joi, 18 februarie 2010

Munca de teren

In urma unei scurte discutii cu Nu-stiu-cine (stiu, da' nu spun, ca nu conteaza), debitai ad-hoc o chestie, despre care puteti sa-mi spuneti si voi cum va pare.
Vine-asa:
Nu-stiu-cine (2/18/2010 6:41:19 PM): Cand leo o sa fim si noi fericiti?! Si cu cine...
No Mo' ®™ (2/18/2010 6:41:51 PM): cand o sa fim fericiti?!?!?
No Mo' ®™ (2/18/2010 6:42:01 PM): da' scrie undeva ca TREBUIE sa fim fericiti?
No Mo' ®™ (2/18/2010 6:42:17 PM): eu sunt pregatit... sa nu fiu fericit

... si dup-aia ii dadui link la piesa urmatoare, pe care nu cred c-a ascultat-o. E bine sa "Fii pregatit" in viata pentru de toate, sa nu te darame o erucatie sau un flatus care te-a luat prin surprindere.

...si pentru ca "Verba volant, scripta manent", pentru Nu-stiu-cine avem asa:
"Cei bogati ignora oamenii desculti, invata s-asculti
Nu dispretui oamenii saraci, dar culti [...]
Nu poti forta un om sa te placa
Nu esti bine venit? Pleaca!
Orice rau final tre` sa treaca
Poti fi tras in pula de cel mai apropiat
Poti fi inselat de curva cu care-mparti acelasi pat"
"Nu simti... durere, nu simti... iubire si apreciere
Cand totul in lumea asta se rezuma la avere.
Eu astept sa fiu lovit... astept zambind
Pentru tot ce-am vazut pana acum... sunt pregatit"
Revenind la munca de teren... chiar ca "revenind", ca am revenit pe "teren" - ca un latifundiar - dupa niste luni bune de relaș. Pana acum nu am avut timp sa scriu pe aici, ca na... n-a fost timp. Am fost "pe-afara".
Vis-a-vis de reinceperea muncii si alergaturii, marti chiar ii ziceam sefei mele: "Elena... stii cum e? Parca m-a trezit cineva la 3 dimineata si m-a luat la palme!". Bine... dup-aia m-am sculat din pat si m-am dus sa ma piș gen. Cu alte cuvinte, ne reintram in mana.
Am revenit dar la batut la usi, la replici taioase si priviri ucigase din partea pacientilor care se simt ofuscati de faptul ca tipii cu cravata intra in cabinet inaintea lor, la trafic, la ploaie, la... tigari.
Batutul la usi. Asta e esentialul. Tre' sa intri acolo... ca sa spui o poveste, care poveste va vinde la un moment-dat. De multe ori m-am gandit cum ar fi sa fiu de partea cealalta a usii... stand pe scaun si dand cu Flit. Nu stiu care umilinta e mai mare... aia de-a astepta pe la usi, de-a fi dat afara de oameni care si ei - ca si tine - au facut tot Facultatea de Medicina, sau aia de-a astepta "darul" de la pensionari care-si portioneaza pensia ca sa le mai ajunga si de medicamente. Cei de dincolo de usi, in plus, au in maneca o specializare cu care-si permit sa te loveasca flegmatic peste obraz. Si au dreptate... sunt cativa ani de studii in plus, asta e.
Acum cateva ora am vorbit cu glugah. Asta e la spital la 8 fara un sfert si pleaca de-acolo la 6 seara. In timpul asta, baga doua croasante. Cica e un restaurant (te-am inchis, esti FAZ!) pe langa spital, dar nu-si poate permite sa manance acolo. Eu mancai azi de vreo 22 de lei. 22x20 de zile... ar da o gaura de 440 de lei in bugetul lui. Deci din salariu i-ar mai ramane vreo 500 de lei... iar pe chirie+intratinere+lumina tre' sa dea vreo 900-1000 de lei. E marfa sa fii doctor, nu?
De partea astalalta a usii... stai, te enerveaza pacientii - care nu stiu ca tu tre' sa astepti la 10 usi intr-o singura zi, nu ca ei la o singura usa o data pe luna sau pe an - te sictiresc doctorii cu atitudinea lor zeflemistica si afisand fete gen "nu ma intereseaza", etc.
Traficul. Pana acum cateva zile, mergeam doar acasa-firma si firma-acasa. Cat dracului sa te enervezi, cate peripetii sa ti se intample? Acum... facand un mare ciclu acasa-teren-firma-acasa (care "teren" sunt vreo 2-3 sectoare), e destul de posibil sa se intample ce s-a intamplat marti. I-am suparat pe unii. M-au claxonat si flash-uit de m-am plictisit. In rest... linia de tramvai mi-e cea mai buna prietena in zilele ploioase. Ba chiar am mers Dristor-Baba Novac sau Baba Novac-Vitan pe linia de tramvai de pe sensul opus. Adrenalina. Treaba e ca tre' sa faci miscarea in mare viteza, sa nu cumva sa te intalnesti cu tramvaiul de pe contrasens sau cu masini care merg si ele pe linia de tramvai (de pe sensul lor, spre deosbire de tine). Nu credeam ca ajung sa fac asa ceva... mie nu-mi plac ilegalitatile in trafic, dar as risca sa ajung la 10 seara acasa. Acum, e nasol rau si pe Vacaresti, ca muta aia refugiile la Sun Plaza acolo si te trezesti ca trei benzi devin una singura. E de vis.
Azi vazui o alta nevasta intr-o Skoda Fabia (B-84-MRY). Miry? Mary? Cert e ca are fo' 25-26. Am fost destul de apropiati intre Obor si Baba Novac, cu toate ca ne cam desparteau fluctiatiile de banda... ca ba a ei mergea mai repede, ba a mea... Sigur e faptul ca a observat ca ma intereseaza fata ei. Dar degeaba.
Tigari. Cu regret constat ca am revenit usor-usor la vechiul viciu. Bag cox. Diferenta e ca fumez maxim 5 pe zi si-s de-astea... Kent Nanotek gri, cu formula "leucocitara" Gudron 1, Nicotina 0,2, Monoxid 1. In termeni "laici", pentru necunoscatori, sunt de vreo 10 ori mai slabe decat Dunhill-ul negru pe care-l ardeam inainte. Ramane sa sper ca ma va mai salva "Wrigley's 5 Cobalt".


