litoralul romanesc
- Foarte frumos, domnule... ati fost, v-ati distrat, ma bucur pentru dumneavoastra, dar nu e treaba mea. Zice clar: "15 zile de la data primirii Comunicarii"
Vezi, ma? Buzoienii nu se duc la mare, fratior. Ei se duc pe litoralul romanesc! Ei nu merg la munte, ei se duc in statiunile montane...
La randul meu... dau Comunicarea de la Parchet, aia cu NUP-u', dau Dovada de circulatie sa vada ca n-am prelungit-o din martie...
- Tre' sa-l cautati pe agentul Nae...
- (pffff)
- sa mergeti la dansul sa va faca proces verbal...
- Am, am!, zic usurat. Mi l-a facut alt agent.
- Ah, bun... dar va mai trebuie cerere tip...
- Pai dati-mi, c-o completez acum...
- Nu avem noi. Mergeti la Buletine la parter si luati de-acolo.
Pana la "Buletine" sunt vreo 500 de metri. Acolo, era un tip care-mpartea cereri, dar n-avea d-asta. Incercati la un Xerox. Ajunsei, cumparai cerere, o completai... ma duc inapoi. Iar la coada, evindet.
- Am adus si cerere, completata, semnata, tot...
- Dati-le incoace... Da, va mai trebuie o copie dupa procesul verbal si gata.
- Pai de ce nu-mi ziserati ca-mi trebuie si d-aia, ca faceam copie cand fusei dupa cerere
- De unde sa stiu ca n-aveti copie?
Pfff...
Iar la Xerox, iar copie, iar coada. Am facut si dupa buletin. Asta n-a trebuit. Certificat de provenienta al ventilelor de la roti imi mai trebuia.
In fine... peste cateva ore, am revenit si mi-am recuperat permisul. Nu mai era coada.

Ideea e ca:
- daca aveti vreo treaba pe la vreun birou, luati-va o sacosa de rabdare.
- treceti pe la Xerox inainte si faceti copii dupa tot ce aveti... Buletin meteo, acte de omologare RAR, MCDL, RTS...
- oricum, e foarte posibil sa "va mai trebuie stampila pe timbru".

Noroc.

Am descoperit, ascultand dracovenii pe youtube, o cantareata foarte tare. O mexicanca... cu corason, astea:

sâmbătă, 17 iulie 2010

DSK

Vazui la Croco ca-si puse Desktop-ul pe blog. O leapsa sau ceva.
Pai voi sunteti copii, fratiorilor. Eu nu fac lepse de-astea, dar zisei sa v-arat Desktop adevarat, ce mama dracu'! Incercati sa vedeti
dincolo de icons. E o poza preluata de la omu' meu Daniel, al carui site il am la Blogroll.






Uite... cu Rubi de Tormes am facut noi (KaTaNa) o piesa acum vreo 2 ani... "Vox Latina" se numeste, si e si ea pe youtube. I-auz' cum baga fata!

marți, 1 iunie 2010

Sa fut pauza




Stiu c-am zis ca iau o pauza, dar acum nu ma putui abtine... Mai ales ca vreo 70% din postare nu e scrisa de mine, ci de unii dintre cititorii mei. Am cititori geniali, cam aceiasi ca si ziuarul Libertatea... ziar "de sters geamuri", dupa cum zise Liviu.
V-am intrebat daca v-a ajutat blog-ul asta cu ceva.. va multumesc pentru impresii, pentru vorbe, astea... Dar constatai acum ca pe unii i-am ajutat... cu filme, cu anexa, cu dracu', cu lacu'...


6. filme cu nazisti si evrei.
E bine ca pot ajuta pe cineva. Sper ca le-ai gasit
AICI

17. filozofie pe bordura.
E bun blogu'. D-aia e la blogroll.


19. poti ramane ipotent de la metroprolol?
Eu am luat destul de putin, da' n-a avut efect. Scrie pe prospect.


