vineri, 18 septembrie 2009

My fockin' life-synopsis

De ce "fockin'"? Pai imi place cum o zic englezii :) "You fockin' cunt".
Scriu asta pentru ca nu stiu ce mi-a venit s-o pomenesc raspunzand la un comentariu la postarea anterioara. Stiu ca nu are niciun sens, nu intereseaza... dar imi venii pohta acum. In plus, tre' sa spun povestea asta de fiecare daca cand ma intreaba cineva despre "tata" sau "cu cine locuiesti?". O sa fie ca o eliberare asa... "to whom it might concern" - sa stie cine vrea cine sunt eu... pentru ca nu ma ascund de nimeni. Sunt produsul actiunilor mele sau ale altora, ambele tipuri facandu-ma sa fiu asa cum sunt acum si nu altfel.
Celor care ma stiu de mai mult timp... le recomand sa nu-si iroseasca timpul cu povestea asta pe care-o stiu deja.

M-am nascut intr-o vineri (cred). Era 13 august, leat 1982 si se intampla in Spitalul Orasenesc din Rosiori de Vede. Am oracait la iesire, ca toti copiii dealtfel. Am avut 3.900 sau 3.700 (nu mai tin minte cat mi-a zis bunica-mea, dar cred ca 3.700 aveam dupa ce-am facut caca prima oara).
Dup-aia adormeam cu piesa aia in casti - Zuppa Romana - ca-mi placea mie cum suna "Bella donna, mamma mia! Alimenti ciao". Dup-aia ai mei au divortat... nu stiu exact cand, nu prea m-a interesat niciodata. Poate o sa intreb macar in ce an. Cum mama ma facuse la 21 de ani, la divort era inca in facultate (Finante-Contabilitate, la ASE), a trecut apoi la F.F., s-a angajat... astea. Cum bunicii stateau in acelasi mirific oras, bunica-mea (care avea p-atunci 44-45) si-a asumat raspunderea si m-a luat la ei. Si-am stat acolo, si-acolo am mers la Gradinita, la scoala, acolo m-a prins Revolutia din '89, d-acolo am plecat in tabere si tot asa... acolo aveam prietenii. In timpul asta, mama trecea p-acolo de 3-4 ori pe saptama... parca ramanea in week-end-uri.
In '88 s-a recasatorit femeia, avand p-atunci... 27 de ani. S-a mutat cu Liviu. Cu el nu prea aveam treba, dar a fost ok cu mine tot timpul... avea mult bun-simt. Apoi au avut doi baieti... gemeni. Si-a trecut timpul... si era ok asa... ei acolo la bloc, eu la bunici. Imi faceau toate poftele, nu prea mi-am luat bataie...
Ma duceam la meditatii la matematica pentru ca voiam ASE. Voiam pe pula... nu stiam ce e aia. Mama profa de Conta, sora-sa la fel... bunica-mea sefa contabila, bunica-miu expert contabil. Imi era scris sa fac ASE. Da' mie-mi placea Chimia, Biologia... astea... Bunica-miu ma ajuta cu temele la matematica, pe care le faceam langa el care lucra la expertize. Iesise la pensie pe caz de boala... avea cardiopatie ischemica. Amandoi ascultam Radio Romania Actualitati, amandoi fumam cot la cot (el activ, eu pasiv). L-am iubit mult. Nu cred ca am iubit pe cineva mai mult. Baga-mi-as pula... plang. Pula mea... trece. Ies la o tigara si revin. Enter.
In '99, pe 13 august am facut 17 ani. Pe 14, a murit el. N-am plans in viata mea mai mult ca atunci. Nu pot sa-i uit imaginea din clipa in care-a murit. S-a intamplat dintr-o data... eu ma uitam pe Antena 1 la Piedone. A picat dintr-o data, cu Nitroglicerina in mana. Bunica-mea zice ca nu ma duc cu ea la cimitir. Nu tre' sa ma duc la cimitir si pomeniri ca sa-mi amintesc de el. Mereu imi aduc aminte de el.
Dup-aia... stand eu intr-o dupa-masa, recent dupa inmormantare... vine mama:
- M-am intalnit cu domnu' Burcea (era profu' meu de Biologie)
- Si?
- ...si-a zis ca te pricepi bine la Biologie. Asa e?
- Asa e...
- Zicea sa dai la medicina. Nu vrei sa te faci doctor?
- Ba vreau... ar fi frumos...
- Da' a zis ca tre' sa stii chimie si fizica. Stii?
- Pai chimie stiu bine... fizica o sa invat.