Piesa v-am pus mai sus... sper ca ati ascultat-o.
Messenger-uind cu Medinna, imi adusei aminte de un serial pe care il am in 6 serii... Am toate cele 115 epidsoade. E absolut superb... imi aminteste de copilarie si devin nostalgic... uneori plang. La sfarsitul fiecarui episod e o fraza, o cugetare... aia-ti starneste lacrimile...
In sparanta ca poate va aduceti aminte de serial si de Kevin Arnold, Winnie Cooper sau Paul Pfeiffer (a fost pe Pro TV prin 1999-2000), va pun aici intro-ul, cu tot cu minunata piesa a lui Joe Cocker: With A Little Help From My Friends.


7 comentarii:

  1. Foarte tare serialu :)
    si piesa
    frumos scrii
    var-tu

    RăspundețiȘtergere
  2. Gandeste-te ca tu ii faci pe multi doctori daca iti pui asta in cap..pentru ca poti si ai cu ce. Cunosc destui doctori care sunt doctori doar pentru ca au parafa, ei pun diagnostice la caterinca, dupa care asteapta ce se intampla ca si pacientul si ..surpriza..boala se agraveaza, si se duce la alt doctor...Voi, reprezentantii medicali sunteti ca noi, avocatii de consultanta vs avocatii de bara..desi pe langa faptul ca stiu sa dansez la bara, sunt sigura ca nici la a pune concluzii nu ma descurc mai rau..depinde de ce va vrea judecatorul, la care bara sa prestez :). Tu ar trebui sa dai rezidentiatul dupa parerea mea ptr ca eu sunt sigura ca vei fi un doctor f bun, care s-ar preocupa de pacientii lui, nu pentru ca a fi reprezentant medical te-ar discredita...dar inca ai timp sa iei o decizie, conteaza sa crezi ca o iei ope cea buna, indiferent de ce zice lumea, nu lumea iti traieste viata ta...cand voi pune concluzii la bara pentru prima data, te chem, sa-mi faci galerie :P

    RăspundețiȘtergere
  3. "... debitai ad-hoc o chestie, despre care puteti sa-mi spuneti si voi cum va pare."