20. rememorand momebta din trecut.
Da, asta mi-am tatuat eu pe spate. E versul meu.


22. sophiestricata.
Si ea are un blog super tare. Te pup, Sofico. Sau o fi de la lipsa cratimei... gen "S-o fi stricat..."


23. vanatorii de raceala parasinus.
Uite ma ce-i cauta lumea p-astia. Ii urasc.


24. "accident cu victima" casco anexa 2.
Mda... sper ca ai vazut cat de "de cacat" e sistemul in Romania si cat poa' sa te futa
o anexa.

27. anexa 2 pentru casco.
Same shit. Sper ca te-a ajutat.


28. anexa 2 tamponari.
Vad ca nu-s singurul care-a avut probelme cu asta...


52. Cum poti sa devin vampiroaica?
Sugand sange. Sau sugand pula. Depinde de care vampiroaica vrei. Inca o victima a "Twilight Saga". Cacat.


53. cum sa ma descurc la spalatul vaselor in club.
Da' cine pula mea se duce in club sa spele vase? Ba, ati vazut careva vase in club? Adica... se haleste ciorba sau ceva? Nu stiu, dar cred ca Pur merge bine: o picatura la 100 de farfurii...


54. cum sa o fut pe nevastamea sa se simta bine.
Ma, tu fute-o ca sa faca copii. Ca sa se simta bine, are ea pe altcineva.


58. cum se scrie rap sau rapp.
Sigur ca rap. WTF?


66. deratizare hoti cer semnare de acte.
Eu zic sa faceti o plangere la Politie. Offf... vreo batranica suspicioasa.


70. e bine sa ma mut in targoviste?
E bine. Du-te tare. Si nu-ti trage net.


72. eminem canta hip-hop sau rap acum.
Cred ca mereu a cantat rap.


83. filme cu barbati cu pula sculata.
Ma... cine s-ar uita la filme cu barbati cu pula ne-sculata?


82. film cu evrei care cumpara un tren si fug.
Te-am ajutat, nu? "Train de Vie"


87. filme pe you tub cu oameni care li se rupe ata de la pula cand se fut.
"Bat si fut ca masina de cusut"... cred ca de-acolo faza cu ata.


94. futai pe moarte si viata.
E invers. "Pe viata si pe moarte"... Crima si pedeapsa...


98. gagicute care spala masini an pizda coala.
Pfff... invata ma sa scrii, si dup-aia cauti masini dezbracate.


103. iti taie pula la doctor.
Sper ca nu.


106. la locul asta ii zice serparie.
Da, e din "Terminus Paradis". Razvan Vasilescu e tare.


108. laura86stl.
Laura, te cauta lumea.


119. melodii vechiicu orieta bertti gratis.
Ma bucur ca mai cauta cineva Orietta Berti.


124. motorcicli cantec.
E cantec acuma? L-au remixat astia pe... (ce lipsus am) Ricky Martin de Romania?
"...and to the be the best"

134. parasinus cantec versuri.
Puiule, are 4 versuri cacatul ala de reclama! La ce te-ar interesa? Vrei sa i-l reciti lu' Mos Craciun? Aveti insepctie la scoala?


136. parca imi zvacneste capul.
Ia un Parasinus!


139. play o de la durex il bagi in pizda sau ungi pula.
Pai care e diferenta?


156. si daca ma enervez repede ce , si daca sunt o copila , ce? statusuri.
Alta pitipoanca obsedata de statusuri.


160. statusuri mess gen mai bine scorpie decat copie.
Cred ca e aceeasi manelista de mai sus.Gen mai bine sugi pula.


166. teodora butuc poze.
Am doar una. Si tu o iubesti?


104. jocul taie pula.
N-as vrea sa joc asa ceva...


105. la cati ani trebuie sa iti iasa capu pulei afara cand ti se scoala.
Sa mor daca mai tin minte...



