joi, 17 septembrie 2009

Despre "Moarte"

Frec in mana stanga un pix... un pix rosu, frumos - Teva Cardiology scrie pe el (mersi, Mircea). Am palmele putin transpirate. Astazi pe la 10:00 am fost la Medicover, sa-mi rcolteze sange pentru dozarea TSH-ului. Daca nici aici nu e problema, inseamna ca e la psihic, si de asta ma tem. Iar la Marmacie, nu dau "spirina saracului" decat pe baza de prescriptie... si momentan n-am medic de familie. In fine... ma gandeam cum am adormit aseara fara film. Am adormit pe la 3 juma'. Azi era sa dau peste una... cu vreo 50 de metri anterior trcerii de pietoni, o dubita se opreste pe prima banda. Apoi, in fata mea pe a doua banda, apare ca din senin una. Ea fugea spre statia de tramvai, ca o lasase ala de pe prima banda. Am lasat-o si eu, dupa o frana de 10 metri prin care am lasat pe asfalt 1 cm de cauciuc. E incredibil ca unii o ard prin clinici si spitale ca sa fenteze moartea, iar unii se arunca in fata masinii doar ca sa prinda un tramvai. Ma gandeam la Moarte acum... si la discutia pe care-am avut-o cu Nicu despre moarte.
Nicu crede in karma, si astea... din cate inteleg eu. El n-a rostit niciodata cuvantul "karma", dar asa am inteles eu. El zice ca sufletele... spiritele raman dupa moartea trupului... si se separa in bune si rele. Iar binele si raul, intalnindu-se, se anihileaza reciproc. Se transforma. Eu n-am fost de acord cu asta... si mi-a zis ca sunt materalist. Si sunt mateialist, da. As spune ca-s chiar adept al materialismului vulgar (asta reduce realitatea - inclusiv constiinta - la materie). Nu pot spune ca-s marxist-leninist, ca nu prea m-a interesat niciodata filosofia astora, cu exceptia faptului ca am facut odata un referat pentru materia "Relgie", in care-am combatut credinta in Dumnezeu si in genral in zei. In fine... mai zic una mica in legatura cu asta si-am sa revin la Moarte. Ideea e ca... sufeltul asta, constiinta ("constiinta asta de care vorebsti... nu-i chiar asa... un obiect de plastelina... s-o modeleze cine cum vrea si s-o coloreze dupa forma si culoarea momentului" - Cedry2k - Barfe despre tarfe)... nu mai stiu ce voiam sa zic. Sufletul... constiinta, felul cum simtim... ca ne vine sa plangem, sa urlam, sa iubim, sa i-o tragem uneia de-o vedem pe strada... astea-s toate dictate de chimie. Chimia lucreaza in noi... suntem chimie, biochimie, fizica si materie. Cu inima nu iubim... ea doar pompeaza sange. Si pompeaza mai repede sau mai incet dupa cum ii comanda creierul - si-aici e tot chimie - sau dupa puterea ei - aici e fizica. Faptul ca gandim, iubim, uram sau simtim orice altceva... se reduce la chimie.
Pana si moartea se reduce la chimie. Notiunea de suflet... e ceea ce sufla omul. Cum atunci cand urli scoti un urlet, atunci cand gemi scoti un gemet... atunci cand sufli, scoti un suflet. Ultima expiratie este pur si simplu o expiratie. In expiratia aia nu este cocentrat spiritul uman doar pentr ca este ultima. Este un expir ca si celelalte, doar ca e ultimul. E click-ul care denota lipsa nevoii de oxigen. Nu-i mai trebuie oxigen, pentru ca nu mai are ce face cu el. Uneori, ai ce face cu el, dar ti-e imposibil s-o faci din diverse motive fizice... edem pulmonar, pneumotorax, hemotorax, tra-la-la...
Murim cand interdependenta diverselor organe sau sisteme e lezata. Cand creierul nu mai primeste sange de la inima, sau cand creierul nu mai poate da comenzi... cand in plamani nu se mai oxigeneaza sangele, sau diverse altele. Asta cel mai bine-o stiu legistii.
Ce se intampla dupa moarte? Pe-aci voiam sa ajung. Nu se intampla nimic. Corpul tau, care ti-a plimbat creierul... sau corpul de care creierul tau s-a folosit ca sa primeasca oxigen si substante nutritive, e mort. Tot ce a insemnat corp va reintra in "circuit"... se va transforma.