    Asta e! Nu traim pentru a fi fericiti si ne sabotam tocmai fericirea avand pretentia sa fim fericiti tot timpul sau sa apara cineva care "sa ne faca" fericiti. Ma rog, raspunsul la problema asta cu fericirea e strans legat de raspunsul la intrebarea "care e scopul vietii?", cred.. Daca consideri ca scopul vietii e evolutia, atunci nefericirea e fireasca. Pentru a evolua trebuie sa inveti si inveti numai rezolvand si trecand peste probleme, nu?
    Si mai cred ca daca o sa ajungi cu adevarat sa fii pregatit sa fii nefericit, sa accepti nefericirea si sa o vezi ca pe o ocazie, nefericirea o sa inceteze sa mai existe. Ideea e ca nefericirea e reactia noastra la un eveniment sau o situatie, nu situatia in sine. Iar perceptia asta poate fi usor modificata, doar ca lumea isi consuma toate resursele si energia pentru a modifica situatia, nu felul in care o percepe. Si e garantat ca daca astepti sa te faca altul fericit sau sa se schimbe lumea pentru tine, o sa fii forever nefericit.
    Damn, cat am scris...

    RăspundețiȘtergere
  4. Andreea... tu esti desteapta rau, ma. Sa fiu!
    Da, scopul vietii e evolutia si reproducerea... starea de fericire e o stare tranzitorie care vine si pleaca independent de scopul vietii individului.
    Teoria reactiilor chiar imi place. Indr-adevar, un eveniment e un eveniment, fara atributul de "fericit" sau "nefericit". Acelasi eveniment poate ferici un individ, iar in acelasi timp il poate neferici pe altul. Doar faptul ca ne ocoleste un asteroid poate ferici intreaga planeta. De fapt... poate nici atunci, ca-s destui nebuni care se vor loviti de asteroid :))

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) pai daca tot mori, macar sa mori spectaculos...
    Da, n-are legatura scopul vietii cu fericirea... Desi, uite, tu ai zis ca unul din scopurile vietii e reproducerea. Si singura perioada mai lunga cand suntem fericiti si euforici e atunci cand suntem indragostiti, nu? Iar a fi indragostit are legatura clara cu reproducerea, ca nu ne indragostim de parinti sau copii sau babe de 80 de ani >:)

    Ah, si legat de atribuirea asta de semnificatii unor evenimente, mi-am adus aminte o chestie. Foarte pe scurt: o emotie, pentru a exista, cica tre' sa aiba doua componente. Aia fiziologica (modificarile pulsului, respiratiei, etc.), si aia psihologica prin care interpretezi modificarile fiziologice ca fiind ceva (parca in ordina asta se si produc). Teama e teama doar atunci cand o interpretezi ca fiind teama. Daca iti injecteaza cineva adrenalina, si nu iti spune ca ti-a injectat, o sa faci un atac de panica. Daca iti spune ca ti-a injectat adrenalina, nu o sa traiesti sentimentul de panica pentru ca atribui starea pe care o traiesti nivelului crescut de adrenalina. Si in terapia anxietatii parca e folosita chestia asta, e invatat omul sa disocieze componenta fiziologica a atacului de panica de aia psihologica...Deci, da, totul e in capul nostru :P Si fericire, si nefericire, si teama si tot...

    RăspundețiȘtergere
  6. Esti data dreacu', ma. Jur. Te iubesc :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt sigura ca nimic nu e corect inca... dar trebuie sa ai rabdare si incredere.

    RăspundețiȘtergere