Si-am invatat. Biologie, Chimie si Fizica (asta din urma nu prea mi-a placut, dar se dadea la admitere). In 2001 am plecat la facultate. Pana la primul colocviu (Oase) am invatat de-am rupt. Apoi n-am mai rupt.
In 2005, Liviu (sotu' lu' mama) a fost diagnosticat cu cancer gastric. Medicii i-au mai dat 3 luni... a mai trait o luna juma'. Dupa inmormantare, ea si baietii s-au mutat la bunica-mea, care oricum statea singura in casa aia mare. Ei au stat acolo doar in clasa a XIII-a. Intre timp, mama a vandut apartamentul in care statusera, a mai facut un credit si-a cumparat o garsoniera in Bucuresti. Eu am cautat-o, eu am ales-o, eu am stat cu omu' la renovare. Ea a semnat contractul fara s-o vada. A avut incredere in mine. Am stat vreo 6 luni cu Costel (glugah), dupa care au venit astia doi - gemenii. Mi-am dat Licenta si m-am angajat imediat.
Revenind putin... la admitere, cand am iesit de la examen se corectasera deja... stiam ca intru. Ma duc fericit la mama, care n-avea nicio reactie. Langa ea era unu' cu una, pe care initial nu i-am bagat in seama. S-au dovedit a fi Costel si Mihaela (tata, si fi-sa). Cum au ajuns acolo?
Mama tine inca legatura c-o matusa de-a mea - Maria. Pe baiatul ei - var'miu Doru - il stiu din liceu... m-a cautat el. Iar pe Maria o suna Nicu de "Sf. Maria", ea-i zice c-am intrat la Medicina in Cluj si am examen pe 4 sptembrie la Bucuresti, Nicu il suna pe tata si-i zice sa vina sa ma vada.
Dupa intrevederea asta, m-am mai vazut cu el de vreo 5-6 ori. El lucreaza la Ministerul Transporturilor... mi-a facut ba Permis, ba abonament CFR.
Cand eram in anul VI... intr-o vineri (taman ce avusasem examen la "Boli infectioase"), ma suna "tata". Era cu Nicu... voiau sa ma duca la tara sa-i vad pe batrani... ca poate mor. Si m-am dus. Atunci l-am vazut prima oara pe Nicu. Mi-a placut de el din prima. Cred ca si lui de mine... La intoarcere am trecut pe la alt frate de-al lor... Mari (zis Marisol), unde-am cunoscut-o pe matusa-mea Ligia, pe var'miu Adi... Dup-aia i-am cunoscut si pe Matei, si pe Dana...
De-atunci, m-am vazut de vreo 3 ori cu "tata" planificat si de vreo inca 5 ori intamplator.
- Cand am fost la tara a vrut Nicu sa-ti dea vreo 300 de euro...
- Si? O fi vrut... da' nu mi-a dat...
- Pai eu i-am zis sa nu-ti dea... ca daca te vezi tu cu atatia bani, poate te apuci de... bautura
- ?!?!?!
[...]
- Hai... ne mai vedem, da?
- Sigur.
- Ti-as da niste bani... dar n-am la mine... ii tine nevasta-mea, stii?
- Nu, nu stiu. Hai pa.

Sta la 4-5 statii de tramvai de mine. N-am numaru' lui, n-are numaru' meu. Nu m-a sunat niciodata de ziua mea... sau macar dupa.
Cu Nicu vorbesc saptamanal cred... si ne vedem cam o data la 2-3 saptamani. Mi-a facut cadou un sejur in Grecia, m-a luat cu el in Bulgaria de Paste... L-am chemat cand am depus Juramantul. A fost singurul pe care l-am chemat in afara de mama. Nu stiu cum i-a venit, dar atunci mi-a dat ceasul pe care-l avea la mana. Primul lui ceas de calitate. Nu m-am asteptat niciodata sa faca chestiile astea, dar le-a facut... poate ca nu ma vazuse timp de vreo 23 de ani... nu stiu. M-a ajutat cu tot ce-am avut nevoie... bani, pile la ITP, intrare la medici... cred ca deja i-am cerut prea multe.
Nu vreau sa creada cineva ca ma plang, ca vreau sa gasesc motivatii pentru anume chestii, ca am facut si-am dres... unii fac 10 km prin zapada pana la scoala, unii cauta prin gunoaie ca sa aibe ce sa manance, altii cresc in case de copii. Eu am avut cam de toate... dar na, mi se pare ciudat uneori, cand stau si privesc in spate. Nu greu, nu trist, nu demn de mila. Atata doar: ciudat sau aiurea. N-am scris postarea asta ca sa ma plang. Am scris-o ca... idee. Din principiu, sa spunem :)

Cam gata. Restul e... poveste.
Gang Starr - In Memory Of...


