sâmbătă, 25 decembrie 2010

Cum am ucis Craciunul

Treptat, sistematic si sigur. A fost crima perfecta, ca sa zic... Treaba e ca nici macar n-am vrut, iar acum ma caiesc. Va urasc cand va vad entuziasmati de beculete, luminite, cand va da pe spate mirosul de brad, cand vad forfota generata de cumpararea cadourilor... cand va vad induiosati de « Silent Night » sau mai stiu eu ce – mie imi place cum suna « Jingle Bells Rock». Mi-au placut primele doua « Home Alone », dar nici macar nu stiu de ce... Mi-e greata de americani, de cum sarbatoresc ei diverse chestii... dar in acelasi timp le invidiez « spiritul Craciunului » care-i apuca pe ei si pe familiile lor mari, cu « cousin »-i care vin de la mii de kilometri ca sa sarbatoreasca(,) Craciunul in familie, sa manance, sa vorbeasca, sa mai afle unii despre altii. Urasc aceste clisee – asa mi se par mie – de Craciun, cu brazi, globuri, colinde, cozonac, cadouri, zapada, s.a.m.d, dar in acelasi timp as vrea sa ma atinga si pe mine.
Nu stiu ce-i cu Grinch, doar ca-i o hidosenie verde despre care-am auzit ca a furat Craciunul. E mic copil. Eu l-am ucis. Sunt un fel de Grinch, da. Cum am facut?!? Nici nu prea mai tin minte... de fapt, cred ca nu am realizat vreodata cum s-a intamplat. Nici nu mai stiu cum mi-am dat seama ca Mos Craciun nu prea are treaba cu realitate inconjuratoare. Stiu doar ca s-a intamplat foarte devreme... imi pare ca am gasit cadourile sau ceva de genul. Da, obisnuiam sa cotrobai prin toata casa, stiam unde-s toate, orice-ar fi fost. Prima si ultima experienta de care-mi amintesc se intampla undeva pe la 5-6 ani, cand la vederea Mosului (Mos Gerila era p-atunci) si mai ales la auzul vocii de bariton m-am speriat de-am uitat toate poeziile si-am fugit plangand, calmat fiind dupa vreo ora de asigurari, cum ca Mosul a plecat. Urat, nu ?
Dupa ce-am realizat cum e treaba cu Mosul, mi se pare ca nici nu prea am mai primit cadouri. Orium, pe langa multele jucarii, mai primeam diverse chestii pe care mamaie le trecea in Scrisoare, consultandu-ma si nu prea, la modul : « Hai sa trecem si izmene, ca nu mai ai » « Bine, si izmene ». Tot de pe-atunci, pare-mi-se... n-am mai facut nici brad. Tin minte ca acum vreo 4 ani, o fata draga mie a plans o zi intreaga fiindca ramasase fara brad in Ajun si eu nici n-am stiut cum s-o impac, neintelegand practic care-i drama.
Trecand de brad, cadouri, Mos Gerila, ajung undeva pe la 12-13 ani... cand am inceput sa am dubii cu privinta l existenta lui Dumnezeu, cand am inceput sa am discutii cu tataie pe tema asta (si el avea dubii). Am mai citit, m-am mai invartit, pan-am ajuns convins ca nu-i treaba reala nici asta. N-am mai putut sa cred ca Isus a inviat, ca s-a ridicat la cer si-alte asemenea. Deci am infipt cutitu-mi si-n sarbatorile Pascale.
De-acuma, asociam treburile astea doar cu doua lucruri : vacanta si reunirea familiei. Mi-era drag cand eram cu tataie, mamaie, mama si sotul ei, gemenii, matusa-mea si unchi-miu, var-miu. Chit ca era in prima sau a doua zi de Craciun, treaba se intampla. De-atunci, s-au schimbat multe. Azi am fost doar eu, mamaie si gemenii. Atat. Am mancat si-am baut la fel ca ieri, ca alaltaieri, la fel ca miercuri, la fel ca marti. De-aia pentru mine Craciunul e o zi la fel ca orice alta zi de weekend, doar ca difera mancarea. Ma satur repede de toba, sarmale, friptura de porc, caltabos. Mi-e dor de salata verde, de rosii, de castraveti, de ridichi... de pepene. Asta a fost. Asa am ucis eu Craciunul, definitiv si irevocabil. Si-mi vine sa mor cand stiu ca nimic nu ma va face sa-l mai simt ca aceia care chiar cred ca nasterea lui Isus, care impodobesc brad, care despacheteaza cadouri, care... pentru care Craciunul nu-i o zi ca oricare alta.