Multumesc pentru material, ca dupa cum o mai arde si Badea, "lucram cu materialul clientului".

luni, 31 mai 2010

Pauza mare



Piesa asta mi-e draga rau. Mi-e draga pur si simplu, nu dau detalii. Tu poate nici n-o asculti, dar daca o asculti... iti place sau nu. E simplu.

Nici nu stiu cum sa incep... desi se pare c-am inceput deja. Ideea e ca o sa-mi mananc sandvisul in pauza mare care cred ca va veni. Mi-am dat seama ca am trait pe blog-ul asa. Da, am trait; pentru ca mi-am pus aici multe ganduri, multe stari... fara perdea, in totalitate si cu sinceritate. Uneori am omis adevarul, dar n-am mintit. Sunt constient ca mi-am contrazis vreo postare cu alta, poate. N-am schimbat nimic, nu neg nimic din ce-am scris doar pen' ca e dovada gandirii mele de-atunci.
Mi-am pus aici stari, frici si angoase, am pus ura si regrete. Ar fi fost de o mie de ori mai multe de spus, dar am considerat ca nu fac obiectul acestui blog... ori fiind prea personale, ori privind persoane pe care dintr-un motiv sau altul n-ar fi fost OK sa le pomenesc.
Nici nu mai stiu de ce-am inceput sa scriu postari (am inceput pe Netlog), dar pentru ca mi s-a spus ca e OK, ca scriu frumos, ca tra-la-la... am dat inainte. Am incercat de fiecare data sa nu scriu banalitati, sa nu ma inspire vreun alt blog, articole, emisiuni, chestii. 99% din ce-am scris e 100% original, ceea ce cred ca face blog-ul asta unul autentic as zice. Am fost eu si-atat. Eu si gandurile mele.
Desi traim aci, acum mi-am dat seama ca nu mai am de ce sa traiesc aici. Pot sa observ si singur ca(,) calitatea postarilor a tot scazut de ceva timp incoace, ca subiectele-s niste banalitati, ca... pula mea, nu-mi mai vine sa scriu. Presupun ca nici nu prea mai am despre ce, din moment ce ma uit maxim 2 ore la TV (din care o ora la Mircea Badea), ies din curte de 2 ori pe saptama (dintre care una sa platesc vreo factura sau sa cumpar cine-stie-ce) sau vorbesc la telefon de maxim 2-3 ori pe zi (dintre care o data cu mama). Se pare ca nu mai am nimic in mine care sa merite sa fie pus aici. Si nu, nu e vorba de voi (care oricum, mai mult de 100 de vizualizari n-o sa aibe postarea asta)... ci de mine. Chiar de scriu doar pentru mine, autocritica imi spune ca e momentul sa iau o pauza. Habar n-am cat va dura... probabil pana cand ma va lovi vreo treaba "deep shit" asa, pana cand mi se va intampla ceva, sau... nu stiu. Nu vreau sa ajung sa scriu doar ca sa... scriu, doar ca sa am continuitate, doar ca sa nu-mi ies din mana, ca sa nu uit sa tastez, ca sa nu uite lumea ca exista Leo... sau mai stiu eu ce pula mea motiv. Pur si simplu, ultimele postari mi se par de cacat.
Daca soarta va face sa ajunga vreun necunoscator pe-aici, ii recomand sa citeasca postarile din sectiunea "Best Of...", pe care le consider reprezentative si cat-de-cat OK.
Mi-ar placea sa stiu, daca se poate, daca pana acum a fost cuiva de folos ceva din ce-am scris p-aici... Sau nu neaparat de folos... Adica, la modu' ca n-ai senzatia ca ti-ai pierdut timpul citind. M-am exprimai bine? E 4:17, na...

Astea fiind zise, ma duc sa-mi halesc sandvisul cu bucati de Hemoragii digestive, Lupus si Pancreatita acuta asezate intre feliile de Tulburari de ritm cardiac. Baga mare! Spor sa am... Si-astept niste raspunsuri, daca am de la cine (LOL).