Ascult fado de-o ora. Sa punem niste fado, deci.

Adélia Pedrosa - Lisboa Não Sejas Francesa

18 comentarii:

  1. E foarte greu, stiu CREDE-MA.
    Ce ai simtit tu cu bunicul tau, am simtit eu cu bunica... Trebuie sa fi foarte mandru de tine, ca ai realizat atata fara prea mare ajutor. Pana la urma familia cum ai spus tu o data sau am citit eu pe undeva, e doar biologica. Dar cum sa mai ai incedere in oameni cand cei de la care te astepti......Multa bafta, o sa fie bine, ai sa vezi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doar biologica? Ai citit pe undeva :) Eu tin foarte mult la chestiile astea.
    M-am gandit odata de ce n-as putea sa donez sperma. E o chestie simpla si platita. Dar n-as putea trai cu gandul ca undeva in lume sau chiar in Romania, un copil imi seamana, imi poarta genele... N-as putea rezista sa nu-l vad, si cred ca peste un timp as avea un trip si as incepe sa-l caut cu disperare. E mai urat dacate gandesti ca ar putea fi mai multi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Stii de ce simti toate astea?( si o spun din punctul meu de vedere, automat) pentru ca ai simtit un gol acolo unde trebuia sa fie tatal tau si stii cu certitudine cat rau poate sa faca lipsa unui parinte in viata unui copil. Ti-am spus ca stiu prin ce ai trecut pentu ca si situatia mea nu este foarte diferita. Nu stii( sau cred ca stii) cu cata disperare vroiam aprobarea tatalui meu. A murit in febuarie anul acesta si nu mi-a dat-o niciodata. Am fost un copil model am invatat bine, am fost ascultatoare ...tot ce sa putut. Degeaba. Dumnezeul sa-l ierte, a fost tata, dar din cauza lui s-ar putea sa am nevoie de psiholog. Unora nu ar trebui sa li se dea voie sa fie parinti. Incerc sa iert ca sa pot sa-mi traiesc propia viata, sa am incredere...dar e greu. Fac progrese totusi... cred :)
    Ai grija de tine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi pare rau...
    Odihneasca-se-n pace!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ar trebui sa fii mandru de tot ceea ce ti s a intamplat,cred ca asa si esti.Asa cum spui si tu esti cumva suma intamplarilor tale.Ma bucur sa vad ca ai luat ce i mai bun din toate relele.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mereu mi-am dorit o casa plina...atmosfera destinsa..familia unita...rasete zgomotoase...o masa bogata ...pt ca asa am vazut eu in filmele de Craciun:)
    Nu am avut parte de toate ...dar am fost pe aproape...am 2 parinti minunati...te admir pt. puterea ta de a merge mai departe..de a evolua...eu nu as fi reusit...
    p.s: cred ca , copilul tau o sa fie cel mai norocos...o sa ii oferi tot ce tie ti-a lipsit in copilarie..o sa fie mandru de tine:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu imi place vorba asta "stiu cum e, stiu prin ce ai trecut". Nu ai cum sa stii cum este decat daca ai trecut fix prin aceeasi situatie. Sunt multe variabile la mijloc. Si sa reusesti sa ai fix aceleasi variabile in cazuri diferite e greu. (Mie mi s-a intamplat sa gasesc asa ceva, strofa lui Carbon de pe "fiule" e viata mea - cu aceleasi cifre, aceleasi fapte, aceleasi ganduri, numai personje diferite).
    Rezultatul ar fi acelasi, doua persoane care in prezent nu au tata, sau care au crescut fara. Stiu si eu cum este asta. Been there, done that. Mai stiu ca automat o astfel de experienta te marcheaza si are influenta in dezvoltarea personala. Dar atat. Nu o sa stiu niciodata cum este sa cresti fara tata, stiind ca exista undeva pe lume, si alti fii/fiice au parte de el, si ce sentimente iti inspira gandurile astea, sau nu o sa stiu vreodata cum e durerea sau ce sentiment ai cand dupa x ani de a avea un tata, el moare, nu mai exista. Asa cum voi sigur nu veti stii vreodata cum e sa cresti doar cu cuvantul "tata", fara sa stii vreodata ce inseamna de fapt, ce presupune fara ca macar sa iti aduci aminte o voce, sau un chip (chip pe care il stii doar din niste poze) si mai mult de atat, sa stii ca nu ai cum sa mai aduci inapoi, sau sa afli vreodata. Cand aveam 14-15 ani ma gandeam ce as alege daca ar trebui oricum ca tata sa moara, sau sa nu existe in viata mea - daca sa las sa fie cum a fost, sau sa il cunosc si sa moara cand sunt mai mare, sau sa ma paraseasca. As fi vrut sa vad cate o versiune a mea pentru fiecare situatie.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mersi Madalina, mersi Natalia.