"[...] Mâncat va fi acuma de cele de pe urmă;
Loc viermilor să intre!"
Şi viermii-avură loc..."
Al. Macedonski - Noapte de noiembrie


Si vom muri cu totii, si vom fi devorati. Sufletul? Sufltul nu exista... sufletul e doar un ultim expir. Nu se duce nimeni si nimic la Rai sau la Iad. Totul e materie, iar materia se transforma. Atata timp cat ti-ai facut datoria de om apartinator al acestei specii - adica sa procreezi si sa ramana dupa tine urmasi santaosi spre a procrea si ei - poti sa mori linistit. Peste 10 generatii vei fi doar un nume intr-un arbore genealogic, asta daca l-o tine cineva si p-ala...Ce sa ascultam azi? Ceva ce mereu m-a facut sa simt... chimic, evident :) Poate uneori mi-a curs vreo lacrima... poate.

(Imi cer multe scuze... cate una pentru fiecare cuvant pocit - de vina e laptop-ul de la birou, la care unele taste nu prea raspund la fiecare apasare)

16 comentarii:

  1. Acestea fiind spuse d.p.d.v al unui materialist...
    ''moartea'' este interpretata in diferite moduri...daca stai de vorba cu un preot o sa iti spuna k ''rai-ul''sau ''iad-ul'' exista si acolo ajung sufletele noastre pt.judecata...o alta parere o sa iti spuna ca ne reincarnam...oamenii care fac parte dintr-un anumit cult o sa iti spuna ca doar ''corpul'' moare..dar noi traim vesnic...
    Daca ma intrebi pe mine...o sa iti spun ca sunt de acord cu tine...restul e cancan:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi, Natalia. N-aveam habar ca existi in blogosfera :) Am sa te citesc zilele astea, ca acum trebuie sa plec de la serviciu.

    Viata si moartea de impetesc armonios, si nu exista una fara cealalta. Restul e hazard.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pate ca murim ne mananca viermii,ne descomunem si asta e tot ce se alege de visele noastre, de aspiratii,de emotii ... dar ar fi totusi prea simplu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si nu crezi ca toate-s prea simple, Madalina?
    Pana la urma, la asta se reduce tot... asta se alege de vise, aspiratii si tot ce mai vrei. "Cele de pe urma" mananca, purifica si indeplinesc metamorfoza.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am fost crescuta de bunici pana la varsta de 6 ani, cand a trebuit sa ma duc la scoala, si automat am primit o educatie mai "religioasa" in care am crezut mult timp fara sa gandesc prea mult problema. Am crescut, binenteles, si am inceput sa-mi pun diferite intrebari existentiale. Intamplare a facut sa descopar ca imi place foarte mult filosofia si partea umanista, in acest fel citind parerirele pro si contra a diferitilor filosofi si scriitori care au abordat acest subiect. Pe scurt, am inceput sa pierd din credinta naiva care mi-a fost insuflata de bunici dar sa nu o pierd total, nu pot. Si asta dintr-un singur motiv: de fiecare data cand simt ca nu mai pot se intampla ceva care ma aduce pe linia de plutire( stiu ca poti veni cu argumente aici spunand ca exista auto-sugestia sau sentimentul de conservare).Stiu ca suntem chimie in 99,99 la suta din timpul nostru existential, dar explica de ce cu unele persoane poti comunica usor din prima secunda, sau senzatiile de deja-vous si multe asemenea. Si revenind la ceea ce se intampla dupa moarte sunt in foarte mare masura de acord cu Rebreanu respectiv cu ceea ce a scris in Adam si Eva, Padurea spanzuratilor.Un punct de vedere....

    RăspundețiȘtergere
  6. eu am o teorie cum ca dupa moarte ,fara iad si rai, se intampla ceva(nu gasesc cuvintele bune) si te face sa simti cum te-ai simtit de-alungul vietii adica daca mai mereu ai fost nefericit dupa moarte o sa fi tot nefericit ca asa ai trait majoritatea vietii ..depinde de raportu intre fericire si tristete.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sufletul este cel care mentine materia, acea suflare care o numeai tu asa de prozaic suflu.
    Lucrurile sunt intr-adevar mai simple decat ne place noua sa credem sau decat suntem educati sa credem. Nu stiu, exista in codul nostu genetic ceva ce nu ne lasa sa traim linistiti : dorinta de a cunoaste de unde venim,pentru ce traim pe lume, pentru ce avem
    constiinta( pentru ca aici este problema
    umana: constiinta) si nevoia de a crede in ceva, de a nu ne simti singuri intr-un hazard dezordonat lasati la voia intamplarii, de acea credem in destin , in viata de dupa moarte in ceva... de frica de a nu avea atacuri de panica:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Alienad... eu inteleg ce zici tu. Zici ca toti, macar in subconstient, avem nevoie de ceva in care sa credem. Eu credeam in mine... inca cred in mine, ca pot sa fac si sa dreg... Nu cred in mine c-as fi sanatos... de-aia fac atacuri, taman din lipsa de incredere in mine... din cauza trecutului, al pulii mele... Vrei sa stii trecutul? Poate-am sa-l scriu aici. De mult voiam s-o fac, dar nu voiam sa para ca ma plang sau ceva de genul... oricum nu intereseaza pe nimeni. Mai bine cititi aberatiile astea, nu biografia mea succinta. In fine...

