miercuri, 18 noiembrie 2009

Anxietatea

N-o sa vorbesc despre anxitate, cum ar face un psiholog. Taman pen' ca nu-s psiholog. O sa vorbesc despre anxietate din punctul meu de vedere... pentru ca sunt anxios si recunosc treaba asta, si recunosc ca mi-e greu asa. Acum doua seri am vorbit cu Mentha si Septimiu despre Revelion si le-am zis niste vorbe nasoale. S-au simtit jigniti si aveau dreptate sa se simta asa. Sunt un frustrat. De ce-mi place mai nou sa stau in casa? Nu stiu. Imi place sa stau in casa, izolat. De Revelion as fi stat sa dorm daca n-ar fi iesit "circul" asta cu ei doi, care chiar voiau sa fiu cu ei in noaptea aia. Iarasi, paradoxala treaba pentru cei ce ma stiu de mai mult de 5 ani... si care pot confirma ca eu scoteam lumea in baruri si cluburi zi de zi, imi placea si aveam chef sa merg la chefuri... Acum imi place sa stau in casa, sa scriu fututele astea de randuri, si sa ascult muzica. Nu-mi place ca nu-mi mai iese nimic, nu-mi place ca nu am chef de nimic. Nu mai fac nimic cu drag... ca simt ca nu mai am chef de nimic. Ce-as face acum? Habar n-am. Poate c-as face rap cu drag... dar nu prea se poate acum. Poate ca scriu aici cu drag... dar asta e o "boala". "That's sick, man!". Acum a prins radacini ideea ca am nevoie de un psiholog... de-aia nu mai pot sa ma lupt singur cu astea... si simt ca nu mai pot. Sunt satul sa ma feresc de orice gura de cafea, sa-mi fie frica sa-mi aprnd o tigara, sa-mi fie frica de moarte. Sunt satul sa n-am chef de nimic si satul de frici.
Constientizez ca nu e bine sa fiu asa, ca nu e normal, ca nu am nimic bolnav fizic... dar nu poate sa nu-mi fie frica de moarte in clipele cand am atacurile de panica si nu poate sa nu nu-mi fie frica de boli... orice boli. Si ma gandesc la cele mai ale dracului boli. Adica nu-s ipohondru de-ala care se spala pe maini din 5 in 5 minute... chiar nu. Nu de infectii mi-e mie frica... ulcere, raceli s gripe. Aici e dezavantajul ca am facut medicina: stiu prea multe boli. De ce dracu' ma mai uit si la "House M.D."? Ca-mi place. E tare rau.
Starea actuala de anxietate? Cred ca e data de sinergia atacurilor de panica (primele 3, care-au fost toate 3 in juma' de ora) si de frica mea de durere, taiere, spital. Ca student sau doctor, e chiar misto in spital... ca pacient insa, mi-e frica sa intru in spital.
N-am nimic, stiu... si toata lumea imi zice ca n-am nimic. Nu m-am cautat decat la inima si tiroida pana acum, dar analizele ies bine. Teama insa exista, si nu mi-o explic nici eu. Ma panichez si imi zic mereu ca sunt bine, ca toate analizele sunt bune si cardioloaga mi-a zis ca nu are ce sa-mi recomande in afara de juma' de ora de sport pe zi. Totusi... degeaba imi zic lucrurile astea... panica persista, inexplicabil. De ce a fost la Sinaia? Pentru ca eram departe de spitalele din Bucuresti. Era sa "mor de inima" pe la 21:00, dar la 1:00 fumam si dansam in City Pride. Un paradox, nu?
Dana (sotia lu' Nicu - ca ea nu e "matusa") mi-a zis ca tre' sa ma mai las de mancat, de baut apa si de facut sex. Asta pentru ca tigarete n-am mai fumat de mai mult de 2 zile. Partea buna e ca nici nu simt nevoia, partea proasta e motivul... Asa m-am lasat si de cafea, cola, energizante... care intradevar, nu-s cele mai sanatoase din "placerile" vietii, dar sunt placeri.
Dar iarasi e paradoxal faptul ca pana acum un an eram omul care gandea "Decat sa traiesc 80 de ani fara cafea, tutun, cola, RedBull, vin... mai bine traiesc 50 si bag in mine din toate". Acum s-a intors... vreau sa ma apuc si de sport. Dana zice sa fac ceva lupte, cafteala, astea... eu nu ma simt in stare. Oricum, vreau ceva cardio... sa mi se faca inima frumoasa. Asa ca m-am gandit la dansuri... oricum voiam eu sa invat tango si oricum imi place muzica latino-americana. Ascult bachata, salsa, cumbia... dar tango-ul mi se pare cel mai sexy si provocator dans... nu cred ca e ceva mai pasional.
Mai jos pun "boalele", pen' ca yayo mi-a cerut in gluma un Excel cu ele. Eu l-am luat in serios... si totusi la caterinca. L-am facut pe bune, dar ma distreaza si ma amuza cand ma uit la el. Cred ca si pe voi.
Ah... si ca o chestie asa: mi-am ras barba. Si nu mai facusem asta de mai mult de un an. Sunt naspa fara barba...


