Citeam mai devreme un blog, iar acolo o fata era suparata pe monotonia zilnica, pe faptul ca tre' sa castigam bani pe care oricum ii cheltuim.
"ne invartim in acelasi cerc vicios...traim, dar de fapt doar incercam sa supravietuim ... sa fim in rand cu lumea...haine ,bani ,masini...aceste accesorii strict necesare ptr integrare in asa-zisa societate"
Acelasi autor de flatusuri filosofice revine. Pe treaba asta am sa cer copyright. La fel am inceput postarea foarte veche "Despre Happiness". Asa ca revin abordand o noua tema, cu pretentii de lucrare stiintifica. Mda...
Acum mai mult de un an, fosta mea sefa (Hello, Claudia!) ma intreba care cred eu ca e scopul vietii. I-am raspuns atunci, am vrut sa scriu despre... dar nu stiu de ce n-am facut-o. Sau am facut-o? Nu mai stiu.
De ce-ar fi legat "scopul vietii" de lirica lui Tataee, recte "sa cumpere masini, haine si bijuterii...
telefoane, vibratoare si ecrane LCD"? Pai se leaga bine... ca exista un ligand, anume insusi "scopul".
Cum viata a aparut din haos si din hazard, prin intrunirea intamplatoare (cred) a conditiilor favorbile aici (aici insemnand pozitia Terrei in Sistemul Solar si tot restul), ea nu are niciun scop. Nu tre' sa fii Cioran ca sa-ti dai seama ca nu are niciun scop (citand din memorie, "Viata nu are nici un scop... insa fiecare dintre noi ii gaseste unul"). Perfect adevarata cugetarea. Daca viata ar avea un sens, ar fi unul comun, asa-i? Ganditi-va care va e sensul vietii... menirea. Va diferi al tau, Amalia... de cel al Danielei sau de cel al Nicoletei.
Scopul vietii noastre este acela de a procrea, in cazul in care-l putem numi "scop". Nu e o chestie sine qua non, dar e utila. Nu poti condamna un om pentru ca nu lasa urmasi, dar e bine pentru specie. Toate speciile fac chestia asta: traiesc pentru a se inmulti si se inmultesc pentru ca specia sa traiasca. Absolut tot... de la stejar la corali si de la acanthamoeba la testoasa de Galapagos. Animalele migeaza sute sau mii de kilometri pentru a se imperechea, au diverse ritualuri... uneori masculii mor in cursa lor pentru fecundare.
Noi, oamenii... ce facem? Ati fi surprinsi cate chestii banale putem face pentru a fecunda. Mergem la scoala, invatam, cautam serviciu si muncim, iesim in baruri si cafenele.
Mergem la scoala si invatam pentru a avea o pozitie cat mai buna in societate si pentru a gasi un serviciu bine platit. De ce bine platit? Pentru a ne asigura confortul caminului (gen cuibul, the crib) - masina, casa, chestii. De ce? Pentru ca(,) cuibul atrage sexul opus. Cand te afisezi cu Q7 pe Magheru esti ca un paun care-si etaleaza coada. regret ca nu m-am uitat mai cu sarg la Teleenciclopedia, ca na... acum as fi avut mai multe comparatii. Ok... ai casa, ai masina, ai statut... recte poti asigura un trai bun nevestei si copilului. Cu cat statutul e mai elevat, ai o gama mai larga din care poti alege. Presupun ca reiese lesne ca un lucrator la salubrizare nu poate accesa o directoare de banca. Ea, ce presupune? E desteapta, are o anumita cultura, are anume educatie, are un anume salariu, isi permite servicii bune de sanatate.
Scopul e ca progeniturile sa fie sanatoase, vanjoase, destepte... intr-un cuvant - capabile de a se descurca in viata, capabile de a procrea si ele la randul lor.
Dragostea? Iubiea? Astea-s chimie. Te indragostesti la nivel chimic, cand creierul tau percepe persoana de sex opus ca fiind cea potrivita pentru a procrea. Unii n-o gasesc pe respectiva, altii gasesc mai multe. Putinii (sau or fi chiar multi, nu stiu) care n-o gasesc ajung sa faca un compromis, asta cand cugeta si realizeaza ca intr-adevar unul din scopurile vietilor lor e sa procreeze.