    Voiam sa zic ca da... sunt de acoprd ca unii trebuie sa creada in ceva. Nu unii... toti. Dar eu vorbeam despre moarte aici... de ceea ce este dincolo de moarte, de ceea ce este transcendent mortii prin insasi Moartea. Pula mea... probabil ma exprim aiurea. Vreau sa zic ca ceea ce e "post-mortem" e transcendent taman pentru ca murim. Moartea provoaca transcendenta... si prin insasi chestia asta, Ea e tare. Aberez... pula mea...
    Te mai astept.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am inteles asta, dar am simtit ca in subconstient strigai sa fi contrazis...Automat nu este normal sa traiesti in viata asta crezand ca o sa ai ceva mai bun cand mori...e o mare prostie. Trebui sa traiesti acum nu dupa aceea. Cat despre biografie cred ca stiu ce ai vea sa spui, si am simtit-o printre randurile scrise de tine. Nu cred ca suntem prea diferiti la acest capitol, am asa un feeling. Dupa cum vezi am insomnie si aberez si eu putin. Eu ca sa scap de "biografie" am inceput sa "filosofez", pentu a mai putea crede ca exista ceva bun pe lume totusi...Ca intr-o panza de paianjen ma simt prinsa stii?! Indiferent ce fac ceva ma tine in aceasi "conditie" si asta afectaza incederea in sine. Am dreptate?

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu stiu ce anticipai, dar am facut-o simpla... exact cu faptele... cronologic.
    Eh... o sa ai un mare "zvâc" si-o sa te eliberezi. Eu pe ala il astept. Nu stiu cand va veni si de unde... dar voi avea un zvâc :)

    RăspundețiȘtergere
  11. 1..pt un comentariu anterior...nush al cui...in fine senzatiile deja-vous sunt forme incipiente ale schizofreniei nu e nimic spiritual la ele...
    2...No'Mo macabra tema ti'ai gasit astazi...si'ai ales cea mai simpla varianta sa "deal with it" fa si tu putin metafizica..minte'te si cauta ceva mai mult decat o serie de procese chimice/fizice...da'i sansa corpului tau sa fie mai mult decat un mecanism, eventual insoteste'l unui spiridush numit suflet si paseaza din responsabilitatea de sine unui necunoscut...
    it's easier to cope with life..si nu te vrea nimeni 100% adept al ideii...dar gusta jazz'ul fara partitura si lasa vinul sa'ti dea simturile peste cap...

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi se intampla sa am senzatia de deja-vous, deci am dreptate cand spun ca am nevoie de psiholog, dar chiar schizofrenica nu am crezut ca sunt :):)

    RăspundețiȘtergere
  13. :)) ca sa o pun ma simplu..deja'vous e similara cu "a sari discul" ..

    RăspundețiȘtergere
  14. Io cred ca omul se teme mai tare de incertitudine, decat de moarte... Sa fi convins ca nu exista nimic in afara materiei si ca dupa moarte nu se va intampla nimic, mi se pare similar cu a crede in Dumnezeu. Ai un raspuns acolo unde de fapt nu exista unul. Eu cred ca o gandire complexa, atunci cand lasi mecanismele de aparare la o parte, va duce inevitabil la incertitudine, anxietate si poate depresie. Dar depresia poate fi constructiva, depresia poate insemna inceputul unei schimbari de care ai poate mare nevoie pentru evolutia ta ca om.

    RăspundețiȘtergere
  15. mai degraba amuzant subiectul, decat filosofic.
    asta cu ce-i dupa moarte, adica.
    nu pricep ce ne tot framantam cu viermi, rai, iad (altii, mai amatori de complicatii, baga faza cu nevoia de a crede in ceva)... nu domle, nu vedem de mici ce e dupa moarte? nu ne cara mamaile/bunicile pe la inmormantari, sau parintii la inmormantarea bunicilor, sau noi la inmormantarea parintilor?! ba da, una din astea sau derivate din astea sigur s-a intamplat! pai si ce vedem noi ca e dupa moartea lor? NOI, astia vii, care bocim, spunem un banc, ne mai amintim, mai povestim la altii despre raposat, mai ne gandim la succesiuni, mai facem o poza... ma rog, fiecare cu treaba lui. asta-i dupa moarte :) de-aia omu' sa moara impacat si fara grija asta in plus, cu ce-i dupa moarte =))

    RăspundețiȘtergere
  16. Dupa cum vezi, Ela... eu ma gandesc la tot felul de cacaturi... ca n-am somn, d-aia. Fiecare cu-ale lui :)

    RăspundețiȘtergere