Piesa... nu stiu daca am mai pus-o aici pe blog, dar daca am mai pus-o, e bine-venita si acum. P-aia cu raggae brazilian am pus-o in vreo postare? O sa ma uit, si daca nu e... urmeaza. Acum... as putea sa pun un oarecare clip, dar vreau sa se vada si dansul... dansat de marele Al Pacino. "Por una cabeza" (cel mai frumos tango) de Carlos Gardel:

13 comentarii:

  1. Complicat....Chestia cu statul in casa il am si eu, stii asta. Ma suna prietenele din ce in ce mai rar, ca s-au plictisit sa tot insiste, cred. De sport se roaga o sefa de-a mea de 2 luni sa merg cu ea, zice ca mai schimb aerul, dar mie nu-mi place aerobicul. Fa dansuri. Faptul ca la inceput o sa trebuiasca sa te concentrezi putin, muzica si ritmul iti vor schimba starea, macar pe moment.

    RăspundețiȘtergere
  2. Leo, in calitate de psiholog innascut, sunt in mod oficial si neoficial mandra de tine :). Oricum eram si oricum nu ma credeai, dar chestia asta pe care ai facut-o tu aici e cea mai grea.Sa recunosti ca exista o problema si sa cauti ajutor. E cel mai important. Ma gandeam ca o sa imi ia ceva timp sa te aduc aici (si cum astia de la Prais nu imi mai dau nici timp sa ma fut, nu stiu cand dracu aveam timp sa vorbesc cu tine). Ideea e urmatoarea, trebuie sa iti dai seama singur ce nu merge si ce trebuie reparat. Are Raku un vers, ca cele mai grave boli se ascund in inima. Acolo trebuie sa le cauti, mai ales tu...si stii bine la ce ma refer. Oricum, sa nu uiti niciodata ca nu esti singur. Exista oameni care te iubesc cu Beri-Beri, fara barba, asa ratat cum te crezi tu (chestie total neadevarata), iar eu sunt unul dintre ei. Si ti-am zis-o, ar trebui sa o simti si cu atat mai mult sa o crezi si sa te ajute la ceva. Vorba suporterilor lui Loverpool,"You'll never walk alone" (nu pot sa-ti dau link la piesa ca-s la munca si nu am acces la youtube...corporatia ma-sii).
    Invata sa spui ce iti doresti si sa lupti pentru ele. Stiu ca nu e usor, stiu, dar daca nu o faci, o sa traiesti in anxietate si frustrare toata viata. Stiu ca nu e tonul cel mai potrivit pentru incheiere, dar tre sa lupti nu sa te resemnezi ca ai numai de piredut. Nu te teme! Si sa nu te puna dracu sa plangi...sau sa plangi ca la mine plangi cam rar :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Incep sa cred din ce in ce mai mult ca ar trebui cu totii sa mergem pe la psiholog sau chestii asemanatoare, locuri unde sa discuti diverse cu oameni pregatiti sa te asculte si care sa stie cum sa te indrume. Ca noi, ca oameni, ne cam futem vietile si le complicam...degeaba. Sau ca ne plictisim.
    (Omnimind si Carmen Demi. Imi place tipa. Zicea ca vrea sa formeze un nou grup de sprijin... sigur fac si intalniri individuale daca nu vrei sa iti discuti "nebuniile" de fata cu altii, dar astea probabil se platesc. Just a thought)

    RăspundețiȘtergere
  4. Daniela, si mie mi-a zis M. Cretu sa ma duc la kangoo jumps. Vezi ca e o intreaga grupare din A si G la sala acolo.
    Asa ma gandeam si eu... ca ma voi concentra la miscari.

    yayo... mersi mult. Nu, n-am plans deloc. Ba chiar am citit cu zambetul pe buze.

