miercuri, 20 mai 2009

Doua carti

Azi m-am gandit sa scriu despre 2 carti care mi-au placut mult si pe care le recomand oricui mai are placere si timp pentru lectura. Mult, la modul "nu le mai lasi din mana". Pe ambele le-am si "pozat" aici.

Prima e "Amintiri din pribegie" a lui Neagu Djuvara. Are acum peste 90 de ani. Un om care a predat la Universitate prin anii '90, care la 70 si ceva de ani era student, incepand la Sorbona (din cate tin minte) cursuri de sarbo-croata.
A plecat din tara fix in noaptea de 22/23 august '44. A trecut prin Suedia, apoi Franta... a lucrat si colaborat cu diverse radiouri si ambasade romanesti, pentru ca pana la urma sa ajunga in Niger. Si in Niger a stat vreo 25 de ani. Doctor docent la Sorbona in filosofia istoriei, din '72.
Eh... toata aventura africana a acestui om, plus alte povestioare inserate pe alocuri, note despre personaje istorice sau nu... fac din ea o carte ce merita citita din scoarta-n scoarta. Si garantez ca dupa ce citesti 100 de pagini, nu te mai opresti pana la 480 sau cate are... E plina de istorie, e amuzanta si genial redactata.




Cea de-a doua e scrisa de un mai tanar publicist, pe numele lui Eugen Istodor. Cititorilor de "Academie" si "Cotidianul" le va fi cunoscut numele.
Treaba e ca nu stiu cat a scris sau cat a redactat. Cert e ca "Vietasii de pe Rahova" (ca de ea vorbesc) contine povestile de viata ale unor mesevisti (MSV = munca silnica pe viata) ca Sibisan, Barcila, Hrib, Mandin sau Callo... oameni care nu vor mai simti libertatea niciodata. Unii livreaza povestile "for free", altii cer diverse: cola, tigari, rummy... ba chiar o culegere de matematica de Gheba. Cu tigarile se pot face schimburi. Alea fara filtru se numesc "de fumat", cele cu filtru - "bune". Cu cateva bune, poti lua pliculete de ness la "caleasca". Asta e o cana care e coborata pe fereastra catre etajele inferioare. Cobori cu ea ness-ul, si ridici tigarile.
In puscarie se vand sosete, sculpturi, ness, cola, treninguri. Din carte poti "invata" cum sa trisezi la "babaroase" sau cum sa descui o yala cu un arc de ceas. Sunt povesti de viata incredibile, dar adevarate. Regrete, suspine, resemnare. E o incursiune in locul unde nu vrei sa ajungi vreodata. E ceva ce daca nu citesti in cartea asta, n-ai sa afli vreodata. Am citit-o pe nerasuflate intr-un drum cu trenul dela Bucuresti la Targu-Mures. Va zic ca si voi o veti termina rapid, pentru ca n-o poti lasa din mana.

De ce scrisai de 2 in aceeasi postare? 'Ete... ca sa nu fac 2 postari :)
Mie-mi plac romanii.

Si apropo de a doua carte despre care scrisai aci, pun si-o piesa care-mi place foarte mult. E o melodie lautareasca care e cantata si in filmul "Cel mai iubit dintre pamanteni"... cand Petrini bea cu colegii de la deratizare.



Si daca tot veni vorba de "Cel mai iubit dintre pamanteni", pun si-o scena interpretata impecabil.

2 comentarii:

  1. fantastic! nu mai stiu decat un singur om care sa fi citit "Vietasii de pe Rahova". eu m-am surprins citind de si 2 ori cate un pasaj din carte!! o carte despre viata-in-viata, despre om-in-om...dorinta de a supravietui cand esti de fapt terminat (aci e o alta discutie... ca si in filmele de groaza, in care n-am inteles niciodata de ce ala haituit tot incearca sa se salveze, tot continua sa lupte cand e clar ca o sa ramana cu sechele si-o sa traiasca un cosmar pe viata. eu ma sinucideam direct ca sa ma scutesc de chin si urmari. ma rog...). oricum, fara a intra prea adanc in discutie, cartea e geniala, infioratoare, socanta, amuzanta si-ti lasa o stare ciudata dupa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stefan Iordache... un om genial!

    RăspundețiȘtergere