Restul... "e Can-Can". Cafenele, munte/mare, vacanta in Filipine/Thailanda/Mexic, mancarea libaneza, cafeaua turceasca, Coca-Cola, Dunhill sau Pall Mall, Jena Jameson sau Eva Longoria (p-asta am visat-o de curand)... astea-s ca sa nu ne plictisim.
Asa ca... nu mai pierdeti timpul, cauta-ti va mama/tatal copiiilor vostri. Tre' salasati ceva in urma, si aia sunt copiii ca intreg (astpectul lor, educatia lor, caracterul lor).
Carti, premii... tablouri, filme? Astea-s ca sa nu se plictiseasca posteritatea. Unii le-or aprecia, dar foarte multi s-ar putea sa nu de adoi bani pe ele. Du-te in Bamboo si intreaba de Debussy... or sa-ti zica probabil ca s-a imbatat acum 2 zile si l-au dat bodyguarzii afara. Intreaba de Nicolae Paulescu si-o sa fii intrebat daca e tipul ala cu Q7 alb.
Piesa de azi, ca instrumental imi aminteste de "R.E.M. - Everybody Hurts" (a fost mai demult).
Ascultam ceva de care-a pomenit si yayo intr-un comentariu de-aici...
E ca un radio de seara... un fel de Gold FM, Romantic FM sau un Magic FM. Eu la asta ma gandesc acand ascult piesa. E pentru toti ce inca spera ca-si vor gasi persoana cu care sa indeplineasca scopul vietii. Pentru Kitty. Gerry & The Pacemakers:
"ne invartim in acelasi cerc vicios...traim, dar de fapt doar incercam sa supravietuim ... sa fim in rand cu lumea...haine ,bani ,masini...aceste accesorii strict necesare ptr integrare in asa-zisa societate"
Acelasi autor de flatusuri filosofice revine. Pe treaba asta am sa cer copyright. La fel am inceput postarea foarte veche "Despre Happiness". Asa ca revin abordand o noua tema, cu pretentii de lucrare stiintifica. Mda...
Acum mai mult de un an, fosta mea sefa (Hello, Claudia!) ma intreba care cred eu ca e scopul vietii. I-am raspuns atunci, am vrut sa scriu despre... dar nu stiu de ce n-am facut-o. Sau am facut-o? Nu mai stiu.
De ce-ar fi legat "scopul vietii" de lirica lui Tataee, recte "sa cumpere masini, haine si bijuterii...
telefoane, vibratoare si ecrane LCD"? Pai se leaga bine... ca exista un ligand, anume insusi "scopul".
Cum viata a aparut din haos si din hazard, prin intrunirea intamplatoare (cred) a conditiilor favorbile aici (aici insemnand pozitia Terrei in Sistemul Solar si tot restul), ea nu are niciun scop. Nu tre' sa fii Cioran ca sa-ti dai seama ca nu are niciun scop (citand din memorie, "Viata nu are nici un scop... insa fiecare dintre noi ii gaseste unul"). Perfect adevarata cugetarea. Daca viata ar avea un sens, ar fi unul comun, asa-i? Ganditi-va care va e sensul vietii... menirea. Va diferi al tau, Amalia... de cel al Danielei sau de cel al Nicoletei.
Scopul vietii noastre este acela de a procrea, in cazul in care-l putem numi "scop". Nu e o chestie sine qua non, dar e utila. Nu poti condamna un om pentru ca nu lasa urmasi, dar e bine pentru specie. Toate speciile fac chestia asta: traiesc pentru a se inmulti si se inmultesc pentru ca specia sa traiasca. Absolut tot... de la stejar la corali si de la acanthamoeba la testoasa de Galapagos. Animalele migeaza sute sau mii de kilometri pentru a se imperechea, au diverse ritualuri... uneori masculii mor in cursa lor pentru fecundare.
Noi, oamenii... ce facem? Ati fi surprinsi cate chestii banale putem face pentru a fecunda. Mergem la scoala, invatam, cautam serviciu si muncim, iesim in baruri si cafenele.