Am un RIP (Requiescat In Pace) pentru cel ce-a fost Jean Constantin. Cu regret constat ca toti marii actori incepura sa plece de ceva vreme-ncoace. Asta e, n-avem ce-i face. Asa trebuie sa fie.
La final, ca tot ajunseram la moarte, pun si varianta originala a piesei de la inceput (Terry Jacks - Seasons In The Sun). Originala a fost cantata in '61 de catre Jaques Brel, numindu-se "Le Moribond". E urat sa mori primavara...

Niste muzica. Da' Muzica! (M mare, da?)

Se cam facu' ora inchiderii, zic eu. Vreau sa pun aci, la ora 2:37 - cat arata ceasu' acu' - niste muzici pe care le ascult mereu cu gura cascata, cu urechile ciulite... In fine, e ceva ce nu prea-ti vine sa crezi ca se poate intampla LIVE, cand altii nici macar nu stiu sa dea din gura in fata unui microfon inchis. Si cum sa nu-ti bagi ma pula in ei cand ii vezi la TV... fie ca e vorba de posturi de folclor, fie ca de muzica moderna, fie ca e un oarecare post. Cum am mai zis de mult ori p-aici, suntem o tara promovatoare de non-valori. Cel mai trist e ca noi le-alegem, cu telecomanda, cu votul, cu... pula mea. Noi alegem s-o vedem pe Adelina (am aflat cum o cheama: Virciu - nu e funny de te caci pe tine? Virciu, auzi. LOL), sa-l vedem pe Borcea, sa vedem penibilitati ca "Folclorul contraataca"... noi i-am ales pana si pe Boc sau Udrea.
DAR!... hai c-o dau in cacaturi, si n-avem vreme. Era vorba de MUZICA, nu? Rar ai sa mai dai de-asa ceva. Avem mai jos niste demonstratii de desavarsire!







sâmbătă, 29 mai 2010

Ca nuca-n perete



Pur si simplu ma rupe instrumentalul asta. Bine, nici versurile nu-s deloc de lepadat... In plus, la 4:25 e cea mai tare faza posibila. Iar C-walk-ul e prea tare!

Asa ca: ca majoritatea treburilor derulate prin fix ca nuca-n perete sau "ca pula-n cur" sau pur si simplu "ca pula". De exemplu... ca Undea-n Guvern, ca EBA in politica, ca tiganii-n Mercedes, etc.
Dar parca cel mai accesibil, cel mai cotidian lucru e lacul de pe unghii. Care e ca pula, da. La unii. Eu ma uit in genral la maini si unghii... in special la femei, dar si la barbati. Cred ca aspectul spune multe si cataloghez omu'.
Nu as putea sa cred ca sunt singurul care a vazut cocalari cu lac pe unghii. Mi se pare extrem de "ca pula" ca tu, muncitor pe santier/ sudor/ tinichigiu auto sau ce mai esti tu, in conditiile in care ai niste maini cu care ai putea sa ma zgarii daca dam noroc sau ai putea sa-ti ranesti nasoala pe sani atunci cand o pipai... sa te dai cu lac pe unghii. Ba, ca ce chestie? Pentru ingrijire, sau cum? Omule, in crapaturile din palma iti intra 3 centimetri de jeg, dar tu-ti protejezi unghiile cu lac. Poti investi in primul rand in niste crema de maini, daca ai chef de ingrijire, nu?
Ba! Arata ca dracu, in pula mea.


P.S.: Am ajuns sa ma uit in fiecare zi la Stirile Pro Tv doar ca s-o vad pe Teodora Butuc. Intra in general intre 19:13 si 19:20. O iubesc, ma.
Sper c-a placut piesa.

