duminică, 17 octombrie 2010

Criză

Da; iar o dau in labe triste cu mine insumi. Speram sa nu mai simt nevoia sa-mi scuip starile aici, pentru ca de obicei le scuip doar pe cele naspa. Tocmai cand credeam ca am scapat definitiv de starile alea morbide, vad ca ma apuca iar... de vreo cateva zile.
Orasul asta ma sufoca incredibil. Invat si iar invat, si asa uit de multe. Dar uneori nu ajunge. Simt ca nu mai pot, da' nici nu stiu ce nu mai pot. Atata liniste si izolare de toti si toate... ma omoara; pentru ca nu asa sunt eu. Eu nu-s linistit, eu mereu aveam de chef de cate ceva, eu eram ala care voia sa faca chestii dubioase la care unii stramba din nas si ridica o spranceana. Singurele clipe de amuzament in zilele astea mi le da Caragiale, in scurtele lecturi pe care le fac, de obicei spre dimineata. As vrea sa ies din monotonia aspasatoare, dar data examenului nu ma lasa. Nu vreau sa am ocazia sa-mi reprosez zilele pierdute. Vreau s-o fac "ca la carte", pentru ca mie de obicei mi-au iesit treburile. Cand am zis ca dau la medicina, unii s-or fi indoit, mama ma futea zilnic la telefon cu "M-ai dezamagit. Nu inveti deloc, n-o sa iei la facultate". Dar am luat. La Cluj, apoi la Bucuresti: 236 din 480 de oameni. Nu ca ma laud, dar am fost bun. Apoi am avut restante, pe care le-am luat pana la urma, chiar dupa emotii infinite, nopti nedormite si ganduri sumbre. Am trecut de zeci de examene in aia 6 ani. Mi-a iesit pana acum, vreau sa-mi iasa si de-acum incolo. Eu nu prea am stiut ce-i ala esec, si nici nu vreau sa stiu; si pentru asta trag tare. Nu concep sa nu fiu tare la examenul asta. Eu... n-am cum!

Si totusi cred ca starea asta mi se trage de la viitor. Intr-o piesa ca va fi pe albumul KTN, am zis asa:
"... evadez din realitate
si desenez in creion schite imaginare
predestinate sa dispara caci se pare ca-n uitare
prezentu' le-nnegreste miseleste pe fiecare
Eu incep sa le percep ca pe imagini precare
Pe care... le pun in sertare cu amintiri
Si le adaug la colectia de ganduri si trairi
Simtiri ce le impart cu tine... si te ascult
Cand raman tacut rememorand momente din trecut."

Da. Schitele mele despre propriu-mi viitor sunt innegrite de cerneala prezentului, scursa din calimara timpului. Suna de cacat, nu? Vorbesc vorbe...
Treaba ca atunci cand constientizezi realitatea prezentului, viitorul parca nu prea-ti mai surade, parca nu prea mai e asa cum l-ai visat anterior, parca rozul putrezeste spre a revela eterna si ubicuitara - pentru mine - nuanţă căcănie... si-mi dau seama ca nu pot avea ceea ce vreau, ceea ce unii au si transforma copilareste in drama.

O doctorita, ce are aproape 30 de ani, mi-a zis ieri ca nu stie ce sa faca cu viata ei. Atunci am realizat ca nici eu n-am habar de ce voi face cu a mea. Eu visam... am vizat toata vara, de cand m-am apucat de invatat. Am invatat visand si "viceversa" (cum ar zice Lefter Popescu, ca tot sunt eu in "perioada Caragiale"). Viceversa... adica am visat invatand.
Ca sa ma inscriu la examenul asta, am platit 300 de lei. Da, intr-o tara in care medicii n-au nicio sansa, au salarii de mizerie si viata de cacao, Ministerul Sanatatii cere 300 de lei taxa pentru examen. A fost o simulare ieri, in aceleasi conditii, organizata de Societatea Studenteasca de Chirurgie din Romania. La ei, taxa a fost 20 de lei... E o diferenta cam mare, nu? 280 de lei. Ba, daca tu esti Statu', Guvernu' sau ce esti... nu poti organiza un examen pe banii tai, ma? E ca si cum o firma la care vrei sa te angajezi ti-ar percepe taxa ca sa poti merge la interviu. Pizda ma-sii.
Si dupa toate astea, ma omoara perspectivele... in principiu salariul de 700 de lei. Ma gandesc cu groaza la cum va fi, si asta-mi taie orice elan. Subiectul asta il voi aborda cu alta ocazie, desi el cred ca e motivul starii mele de cacat: lipsa de perspectiva. Pentru ca fara bani esti ZERO! Esti nimic! Iar oamenii nu vor sa aiba de-a face cu nimic... si-atunci nu poti sa ai ceea ce vrei, chiar daca nu vrei prea mult.