Mergem la scoala si invatam pentru a avea o pozitie cat mai buna in societate si pentru a gasi un serviciu bine platit. De ce bine platit? Pentru a ne asigura confortul caminului (gen cuibul, the crib) - masina, casa, chestii. De ce? Pentru ca(,) cuibul atrage sexul opus. Cand te afisezi cu Q7 pe Magheru esti ca un paun care-si etaleaza coada. regret ca nu m-am uitat mai cu sarg la Teleenciclopedia, ca na... acum as fi avut mai multe comparatii. Ok... ai casa, ai masina, ai statut... recte poti asigura un trai bun nevestei si copilului. Cu cat statutul e mai elevat, ai o gama mai larga din care poti alege. Presupun ca reiese lesne ca un lucrator la salubrizare nu poate accesa o directoare de banca. Ea, ce presupune? E desteapta, are o anumita cultura, are anume educatie, are un anume salariu, isi permite servicii bune de sanatate.
Scopul e ca progeniturile sa fie sanatoase, vanjoase, destepte... intr-un cuvant - capabile de a se descurca in viata, capabile de a procrea si ele la randul lor.
Dragostea? Iubiea? Astea-s chimie. Te indragostesti la nivel chimic, cand creierul tau percepe persoana de sex opus ca fiind cea potrivita pentru a procrea. Unii n-o gasesc pe respectiva, altii gasesc mai multe. Putinii (sau or fi chiar multi, nu stiu) care n-o gasesc ajung sa faca un compromis, asta cand cugeta si realizeaza ca intr-adevar unul din scopurile vietilor lor e sa procreeze.
Restul... "e Can-Can". Cafenele, munte/mare, vacanta in Filipine/Thailanda/Mexic, mancarea libaneza, cafeaua turceasca, Coca-Cola, Dunhill sau Pall Mall, Jena Jameson sau Eva Longoria (p-asta am visat-o de curand)... astea-s ca sa nu ne plictisim.
Asa ca... nu mai pierdeti timpul, cauta-ti va mama/tatal copiiilor vostri. Tre' salasati ceva in urma, si aia sunt copiii ca intreg (astpectul lor, educatia lor, caracterul lor).
Carti, premii... tablouri, filme? Astea-s ca sa nu se plictiseasca posteritatea. Unii le-or aprecia, dar foarte multi s-ar putea sa nu de adoi bani pe ele. Du-te in Bamboo si intreaba de Debussy... or sa-ti zica probabil ca s-a imbatat acum 2 zile si l-au dat bodyguarzii afara. Intreaba de Nicolae Paulescu si-o sa fii intrebat daca e tipul ala cu Q7 alb.
Piesa de azi, ca instrumental imi aminteste de "R.E.M. - Everybody Hurts" (a fost mai demult).
Ascultam ceva de care-a pomenit si yayo intr-un comentariu de-aici...
E ca un radio de seara... un fel de Gold FM, Romantic FM sau un Magic FM. Eu la asta ma gandesc acand ascult piesa. E pentru toti ce inca spera ca-si vor gasi persoana cu care sa indeplineasca scopul vietii. Pentru Kitty. Gerry & The Pacemakers:
M-ai surprins prin abordarea pe care ai avut-o ..Stii, cred ca am si gasit un raspuns la multele intrebari pe care mi le pun...Problema cu procreerea este ca poate fi in avantajul nostru, dar daca nu gestionam bine situatia, ca femei, putem avea de suferit pe toate planurile..fizic, emotional, psihologic..sex, durere, umilinta..hmm...nici o femeie nu cred ca merita sa simta aceste lucruri, ci sa se simta iubita cu adevarat de un barbat..problema vine cand nu-l gasesti pe EL, sau l-ai gasit, dar l-ai pierdut din varii motive, dupa care incerci sa-i gasesti substituti de sex masculin..trivial, ce-i drept, dar multe femei se pot afla in situatia descrisa mai sus, desi nu vor recunoaste. Revenind la postarea ta, voi spune doar 2 cuvinte ( nu , nu alea magice :)), ci Good job!