    Stiti care e faza? Ca nici nu stiu cum e mai de cacat... sa n-ai tata deloc, sau sa stii ca e undeva pe lumea asta si nu te cauta, macar sa vada ce mai faci sau sa-ti zica un cacat de "La multi ani".
    Alta faza e ca stiu multi cu parinti divortati... in plus, cam ca mine e si Ratza (unul dintre prietenii foarte buni), ca nici pe el nu-l cauta tatal lui natural. El nici macar nu stie cum arata. Daniel si Galu... alti doi prieteni foarte buni carora le-au murit tatii...
    Apropo de asta... DJ Dox a crescut la fel... fara tata. Si colegii lui de trupa de-atunci (RACLA, respectiv Rimaru si K-Gula), i-au dedicat o piesa, recte "Franturi de Ego". Am plans de mai multe ori ascultand-o. Nu de-al meu, ca el e o scarba... am plans de tatii altora
    http://www.youtube.com/watch?v=h4fix_YGMrc

    RăspundețiȘtergere
  9. Ai dreptate Cristina, fiecare avem "hartile noastre mentale" si percepem diferit aceeasi problema, dar poti fi empatic cu cei care au o situatie cat de cat asemanatoare, esti un pic mai aproape decat cineva care nu a trecut deloc prin asta.
    Eu una cred ca asa a trebuit sa se intample, ca sa devenim oamenii de astazi.

    RăspundețiȘtergere
  10. cred ca ''de cacat'' e sa ai un tata ...undeva in lumea asta care nici macar nu stie data nasterii tale...

    RăspundețiȘtergere
  11. Felicitari pentru reusitele vietii tale!
    Ma bucur ca iti iubesti bunicii foarte mult!
    Mult succes si multa sanatate iti doresc sa ai in viata!Si fericire !

    Si sa iti pastrezi mereu acest umor inteligent !

    Te pupa Nikol!

    RăspundețiȘtergere
  12. si pe locul 1... povestea mea =))
    ai un tata care te divinizeaza, ai o relatie cu el care transcede comunicarea verbala, e cel mai inteligent om de pe lumea asta (inca n-am gasit pe cineva la fel de inteligent pana acum, in afara de mine, desigur) si toate astea pana pe la vreo 22 de ani. apoi, ca-n orice poveste, apare elementul perturbator, o schimbare radicala in viata familiei... mutat, dezradacinat, ma rog, chestii care, acumulate, provoaca tulburari afective daca ai o varsta si e prea tarziu sa o iei de la capat (daca se gaseste cineva sa aduca argumente fanteziste - ca sa folosesc un eufemism - de tipul "niciodata nu-i prea tarziu", "exista mereu solutii" ori n-a trait pe lumea asta, ori se amageste, ori e prost).
    pe scurt, intr-o zi tata pleaca de-acasa "pan' la piata" si nu se mai intoarce. niciodata. trecem peste perioada de 1 an critica, in care ba l-am urat, ba mi-era dor, ba coboram din autobuz ca mi se parea ca-l vad pe nu stiu ce strada, ba il intelegeam, ba iar mergeam pe la morgi si nu era el, ba il visam si tot asa. un singur lucru a fost constant de-atunci pana acum (adica de vreo 7 ani): n-am plans nici o secunda.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ela... a ta e cea mai... "tembela" ca sa zic asa. Adica e "fuckin' aiurea"... culmea aiurelii... asta pen' ca nu stii "DE CE?"

    RăspundețiȘtergere
  14. ba "de ce" stiu, aiurea e ca nu stiu unde s-aprind lumanari la biserica: la mori sau la vii =))

    RăspundețiȘtergere
  15. ma regasesc oarecum in articolul tau...
    da o geana la articolul meu: "cine este eroul tau?" sa vezi de ce..

    tot respectul...

    RăspundețiȘtergere
  16. http://www.youtube.com/watch?v=2JhKDVnR120

    RăspundețiȘtergere
  17. Mersi mult, BG. Din intamplare (sau nu?) imi plac foarte mult Saian Supa Crew. Dar chiar daca-mi plac, uite ca nu stiam piesa asta a lui Sir Samuel. Mersi pentru recomandare.
    P.S.: De la ce vine BG?

    RăspundețiȘtergere