    Cristiana, am sa caut pe net cele 2 nume sa vad ce e cu ele. Mersi.

    RăspundețiȘtergere
  5. bai sorinel cand ai timp ne vedem la un cico. uite, eu iti propun sa infiintam celula romaneasca de la www.fuckforforest.com Pe langa asta nu uita de ideea mea de a fi primul raper vegetarian si ecologist din romania care canta numai despre lucruri din astea. e o ideea pe care nimeni nu a mers in muzica rap pana acum, cel putin la noi, si care cred ca ar prinde la publicul tinta :)))


    Daca vrei sa mergi la kangoo jumps afla ca nepotelul meu este plin de medalii la acest sport, are 8 ani si sunt tare mandru de el..e exact ca o fetitza :)))))))))))))
    Resedinta de Vipuri

    RăspundețiȘtergere
  6. stiu eu o prietena care isi cauta partener de dans si nu gaseste :) e dragutza si nu e criminal in serie :P
    Semnat,
    Croco

    RăspundețiȘtergere
  7. prietena dragutza20 noiembrie 2009, 14:44

    Daca nu se duce Mahomed la dans, vine dansul la Mahomed...sau asa ceva :) Anyway, I'll make you an offer you can't refuse. Saptamana viitoare incep cursuri de dans si am nevoie de un baiat serios si care sa danseze cu placere. Are dreptate croco, nu sunt criminal in serie...dar imi plac filmele despre criminali in serie...hm, oare asta ce inseamna ? (ingeritzaa@yahoo.com)

    RăspundețiȘtergere
  8. oamenii astia te induc in eroare. io cred ca abia acum te-ai maturizat si-ai realizat (in sfarsit) ca nimic nu are sens. in sfarsit ai ajuns sa dai toate foile la o parte si ti-au dat lacrimile de la ceapa. de ce plm sa ne mintim, la ce ajuta 100 de operatii estetice daca faptu' ca ai 80 de ani nu-l poate schimba nimeni? ce ai tu acuma e doar o reactie de adaptare la adevar. o sa treaca si dupa aia o sa devii ironic, cinic, sarcastic, adica o sa ai un umor de buna calitate si-o inteligenta mai vie, fara perdele de altruism, filantropie, dorinte de intrajutorare etc.
    pentru atmosfera, una dintre cele mai frumoase si mai batjocoritoare piese:
    http://www.youtube.com/watch?v=GqJ4N6Z7l00

    RăspundețiȘtergere
  9. http://www.youtube.com/watch?v=nGP3RWe122w

    RăspundețiȘtergere
  10. Dansurile s-ar putea sa-ti schimbe viata :), mai ales daca iti place deja muzica. Nu stiu cum este la tango, dar la salsa si bachata exista o comunitate foarte stransa: te duci in club ca la tine acasa, poti sa-ti trantesti oriunde lucrurile fara sa-ti fure nimeni nimic,nu vezi voma la baie, doar oameni care danseaza pana dimineata. Plus ca nu trebuie sa ai neaparat o partenera, in multe sali se danseaza prin rotatie, ca sa nu te obisnuiesti cu un singur stil dans.

    RăspundețiȘtergere
  11. Mersi, taclale :) Tu cum ai ajuns p-aici? :))

    RăspundețiȘtergere
  12. Tie iti trebuie toata atentia din lume,sa simti ca esti centrul universului cuiva:)...se trateaza cu multa dragoste si afectiune atacurile de panica...in scurt timp pun pariu ca vei uita de ele:)Invatam tango?:*

    RăspundețiȘtergere
  13. Îmi place felul în care ți-ai descris anxietatea, dinamic și autentic. O văd ca pe o pagină de roman, că mai nou am obsesia asta, atunci când văd niște ”broșuri” care ar trebui de fapt să stea pe bloguri.

    Și în aia cu ”panica” dialogurile sunt foarte mișto: ”
    -Hai, fa un atac acuma! N-ai zis ca te ia de a cafea? Ia sa vad si eu cum te ia...
    - Pai nu ma ia...
    - Atunci mai bei una... dup-aia facem un gratar, dup-aia asamblam patu' lu' Matei...”
    :))

    Dacă nu e unul foarte bun, renunță la ideea de psiholog. Tu ești prea inteligent pentru o cognitiv-comportamentală, de exemplu.

    RăspundețiȘtergere