RăspundețiȘtergerePiesa aia...e buna rau, e foarte bun si semnul de intrebare de la finalul clipului (sper sa nu ma insel asupra piesei)...Stii, cand am citit finalul, mi-au venit in cap niste versuri de-ale lui Guess, "Altii fac bani/ Tu faci, ce? Hip-hop"...
RăspundețiȘtergereM-ai cam redus la tacere cu postarea asta, sa stii. Nu ma mai gandisem de mult timp la aspectele filosofice ale vietii, poate pentru ca nici nu mai am timp sa o traiesc ca lumea, dar iti dau dreptate. Ma temeam ca o sa mor inainte sa descopar ce trebuie sa fac eu pe lumea asta...si tare ma tem ca am sa si mor si tot nu am sa aflu, asa ca am schimbat abordarea. Am zis, mai nou, sa fac tot ce pot cat pot de bine si sa nu regret nimic. Am considerat la un moment dat ca scopul vietii este sa inveti. Inveti si tot mori. Sa ai bani si alte alea. "Pamant esti si-n pamant vei merge, unde toti muritorii vor merge"...fara bani si alte anexe materiale. Dar daca stau bine sa ma gandesc, cred ca scopul vietii e nemurirea, totusi. Si pentru ca nu putem sa traim noi cu oasele noastre fo' eva', ne asiguram nemurirea prin urmasi. Prin ADN-ul pe care il transmitem generatiilor viitoare...Deci scopul vietii este perpetuarea (si in viziunea mea). Daca stau sa ma gandesc la un film pe care sunt sigura ca nu l-ai vazut, desi ti-am zis, Citizen Kane, sensul vietii e altul acolo...poate pentru faptul ca nu a avut copii, dar pe undeva exista un punct comun.
"Life is but a dream"...vorba lu' Jay, hai sa nu o mai analizam atat, sa nu cautam sensul, ca o sa ne dam seama ca e giratoriu si ne ducem pe pula, ci sa o traim, ca de aia e viata, ca sa o traiesti. Si perpetueaza-te si tu. Baga niste No Mo'(i) :))))de aia mici, sa aiba si progeniturile mele ce asculta (sau o sa te asculte pe tine, classic shit :)) ).
Nu cred ca mai este ceva de adaugat la ceea ce ai spus. Ca sa folosesc o fraza auzita intr-un film "Pana si Madona s-a maritat si a facut copii", deci...
RăspundețiȘtergereTineretea, entuziasmul ei, doreste un scop nobil iesit din comun. Nu poti accepta cat esti tanar ca te-ai nascut pe lumea asta doar intamplator, ca nu-ti este dat sa o "cutremuri" din temelii. Dar pe urma intevine ratiunea care a trecut prin experienta vietii si te readuce cu piciarele pe pamant. E bine.. nu e bine.. nu stiu, dar se intampla.
Arta, filmele, muzica,literatura, cel putin pentru mine, sunt o evadare.
Trebuie sa mai adaug ceva:). Iarta-ma, dar nu inteleg ce cauta Debussy intr-o postare despre scopul vietii... El si altii ca el, si-au castigat nemurirea. Poate nu si-au dorit acea nemurire, scopul lor in viata poate a fost sa aiba o famile... Spui ca daca-i intrebi pe cei de la Bamboo nu vor stii cine a fost acest Debussy (cu toate ca la cat de "la moda" a fost Twilight, ai putea avea o surpriza:)). Ai dreptate, sunt convinsa, dar de asemenea incearca sa cumperi un bilet la opera in ziua spectacolului. Vei fi surprins:)).
RăspundețiȘtergere:) duamne si cat as fi vrut sa nu comentez la adresa acestui post...respectand dreptul al opinie...preocreerea recunoaste simturile ca unic furnizor de adevaruri. dar unde mai e ratiunea draga No'Mo ??!!?...ai spus;o frumos din Cioran si poate ar fi fost mai frumos sa continui in stilul lui si nu sa abandonezi un subiect frumos pe cea mai confortabila calea..cea a regnului animal...
RăspundețiȘtergeredaca vietii nu ii putem asocia automat un scop...e dreptul si responsabilitatea fiecaruia dintre noi sa ii gaseasca unul..dupa caz, un copil, o carte, muzica, premiul nobel, 300 de femei la activ...FERICIREA...oricum o traducem...