Totusi, cred ca eu l-am ucis in mod placut... si pentru totdeauna; insa ma scarbesc cei care-l ucid in fiecare an, cate putin. Oare cati dintre astia care-ajung sa sune la 112 (mancare, bautura, etnobotanice) chiar sarbatoresc “nasterea Domnului”? Cati din cei care-si asteapta cadoul in valoare de multe mii de euro? De ce ai face Craciunul la Paris ? Nu poti sa te duci si vara ? De ce de Craciun ? E mai altfel « nasterea Domnului » acolo ?
Nu pot sa nu-mi amintesc de niste versuri de la Parazitii (da, « rapperii aia care injura mult »), anume :
"Satui de viata sarmanii, vor sa se stinga
Spre disperarea copiilor se-atarna de grinda-n oglinda
Cei bogati, testeaza ranjind coca pe limba
Plini de falsa compasiune cand incepe sa ninga"

Bogatii, firmele doritoare de reclama si scutire de impozite... de ce cred ei ca acei copii, geniali sau nu, au nevoie de laptop-uri doar de Craciun ? De ce ar avea nevoie de bani sau mai stiu eu ce doar de Craciun ? Ah, pentru ca toata lumea primeste cadouri. Sarmanii au mereu nevoie de cadouri...

Ucid Craciunul cei care sparg mii de lei in cluburi, in noaptea de Ajun, cu “craciunite” semi-nud dansand provocator. Ucid Craciunul cei care cumpara cadouri de multe mii de euro, doar ca sa vada altii cat de bogati sunt ei. Ucid Craciunul cei care baga-n ei sarmale pana pleznesc, carora le place sa aibe masa cat mai plina, pentru ca apoi sa arunce mancarea. Unii mor de foame, mancailor! Nu zic ca tre’ sa dai neaparat sarmanilor, dar macar sa n-o arzi ostentativ. Nu zic ca tre' sa oferi, dar daca oferi, n-o fa cu "falsa compasiune", ci da din suflet. Nu tre’ sa fie Craciun ca sa fim buni. Unii sunt « mai » buni in decembrie. Haideti sa fim doar buni in fiecare zi. Cred ca eu am ucis mai frumos Craciunul.

Am sa pun si-o poza, pentru ca anul asta, eu – ucigasul - am impodobit un brad. Acum vreo cateva zile am impodobit un brad la Nicu acasa, si mi s-a parut frumos. Nu stiu daca a si iesit el frumos, da-n jumatatea aia de ora in care-am ascultat « Feliz Navidad » si ce-o mai fi fost, am simtit si eu putin Craciun prin casa.

Dincolo de urarile de pe net sau din sms-uri (da, alea naspa cu « miros de brad, lumanari la geam, zapada pe nu-stiu-unde, implinirea tuturor dorintelor » , sper sincer ca v-ati simtit bine azi, ca v-ati regasit cu familiile, ca v-a placut friptura, ca ati primit cadouri care chiar sa va placa, ca v-ati gandit macar o clipa ca se sarbatoreste nasterea lui Isus, ca v-ati gandit macar o clipa ca sunt milioane de romani care azi n-au primit cadouri, care n-au mancat cozonac sau toba, care n-au ascultat muzica de Craciun, care n-au avut niciodata brad. Noi suntem bine, chiar si-asa ucigasi cum suntem. Chiar prea bine... poate nemeritand.




3 comentarii:

  1. Chiar ieri vorbeam cu al meu prieten si cu sora-sa cum ca...s-a dus Craciunul. Adica, da, am stat cu familiile, dar...parea o simpla zi. Si asta e destul de aiurea, pt. ca atunci cand eram mica nici nu puteam sa dorm noaptea de emotii ca vine Mosu` si ca apoi se strange familia...ma rog...

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil atunci nu aveai alte probleme la care sa te gandesti. Oricum, cred ca sarbatorile isi pierd farmecul odata cu varsta. De-aia si regret atat de mult ca n-am mai inghitit macar pentru cativa ani pastila cu Mos Gerila, ca nu mai cred povesti cu "pruncul Isus", ca n-am mai facut brad... Aia e.

    RăspundețiȘtergere
  3. In noaptea de ajun am fost prin oras, ajunsa acasa undeva pe la 3 am avut o revelatie :)) cand eram mica dormeam sigur la ora aia, desi pana in 12 ma chinuiam sa stau treaza, sa-l vad pe mosu. Niciodata nu am reusit evident sa nu adorm, acum ... reusesc ... si atat

    RăspundețiȘtergere