marți, 16 martie 2010

Casa de schimb

Incep prin a spune ca facui o greseala. Am apasat pe "Postare noua" (ne)stiind ca n-am tigari. "(Ne)stiind" inseamna ca stiam de cand am intrat pe usa, dar acum nu-mi dadui seama. Adica uitasem ca stiam. Cobor.

Caut o casa de schimb. Vreau sa schimb. Tre' sa fac o schimbare majora, ca simt ca turbez. Pentru ca mi-e scarba de multe, pentru ca acest creier al meu nu mai suporta multe. Mi se pare ca ma consum enorm pe nimicuri. Poate pentru ca sunt perfectionist si vreau ca toate sa iasa asa cum vreau sau asa cum cred eu ca ar trebui sa iasa. Treaba e ca in ultima vreme nu prea-mi iese nimic, ba chiar imi intra... morti in casa, cum e si vorba aia. Ca mi-i bag eu sau mi-i baga altii, asta deja nu prea mai conteaza. Pute-a stârv, a hoit, a mortii ei. Exact. Pute-a mortii ei de treaba!
yayo, poti sa ma iei iar la 13-14, dar aia e. Imi plang de mila din... plictiseala, sa zicem. Scriu ce scriu tocmai pentru ca eu cred in mine. Dar nu stii tu...
Ma gandeam aseara cand ma usturau ochii de la curentul de la metrou... ca daca as face rezidentiatul, m-as autocondamna pentru inca 5 ani. Da, prin hotarare irevocabila si definitiva, fara drept de apel as fi condamnat sa uzitez serviciile Metrorex si R.A.T.B... si C.F.R., as fi condamnat la a trai inca 5 ani in "concubinaj" (cu ghilimele, ca nu e vorba de nicio femeie) cu cei doi, in aceeasi minunata camera. Camera! Cu gemenii. As fi condamnat sa duc un trai indestulator, chibzuind bine un gigantic salariu de 900-1000 RON pe luna. As fi condamnat sa ma las de fumat (un lucru bun, dealtfel) doar ca sa pot parasi garsoniera in favoarea unor iesiri la bere, macar de sarbatori. Cred ca ar trebui sa renunt pana si la Sensodyne - care intre noi fie, si in conditiile actuale mi se pare cam scump - si la cereale... cred ca si la masa de pranz. Prieteni... ar trebui sa va luati adio de la cadouri la onomastice. In fine... nu conteaza. Deci chiar nu mai conteaza. Mi se rupe.

Zisei mai sus ca eram in metrou. Eh... de cateva zile ma tot dau cu metroul in stanga si in dreapta. Azi, intre 9 si 17 nu cred ca am apucat sa stau asezat mai mult de o ora, cumulat. Asta pentru ca Blanche e praf. Marti - pe 09.03 - am facut-o praf, undeva langa Buzau. Vinovatul sunt eu, iar Blanche... sunt toate sansele sa fie dauna totala, adica n-o mai salveaza nici perfuzii, nici pipa Guedel, nici macar genialul Combitube. E de durata treaba, deci va trebui sa ma readaptez curentului de la metrou. Azi deja nu mai simteam usturimea aia in ochi.
Singura chestie misto de la metrou sunt gagicile. Zilnic vad intre 10 si 20 de fete cu care in mod sigur mi-ar placea sa stau (si) la vorbe. Fete care sa zicem ca... "corespund 100% din punct de vedere fizic". Fete carora - tot din punct de vedere fizic - nu as avea ce sa le reprosez. Deh... se pare ca de marti incoa', nevasta-mea nu se mai plimba cu masina. Dar nici cu metroul. De ce?
Pai din 10 fete de-astea, 9 nu s-ar uita la mine. Din aceleasi 10, vreo 8 sunt deja luate. Din 10, vreo 6 au fite pe care n-as putea sa le sustin. Din aceleasi 10, cu 4 poate ca nu as avea ce vorbi.
Pana la urma, chiar daca cifrele s-ar schimba la modu' ca din 10, 9 chiar s-ar uita la mine... persista o alta mare problema: recte ca la 10 din aceleasi 10, nu poti folosi absolut nicio replica(,) care sa nu te faca penibil sau sa-ti imprime pe tricou "Sunt disperat!". La metrou, orice-ai zice e penibil. Mie nu-mi place sa fiu penibil. Adica nu pot. Iar cand sunt intr-adevar penibil, o fac neintentionat.