Deja am scris prea mult si poate plictisi-voi eventuali si vajnici cititori.

Va multumesc, feliilor, pentru ca existati.

Iata si piesa de care-am pomenit mai sus (un fragment din ea), filmare facuta de scumpa SanzyK, ce nu mai e printre noi de aproape un an. Mersi, fato. Oameni ca tine nu-s de uitat! Odihneste-te in pace.

9 comentarii:

  1. da..se vede ca esti oleak demoralizat, dar eu cred in tine si stiu nu vei avea probleme la examen.cat despre servici...atata timp cat il faci cu drag, nu mai conteaza atat de mult banutii.

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca te`am molipsit cu starea asta :D si tu erai ala care`mi spunea "mai da`le`n ma`sa p`astea" :) ia da`le si tu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat il fac cu drag, Anelise? Ce poti face cu drag cand te gandesti ca n-ai cu ce sa-ti platesti facturile, ca n-ai cum sa faci un credit, ca nu poti scoate o fata la suc? In fine... o s-o fac cu drag si p-asta, ce pizda ma-sii... rupandu-mi-se de mine.

    Nu, Pisi, nu m-ai molipsit. Sunt asa de vreo 3 zile. Caci realizez ca nu se intrevede nimic in viitorul apropiat, in afara de faptu' ca va trebui sa ma abtin de la majoritatea chestiilor pe care acum un an mi le permiteam. I miss my job...

    RăspundețiȘtergere
  4. daca nu iti era drag, nu mai faceai atatia ani si te chinuiai atat....

    RăspundețiȘtergere
  5. Hai, taci, nu te tot plange ca o muiere! O sa iei examenul ala, o sa ajungi chirurg/ginecolog si o sa fii cel mai tare. O sa-ti multumeasca oamenii ca le-au mai dat o speranta le-ai mai adaugat ceva timp la viata aia pe care o vedeau aproape terminata. Ma, eu cred in tine rau de tot. Tre sa te stiu pe tine tare acolo...asa de moral ;).
    P.S. : Mi-am pus negativu' sonerie la tembelefon.

    RăspundețiȘtergere
  6. Haaai buaaiii, eu stiu ca leii st luptatori si nu renunta... termina cu atitudinea asta negativista!!! >:D< Eu una am incredere in tine, stiu ca o sa reusesti!!! Da-mi un semn cand treci prin Bucuresti! :* Ralu'

    RăspundețiȘtergere
  7. N-am mai intrat demult pe blogul tau. Se pare că amândoi ne-am schimbat...
    Mă bucur că ai ales să faci ceva cu facultatea pe care ai terminat-o. Era păcat să nu o foloseşti după ce te-ai străduit atât să o termini. Cât despre salarii şi restu'... Nu te gândi. O să se rezolve până la urmă. Şi dacă nu în ţară, în străinătate. Se caută momentan foarte mulţi medici şi/sau asistenţi.
    Baftă la examen! Şi să auzim de bine.
    O zi faină!

    RăspundețiȘtergere
  8. Baaa...tocmai incropeam o postare care incepe fix ca asta a ta, dar mi-am adus aminte ca toti imi spun ca am destule postari apocaliptice... asa ca am sters tot.

    "Bafta la examen" nu-ti mai zic, ca o sa te descurci si-gur. Oricum vad ca ai 75 majorete care isi pregatesc pompoanele :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Auzi mha, fara poezie, viata e pustiu...
    Capul sus si privirea in fata....

    RăspundețiȘtergere