Scopul vietii prezentat de tine este un numitor comun al tuturor vietatilor, este scopul primordial, miezul soft-ului nostru genetic, transmis din generatie in generatie, din specie in specie, pe parcursul celor 3 miliarde de ani. Dar, undeva pe parcurs, evolutia ne-a inzestrat cu acest magnific har : constiinta. Brusc, ne-am ridicat deasupra originilor umile, deasupra scopului primordial, ne-am deschis noi orizonturi, noi posibilitati si mai ales, noi apetituri. Spre diferenta de celelalte animale, care sunt la mila instinctelor, noi suntem singurii care isi pot alege literalmente scopul in viata. Scopul vietii tale e cel care vrei tu sa iti fie! Filosofia mea personala este sa incerc sa reproduc, cat de des imi este cu putinta, sentimentul de fericire!
RăspundețiȘtergereScopurile variaza de la individ la individ la fel cum variaza la acelasi individ. Scopuri in viata pot fi milioane si miliarde... pot fi sute la acelasi individ. Nu despre asta am vrut sa vorbesc. Totusi, nu-s chiar asa de filosof :)) Oricum, nu scopurile individuale ar trebui sa primeze, ci perpetuarea speciei. Scopurile individuale sunt relative si fiecare e liber sa-si stabileasca orice fel de scop vrea.
RăspundețiȘtergereGandim, avem constiinta, chestii... dar nu trebuie sa ne renegam originile. Inca reactionam ca niste animale in multe situatii.
Daca scopul va este fericirea... atunci cat mai multe momente de fericire va doresc!
Corect. Pentru mine scopul principal in viata e sa evoluez intr-atat incat la un moment dat sa pot spune: da, pot fi un parinte bun, am ce oferi progeniturilor incat sa ajut la evolutia speciei, nu la involutia ei. In ultima vreme stiinta a progresat atat de mult incat foarte mult gene proaste (cu diverse handicapuri, boli psihice, fizice, etc.) se perpetueaza. Parca ne-am bagat totusi prea mult cu bocancii in modul naturii de-a regla conturile...
RăspundețiȘtergereAm citit postul plus toate parerile, am vazut si un documentar pe tema asta (deci pica faza cu copyrightul). Nu mi-a placut, dar nici nu am argumente sa contrazic aceasta viziune. E perfect adevarat ce zici tu aici. Din p.d.v. biologic, daca scoti din ecuatie sufletul (sau cum vrei sa-l numesti).
RăspundețiȘtergereAm mai citit si alte posturi de-ale tale pe teme quasi-filosofice si nu-mi place ca prea izbesti totul de planul biologic, palpabil, material, caruia nu vrei sa-i dai drumul nicicum. :)
Oricum, revenind la subiectul initial, un fost prof de-al meu spunea ca scopul vietii e sa ne aflam rostul pe pamant - mi-a placut ideea.
Rostul pe pamant? Desteapta treaba de-a zis-o omu'. E ca si cum am trai ca sa vedem de ce traim. Eu as zice ca scopul e acela de a gasi scopul :) De fapt... nu de a-l gasi, ci de a-l defini, ca scop personal si subiectiv.
RăspundețiȘtergereSuntem niste animale cu constiinta. Nu ne-a dat-o nimeni... s-a dezvoltat ea la om. Ne-a ales pe noi.
Ideea era ca multe chestii le facem inconstient, din instinctul de perpetuare. Restul... e parfum de Jean Paul Gaultier: fin, miros frumos, care te incanta, care te-atrage...
Sunt materialist. Asta e :)
Fiecare cu parerile lui despre viata, scopul vietii,de ce viata, frumusete, uratenie, placut, neplacut, bun, rau si tot asa. Am tot incercat sa gasesc raspunsuri la intrebari de genu, doar ca sunt mai multe intrebari decat raspunsuri si atunci ma multumesc cu "viata e simpla si misto" ...peace :)
RăspundețiȘtergereSi tu, Brutus? Credeam ca Cioran ma obsedeaza doar pe mine. :-s
RăspundețiȘtergere