Bolero

marți, 18 mai 2010

Haterii de cocalari



Mda... daca m-ar intreba cineva anume "Tu ce bei? Apa sau valul?", ce-as zice? Ca sa ne culturalizam putin... "Utram bibis? Aquam an undam?" sau "What are you drinking? The water or the wave?" (J. Fowles - The Magus - N-am citit-o, nici n-am de gand). Eh... acum stiu raspunsul. E "Rom sau whisky". E un raspuns care pare nehotarat, dar nu e asa. E gen... mi se rupe pula daca e rom sau daca nu e rom, ci e whisky. Da' una din ele sa fie neaparat, nu altceva! Deci... hotarat lucru, da? Pai... sa ne-ntelegem! Si uite ca venira astia de la "Noisettes" si-i raspunsera domnului Fowles si le mai si dadura astora de la Nescafe tema muzicala pentru spotu' lor.

Tot incercai sa ma dumiresc in vreun fel asupra etimologiei cuvintelor "cocalar" si "pitipoanca". Nu se gaseste. Sincer sa fiu, de pitipoanca nici nu stiu cand am auzit prima data, dar cuvantul descrie perfect personaju', chiar pentru cineva care-l aude pentru prima oara. Era la "Rai da' buni" (emisiune care tinde sa se cocalarizeze impreuna cu moderatorul ei) un interviu cu niste mosi de printr-un sat, in care erau intrebati ce e aia o "diva". Aia ziceau ba ca e animal salbatic, ca o nurca, ca o pula... altii ca e un peste. Treaba e ca de raspunsurile astea se amuzau niste pupeze, printre care si aia a lu' ala care era la L.A. Va zic eu ca daca ii intrebau p-aia ce e aia "pitipoanca", intuiau ei ca e o fata care asa si pe dincolo. Insasi cuvantul o spune. Asa... "diva"... la ce pula mea sa te duca cu gandul cuvantul asta? Poate fi orice. Pitipoanca insa... e ceva ce nu poate fi descris, dar toti stim sau ne putem imagina la ce se refera.
De cocalar am auzit insa, acum mult timp, de pe cand aparusera baietii de la Getto Daci. Asta se intampla prin '97-'98 daca tin minte bine. Pe-atunci, termenul era sinonim cu "oagăr" (DEX zice ca inseamna "agent de politie") sau "gospodar". Despre cocalar, DEX zice ca e folosit intre tigani si-ar insemna "tigan de cea mai joasa speta". Asta vad ca e folosit corect, de cand cu tiganizarea romanilor.

Pana acum a fost un ante-scriptum pregatitor. Acum urmeaza postarea propriu-zisa, despre heitări. Uitandu-ma (ghici la ce) la "In gura presei", cum citea Badea ceva dintr-un ziar, fix sub articol un banner: "Miscarea de rezistenta. Pentru ca ne-am saturat de pitipoance si cocalari". Daca vreti sa aderati la aceasta miscare, sunteti liberi s-o faceti AICI. Intrati acolo si scroll in jos.

Ma, eu nu m-am saturat de astia. Serios. Pai o iau pe rand...
TV: la TV nu prea-i vad, ca ma uit extrem de rar. Badea doar trece in revista niste poze de prin Libertatea.
Ziare (presa nu pot sa zic): Nu citesc presa. Nici macar reviste. Habar n-am ce-as putea sa citesc si sa nu am impresia ca dau banii de pomana.
Cluburi: ma... eu nu prea merg in cluburi, cel putin nu in alea cu house. La terase ies in centrul vechi, nu in Dorobanti sau Herastrau. Am aflat de curand ca Turabo e cafenea. Eu credeam ca-i club. Adica cica e si club, da' si cafenea. Mie imi place Gloria Jean's.
Strada: Ma, nici pe strada nu vad. Poate nu ma uit atent, dar nu cred ca vad pitipoance sau cocalari pe unde merg. La metrou mai scapa, recunosc, dar e atata lume incat nu te poti satura de un cocalar. Daca ar fi metroul plin de cocalari as mai zice. Mai rau ma satur de aia care nu te lasa sa cobori pentru ca vor ei sa urce.
Unde dracu' ma mai duc eu? Ah... la mare: ma, acolo exista sansa sa ma satur. Dar daca stii unde sa te duci, e ok. Cocalari sunt si rockerii pana la urma, si rapperii, si cine mai vrei.
Unde-as mai putea da de pitipoance? Nu mai am unde. Astea au fost. Deci vin cu sfat!