"Povestea tarfelor MELE triste" (ale mele, nu ale lui G.G. Marquez, iar "tarfa" neavand sensul lui real) ar putea fi lunga sau foarte scurta. Mi-a zis cineva mai demult ca ar trebui sa scriu fiecare "poveste". Ar trebui sa ma hotarasc repede, cat inca imi amintesc intamplarile, ca unele nume deja le-am uitat. Nu ca le-as dezvalui. Pana la urma, nu c-as scrie. Eh... asta era o idee de demult. De curand, vorbind cu cineva (nici nu mai stiu cu cine), pentru c-am fost sau inca sunt MC de rap, versificator, astea... am zis asa: "Cred ca fetele m-au vrut, pentru vorbe si futut".
"Imi place ca am ce vorbi cu tine. Cu tine pot sa vorbesc orice, tie pot sa-ti spun orice... nu stiu de ce". Cred ca daca mai aud inca o data formulatea asta, ripostez cu un "Dă-te-n pula mea!". O fata, acum vreo 5 ani, isi insela prietenul cu mine. Venea cu un A6 parca, sa doarma intr-o camera de camin in care n-aveai loc nici sa te lasi pe vine, cand putea sta la ala in vila... la Snagov, sau nu stiu pe unde o avea. Ne-o trageam si vorbeam. Ea nu fuma, dar cand fumam eu cica i se facea pofta. Putea sa iasa in cluburi scumpe (ceea ce si facea uneori), dar venea sa stea pe scari in camin sa mancam prajituri din caserola si sa fumam Viceroy. Dimineata pleca si se ducea-n pula mea... sa se vada cu ala, la scoala... nu stiu. Eu eram doar pentru regulat si tinut de vorba. In rest, se afisa cu ala. Evident, doar el a dus-o in state. Eu o plimbam pe malurile Dambovitei. Nu stiu daca-s macar bunicel la amandoua (ca doar nu m-am autofutut), dar cred ca la vorbe sunt tare. Ma... altceva n-am de dat, sa mor.
Da... vino yayo si zi-mi ca plimbarea mea pe trotuarele din regie si savuratul unui ecler stand in cur pe trepte reci face mai mult decat o saptamana in SUA. Nu face ma, nimic. Lumea nu mai are timp de vorbe, se pisa pe ele. Cred ca nici de futut nu prea mai e timp. Da mi se rupe si de asta, ma. Am altele in cap. Stiu ca sunt cum zici tu ca sunt, dar nu asta e treaba acum. O sa fiu cum sunt altadata. Nu mai e (extraordinar de) mult.

Imi cer scuze pentru limbaj, dar mi-ar fi fost lene sa-l evit de atatea ori. Si pentru lungimea postarii. Desi cred c-am uitat cate ceva...

Pun o piesa pe care o ascult de cate ori am ocazia, de cateva zile incoace. Mi-a venit pe ea. Baietii sunt din Suedia, dar o rup pe rep extrem de bine. Acum cateva zile am pus o piesa de la Promoe, unul din MC-ii trupei. Acum trupa:




12 comentarii:

  1. Salariul de rezident e 980ron plus 20 bonuri de masa:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti dai seama? In 6 luni intru in Top 300 Capital :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Staiii,sa-ti alegi spitalul platitor Pantelimon,doar asa ai sanse sa intri in top si sa te si insori:))
    La Floreasca a fost850ron fara bonuri de masa,iar la Municipal 930ron plus 20 bonuri...stii tu vorba aia,traiasca spaga:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ba, daca nici eu nu stiu...nu stiu cine stie, dar ...fie. Poate ai uitat ca am fost la tine in camera, ca m-am spalat si eu cu Sensodyne-ul tau, ca ai fumat colea pe balcon cat am baut cafeaua aia (pe care nu trebuia sa o bagi in cuptor cu praf cu tot, dar fie, buna a fost). Nu stiu daca iti amintesti, dar ti-am spus odata ca tu mereu vezi ce nu ai. Nu ai aia, nu ai ailalta...si lista de "NU"-uri e atat de lunga incat iti vine sa te duci dracu' numai sa scapi. Daca pizda aia venea la tine pentru ce venea, da-ti seama ce ai de oferit (si nu ma refer la faptul ca o futeai, era mai mult decat simpla atractie daca treaba era constanta). Eu pot sa iti spun ceea ce stiu eu, ca un om ca si tine nu am mai intalnit (si am spus tot cu faza asta). Mi se pare ca esti de apreciat pentru toate motivele pe care ti le-am insirat de cate ori a fost cazul... Crezi in tine? Si eu. Hai sa facem ceva atunci.
    Nu am scris commentul ala ca sa te ranesc, pur si simplu ma enerveaza cand vad oameni care nu valoreaza nici jumate din degetul tau mic ca ajung sus de tot si, totusi, blogul asta nu e maximul tau.
    Imi cer scuze daca te-am suparat.

