Parcari

Azi m-am trezit plin de chef de munca... ca-n fiecare luni, desigur. M-am trezit atat de tarziu incat nici n-am avut timp sa fac cafea, s-o beau, sa savurez Kent-ul. O gura de Cola a fost de-ajuns cat sa-mi umezeasca mucoasa bucala. Apoi, pe cai... si-ajung in locul din care trebuia sa plec. As fi putut sa plec doar pe jos, pentru ca un formidabil cu "mamaliga" in parbriz (unii-i zic "lamaie"... ideea e ca e galben cu semnul exclamarii, si toti ii lipim ventuzele cu scuipat in primul an) s-a gandit el sa-si parcheze Logan-ul prin zona; si-al dracu' daca puteam sa ies. Si ma invart pe langa, dau suturi in roti, ma urc pe el sa-l legan: alarma din parti. Si-mi aduc acum aminte de soferii de Logan. Soferii de Logan, din cate am observat exclusiv empiric, sunt aia care ba nu semnalizeaza cand schimba banda, care umbla pe ploaie cu farurile stinse, care au impresia ca acest Logan e masina de Formula 1, care nu dau prioritate si care... te blocheaza in parcare. Revenind: si invartindu-ma eu pe langa "B-92-NEZ" (parca asa era... sau NAZ), vad ascuns bine un post-it, cu un numar de telefon. Imi multumesc pentru insistenta, incerc sa descifrez numarul de telefon de pe post-it si sun. Si-l trezesc pe unu' din somn care-mi zice ca e masina lui de serviciu, dar ca i-a dat-o unui prieten, si ca ala m-a blocat; si ca numarul lui de telefon era din intamplare pe-acolo. "OK" zic... "sa asteptam dar". Si stau, ascult farsa cu "pitipoanca si prietena ei avocata" (partea a 2-a), bag cateva tigari... nimic. Atunci imi dau eu seama ca daca ma chinui, pot iesi prin spatele altor 3 masini. Dar locul stramt, 2 pietroaie mari si grele + un bustean. In costum, cu cravata atarnanda, la 9 dimineata... incep sa disturb linistea ramelor de sub cele 2 pietre (ba, dar grele, pe cuvant). Si dupa ce fac cale, ma pregatesc sa incep manevrele (ca era de manevrat) proiectatnd in gand si mesajul pe care-aveam sa-l las prins in stergatoarele Logan-ului (ceva de parinti, de decedati, de surori, de frati...). Si-atunci... minune. Apare unu', adormit ca dracu', sculat din somn "vezi-Doamne" (cum ar zice domnu' Cristoiu)... dar care nu cred ca m-a injurat el pe mine ca l-am trezit cat l-am injurat eu pe el ca m-a blocat.
Ba! Cand blochezi pe cineva:
1. Poti lasa un bilet pe bord cu numaru' de telefon, sa te sun cand dormi ca nesimtitu' si eu tre' sa plec la munca... pentru ca nu e vina mea ca tu n-ai avut norocul sa gasesti un loc.
2. Poti s-o lasi "la mama dracu'", ca nu te dor picioarele sa mergi 200-300 de metri pe jos.
3. Poti s-o lasi scoasa din viteza si fara frana de mana... ca daca tu esti bou si-o lasi acolo, ti-o mut eu, nu e problema.

Eh... macar am facut poze. Pe care n-am cum sa vi le-arat ca n-am cablu :)

P.S.: mai am vreo 2 de scris, dar nu ma mai tine. Mi-e somn de pic.