Nu va mai uitati la TV atat de mult. Limitati-va timpul petrecut in fata televizorului sau memorati doar canalele Discovery & Co., AXN si de-astea de filme. Sau de stiri. Nu canale romanesti de sport, ca si-alea-s cu cocalari si pitipoance (ale lor sau nu).
Nu mai cititi presa. Eu nu citesc presa nici macar pe net. Nu ma intereseaza. Evitati "Libertatea" (asta e de departe cel mai dezgustator ziar din Romania - se pare ca si cel mai vandut), Can Can, Click! si ce mai e. Exista atate chestii pe care le poti citi si din care sa-ti si ramana ceva in cap... o chestie cat de mica, precum... (ce sa zic eu acuma?)... ce antibiotice interactioneaza cu cafeaua si care cu alcoolul, na. Sau de ce sa nu bei alcool cu energizant. La ce te-ajuta ca citesti ca nu-stiu-ce-blonda s-a futut cu nu-stiu-ce-fotbalist care bause un kil de scotch cu RedBull in nu-stiu-ce-club si facea poze pentru hi5 si-a mai si condus (beat cum era) nu-stiu-ce-masina?
Selectati-va terasele, carciumile, bodegile unde mergeti sa beti. Mergeti pe unde e berea mai ieftina de 8-10 lei. Acolo nu-s pitipoance.
Voi singuri intrati pe site-uri ca pitzipoanca.org sau cocalari.com. Eu nu. Pai daca va place sa-i vedeti, daca voi ii cautati... de ce va mai mirati ca v-ati saturat? Se pare ca nu v-ati saturat destul, ci e doar o senzatie de satietate. Da' cin' te pune sa te uiti? Lasati-i sa traiasca.
N.B.: pe facebook n-am vazut prea multi. Nici prea multe. Ba chiar putini. Nu-mi explic de ce, dar e bine. Tineti-o tot asa!

Cocalarii si pitipoancele sunt prea bagati in seama de catre oricine (chiar si de mine in postarea asta. Ma urasc!). De-aia va saturati de ei, pentru ca ii bagati prea mult in seama. Voi vi-i aduceti in prim-plan prin miscarile astea de "rezistenta", prin fazele alea cu "o zi din viata unui cocalar" pe care le scrieti (ca sa ce?), prin poeme, catrene, site-uri, poze, bancuri, mail-uri, spam-uri... Ne amuzam 5 minute, apoi hopa-sus ca "suntem satui de pitifloance". Amuzati-va cu VOUA de exemplu ( e pe youtube filmuletul "Grupul Voua - Canalul"). Pai da! "Ce e, mă... te tii de măciulia asta? Asta e muncă? Ditamai măgădău'..."

Eu le doresc sa fie sanatosi, ceea ce va doresc si voua... da' mai ales mie. Lasati lumea sa traiasca, si selectati-va bine canale TV, cluburi, cafenele, ziare, site-uri sau orice altceva ce promoveaza ori pune la zid cocalari si pitipoance. Ei cu lumea lor, voi cu-a vostra. Si traim fericiti pe pamant (ce hippie o ard).
Pace! (ca-n rep asa).

P.S.: "Asta-i treaba romaneasca, ma... bagi o sarma... romanu' cand n-are surub, pune el o sarma... n-are curea de ventilatie, pune-un ciorap de dama... Bai, frate... ce mi-e urat, ma... punem sarme. Cred si la centrala aia de la Cernavoda, uraniu' ala e fixat cu niste sarme el acolo...asa... Cu ce... cum sa intram in NATO, ma? Cum intram in NATO?!? Cu rachete cu sarme... puse, fixate..."