    RăspundețiȘtergere
  5. yayo, eu nu m-am suparat nicio secunda pe tine. N-am de ce. Eu nu-mi plang de mila aici. Incerca sa descarc unele treburi, pentru ca daca n-as face-o, as rabufni intr-un urlet de 5 minute sau as lua pe cineva la bataie. Le scriu ca sa le dau afara, ca nu mai pot trai cu ele-n mine. Dar rabufnirea aia mare inca n-a venit. Poate ca inca nu e momentul. Atunci ma voi da peste cap si tot se va schimba... si-o sa-mi bag pula-n tot ce nu conteaza. Si 99% nu conteaza.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma, nu vreau sa comentez aiurea la posturi de astea personale, normal ca avem toti momente de slabiciune, asa ca o sa bypassuiesc subiectul de baza.
    Nedumerire: fara pic de rautate, situatia cu salariile mici nu era la fel si cand te-ai apucat de medicina? Oricum, asta e o meserie pentru care-ti trebuie o inclinare, dar te-ai gandit tu la ceva cand ai zis ca te faci medic, nu? Aveai un plan ceva, o viziune, nu? Matematic nu e greu sa realizezi ca e imposibil sa supravietuiesti cu 1000 in Bucuresti cu chirie.

    RăspundețiȘtergere
  7. Storm... tu crezi ca la 17 ani cand m-am hotarat eu ca vreau medicina stiam cat castiga un medic? Nici n-aveam idee. Crezi ca la cum eram eu in vână, ca stiu carte, ca fac, ca dreg... la ce vise ai la 18 ani, crezi ca te mai gandesti cat o sa castigi si daca ai sansa sa practici medicina in conditii cat-de-cat ok?
    Mai multi m-au intrebat asta: si cand ai dat la medicina nu te-ai gandit? Uite ca nu m-am gandit, in pula mea! Aveam vise atunci...
    Nu e mare chestie sa stai cu 1000 de RON... renunti la multe. Si poate e mai bine, ca stai mai mult cu burta pe carte. Nu la bere, nu la film, nu la mare, nu la munte, nu la teatru, nu la Mall... toale ieftine... te descurci.

    RăspundețiȘtergere
  8. Hai mai ca e frumoasa viata de rezi:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ai luat(lua) in considerare si incercarea de a lucra in strainatate pe post de doctor?

    RăspundețiȘtergere
  10. O iau de vreo 4 ani incoace, Silvana. Dar nu prea ma lasa inima. Inca!

    RăspundețiȘtergere
  11. atunci fa-ti curaj si nu mai plange!fara sacrificii nu faci nimic in viata!intreaba-te daca ai ceva de pierdut daca pleci si analizeaza cu cap,nu cu inima.si-oricum,spaga in spitalele romane va fi mereu,chiar daca incercam sa fim oameni corecti si sa nu o luam,asa e romanul obisnuit sa bage in buzunar iar cand e vorba de sanatatea lui,o face si cand medicul spune”nu!”.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pana la varsta ta, ai cam vazut cum e viata de doctor in Romania.( nu prea e)
    Incearca ceva nou, cat inca nu ai nimic/pe nimeni care sa te tina in tara. ( nu ai obligatii gen copii, prietena pe care sa o iubesti peste masura etc)
    Daca esti intr-adevar bun in meseria pe care o practici, atunci nu are de ce sa iti fie frica.
    Vorba vine, esti barbat, ai cohones, iti cunosti ambitiile. Ce zici, pleci?

    RăspundețiȘtergere