Acasa



Vazurati ma ce poponeata are gagica?
E o piesa din "oldies". Eu nu suport house-ul, muzica electonica (sper ca am fost corect si ca termenul de "electronica" e unul exhaustiv pentru toate cacaturile astea de prin cluburi) pentru ca ma dezorienteaza si imi da migrene. Iar cand beau, taman pentru ca beau rar, vreau sa ma simt bine. Dar din piesele vechi de genul asta, inca imi plac asta de mai sus, Miss Jane - It's A Fine Day, Wamdue Project - King Of My Castle, Mark'Oh - Stuck On You.

Am sa scriu despre acasa. Asa e prin curte. Frumos, nu? "Am si io o prestanta, am si io o aroganta..."

Asta e un pui din aia pe care i-a scos closca. Poza e facuta in prima lui zi de viata. Am pozat mai multi, dar asta e cel mai frumos. Pacat ca-l va astepta ciorba peste vreun an... Sorry, puiu.

Multi m-au intrebat daca nu ma plictisesc acasa. Adevarul e ca ies din curte extrem de rar, poate de maxim 2 ori pe saptamana. Imi lipsesc intrevederile, socializarea, barfa, astea. In rest, n-am cum sa ma plictisesc, ca de obicei citesc 9-12, 16-19 si 20-23. Ma opresc la 23 ca incepe Mircea Badea, na.
Am inceput brusc sa ma trezesc fara ceas, fara deranj, in jur de 7:30 - 8:00, chestie care m-a enervat si socat initial. Ba fac chiar si cele "minim 30 de minute de miscare pe zi". E misto s-o arzi prin curte, la soare, fara sa auzi masini pe strada, bormasini in perete. Mai piuie puii, dar na... pe mine ma relaxeaza piuitul. "Si aeru'? Stii ce aer e? 20 de grade. Maximum. Racoros. Asta e. Ce sa simta? Aerosoli.
Acasa fumez putin, gen 6-7 pe zi. Ah, si dorm dupa-amiaza, ca la pranz beau vin. Da, beau zilnic cam 200 ml de vin. Antrenament se numeste. Deci pot spune ca acasa e ca in "cantonament", vorba celor de la "B.R.G.". M-am gandit ca meciurile sa le joc in deplasare, cand mai vin prin Bucuresti. Asta daca gasesc adversari.

Nu stiu de ce am scris postarea asta... cred ca mai mult pentru poza cu puiu'. Asa-i ca-i dragut?
Ideea e ca m-am futut in ea de agitatie, o ard relaxat, fac alea 30 de minute de miscare, dorm cat vreau, mananc cand vreau, invat cand am chef. Pana acum am avut chef zilnic.

Ma, se vezi cum pula mea se potriveste. Ma uitai la Apropo TV acu', duminica (sunt fan declarat). E geniala emisiunea. Si genial a fost Vizante "o supica? o berica? va fac un platouas?". Ati vazut "Filantropica", nu? Ideea e ca unul dintre actorii mei preferati (il stiu de mult, de cand facea filmuletele cu "VOUA" pe Antena1 parca, acum vreo 10 ani cred) e Radu Gabriel. Hai sa-l vedem putin, ca se potriveste cu Criza. Tre' sa fii chivernisit.



...si-acum, legatura cu mutatul meu "Acasa". Sa vezi cume cu aerosolii. La "Apropo TV" au dat o serie de 8 spoturi facute de Naumovici (alt om tare rau) cu Radu Gabriel ca protagonist. Pe youtube am gasit doar doua. Iata-le:





Si pentru ca vineri seara nu e Badea si pentru ca "Top Gear" care il inlocuieste e o emisiune iesita din tipar si realizata intr-un mod foaaaarte tare (pai daca ma uit eu, iar pe mine nu ma pasioneaza de nicio culoare masini, detalii tehnice, ventilele de la roti, cai putere, astea), am dat de un om. Ii zice Seasick Steve (da, are rau de mare omu'). Ia uite-l p-asta ce face cu 3 coarde: