miercuri, 18 februarie 2009

Despre "happiness"

Acelasi autor de flatusuri filosofice revine: o noua cugetare, avand ca muza multipla, cateva minunate blog-uri de pe acest site (n.a. - Netlog). Daca N. Steinhardt a scris “Jurnalul Fericirii”, eu voi scrie o amarata de postare despre fericire.
Un amic al meu, cu care am dese intalniri virtuale – anume DEXonline.ro – ne va ajuta zicand ca fericirea este (citez) : “FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulţumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacţie deplină.”
Ma vad din nou nevoit sa “intreb un prieten”… acelasi; asta ca sa avem toate datele problemei: „DEPLÍN, -Ă, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârşit, perfect.”
Se intelege pana aici ca fericire este atunci cand esti multumit sufleteste pe de-a-ntregul. Intrebare: crezi ca e posibil?
Omul cu numarul 1 (nu, nu portarul Lobont): un baiat care-si tarsaie grabit bonturile prafuite de linoleumul spurcat ce acopera podeaua vagoanelor de metrou. El, ca sa fie fericit, nu va vrea o casa ca a lui Bill Gates, nu va vrea sa-si primeasca pomana intr-o geanta Louis Vuitton (am scris corect? Intreb gagicile pasionate de “fashion”), nu va vrea un Ferarri Testarosa… poate ca va vrea sa stea sub un oarecare acoperis, unde sa fie cald iarna. Probabil ca va vrea si-o nevasta care sa-i gateasca sarmale de Craciun si drob de Paste, care-i sa-i spele si sa-i calce niste haine la care, deasemenea, doar viseaza. Poate va vrea sa vada cum creste fi-su’…
Omul numarul 2: orice persoana publica vreti voi… Femeia? Desigur, ar fi fericita sa aibe un sot care s-a plimbe prin toata lumea, sa-i cumpere geanta aia Louis Vuitton in care sa tina un celular placat cu cristale Tchaikovsky (sic!), 10 case de vacanta te-miri-unde… Ar face-o fericita celebritatea… i-ar placea sa fie dorita de toti barbatii… ar fi fericita daca ar avea buzele mai mari, genele mai lungi… Barbatul? Putem schimba geanta cu un Rolex din aur, celebritatea cu influenta si puterea (politica si financiara)… ar vrea sa fie un macho, desigur. Si aici putem schimba genele cu penisul, respectiv buzele cu pectoralii (si cu testiculele, daca vorbim la figurat).
Bun. Pana acum am vazut ca fericirea e relativa.
Voi incerca sa arat in continuare, ca ea este si metafizica/transcendenta (pentru cine nu e in tema: va poate ajuta amicul de care va vorbeam mai sus).
Atunci cand omul cu numarul 1 va avea ceea ce credea el ca-l va face fericit… isi va dori mai mult. Asta face parte din natura umana. Daca va avea nevasta, isi va dori si-o amanta. Daca va avea casa… atunci l-ar face fericit o vila (cu piscina sau fara).
Atunci cand omul cu numarul 2 va avea putere, celebritate, bani, Porche, vila in Pipera si in Mamaia, pectorali sau sani mari (in functie de sex)… pai isi va dori si mai multa putere, un Bugatti Veyron, vila si la Rio, si pe Coasta de Azur…
De ce e fericirea metafizica? Pentru ca(,) cu cat crezi ca te aproprii mai mult de starea asta, constati ca se indeparteaza mai mult… si acest cerc vicios va ramane mereu inchis. Fericirea nu poate fi atinsa, nu poate fi traita, nu poate fi simtita… exista doar cuvantul, conceptul. Pentru ca niciodata omul nu va fi total satisfacut, mereu isi va dori mai mult. Natura ne-a facut asa.
Desigur, unii veti zice ca sunteti fericiti pentru ca iubiti si sunteti iubiti. Anticipabil. Vax albina. Mereu iti va lipsi ceva. Mereu te va tenta si altceva. Eu sunt Coca-Cola classic Addicted. Dar m-a tentat si Cola-Cola Zero. Desi banuiam ca n-o sa-mi placa mai mult. Pentru cine doreste, flatulez si un alt episod despre relativitatea si transcendenta iubirii. Detaliem daca va fi cazul, la cerere.
Cand vei citit urmatorul rand, vei crede poate ca-s nebun. Aticipabil, din nou.
Cand voi fi fericit ma voi sinucide.
Da. Si cred ca multi ar face-o. De ce? Pentru ca daca as trai starea aia de deplina satisfactie sufleteasca, cand as avea tot ce mi-as fi putut dori… de ce-as mai vrea sa traiesc? E greu (si tinde spre imposibil) sa poti trai stiind ca nu mai ai ce sa-ti doresti. Esti practic o leguma care nu-si mai doreste nimic de la viata, traieste din inertie, traieste ca sa traiasca... pana si o leguma, traieste spre perpetuarea speciei, spre a raspandi samanta. Eu n-as mai trai pentru nimic…

10 iunie 2008

11 comentarii:

  1. cand am inceput sa te citesc mi-am zis ca dupa multa vreme am gasit un om normal (considerandu-ma pe mine punct de referinta, nu stiu cat de normal in acceptiunea generala). si sincer, am crezut ca postul asta o sa ma dezamageasca (inca unu' care se crede filosof si defileaza cu truisme). insa mi-a placut abordarea si faptul ca nu ai divagat.
    dar cred ca ai exagerat, fiindca nu cred ca nu ti s-a intamplat sa traiesti un MOMENT d-asta citind o fraza perfecta (mie mi-a oferit asa ceva Robert Musil), ascultand o melodie atat de misto incat sa-ti spui "pe muzica asta as putea fugi acum oriunde si as putea face orice in clipa asta" sau "pe muzica asta as putea muri fericit" sau "pe muzica asta m-as putea indragosti de oricine" (pt mine de ex Laurie Anderson - Hiawatha si nu numai), nu stiu, ceva de genu asta. si ca o gluma, am avut un mom de fericire cand mi-am luat cea mai misto haina si apoi am trait s-o port :))

    RăspundețiȘtergere
  2. :0 S-o porti sanatos/sanatoasa (desi cred ca esti fata... nu stiu daca baietii-s asa de incantati de hainele noi :)) ).
    De cand am scris postarea asta, m-am mai tot gandit... sincer, am incercat sa ma contrazic. Si mi-a iesit intr-o oarecare masura: acum cred ca fericirea exista, dar e de moment. Dar nu pot sa cred ca exista o stare de fericire perpetua.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu as incerca totusi sa-mi dau demisia cam la o saptamana si sa-mi cumpar in fiecare zi cate ceva...:))

    RăspundețiȘtergere
  4. :))) Sa fiu al dracu' daca nu e geniala replica asta. Aia chiar ar fi fericire, jur. :))
    Ar mai fi ceva: sa fraieresti cate un prost in fiecare zi... sa dai examen o data pe luna si sa-l iei cu nota maxima... :))

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) :)) (asta nu tre sa apobi) :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu aprob orice. Numa' sa nu fie total offtopic sau de prost-gust.
    Aci vad ca ti-ai exprimat sentimentul si e ok.
    O seara placuta.

    RăspundețiȘtergere
  7. fata cu cana19 mai 2009, 12:33

    sinuciderea ingheatza clipa?
    eu in locul tau as face o poza ca sa stiu si pe viitor ca se poate...
    desigur, asta daca imi vreau viitorul si accept si fericire sub alte forme decat cea cunoscuta...

    ai dus vorba prea mult de bunuri materiale(vezi finalitate - asociezi femeia cu hrana si caminul cu caldura, siguranta) ca exponente ale fericirii...vroiai sa fii pragmatic sau chiar asa vezi tu lumea?
    fericirea nu presupune saturatie.e o stare fugitiva recunoscuta doar in raport cu momentele de discomfort (evident mult mai dese).deci...iti contrazic amicul...ma aventurez p nisipuri miscatoare dar e doar o parere...

    RăspundețiȘtergere
  8. Sinuciderea ingheata clipa? Habar n-am. Dar nu asta ar fi scopul. Pentru ca nu m-as sinucde ca sa pastrez momentul, ci ca sa scap de plictiseala ce va urma fericirii. Fericirea perpetua te poate plictisi de moarte. La propriu.
    Am ales bunurile materile pentru c e usor de lucrat cu ele atunci cand e vorba de dat exemple. Nu avea rost sa exemplific cu alte notiuni.
    "e o stare fugitiva recunoscuta doar in raport cu momentele de discomfort". Exact. Mai abitir cand compari cu momntele de disconfort, da! Asta am zis si eu mai sus... e o senzatie de moment, fugitiva... Fericirea, chiar daca exista (sub forme impure, ca altfel n-are cum), are termen de garantie mic... expira repede. Si tre' sa cautam alte momente de fericire... Si acum, cand scriu randurile astea... imi dau seama ca frumusetea vietii e taman fuga asta dupa momente de fericire.
    Ziua 8: Si a fost omul fericit petru cateva secunde, si a vazut ca e bine. Si a zis omul ca vrea sa fie ferict cat mai des, sa lupte mereu pentru clipe fragile de fericire.
    Ca eventual raspuns la comentariul tau "din cana", poti considera si raspunsurile mele de mai sus (ultimele 2-3).
    Mersi pentru vizita si pareri, M. O zi placuta iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  9. fata cu cana20 mai 2009, 17:09

    dragul meu nu exista fericire perpetua pentru ca ar insemna lipsa oricatui element de comparatie...adica modalitatea prin care recunoastem/definim fericirea...deci nu se pune probblema plictiselii decat ca urmare fireasca a oricarei situatii monotone.

    RăspundețiȘtergere
  10. Zici ca omul mu va fi niciodata satisfacut pe deplin, ca va vrea mereu mai mult si ca ii sta in natura sa faca asta. Uite se pare ca danezii te contrazic. Poate ai auzit/citit ca sunt lideri in topul "happiness". Si se pare ca unul din motivele ptr care sunt asa este ca nu au mari asteptari de la viata lor. Tind sa fiu de acord cu modul asta de a vedea viata. Ajungi sa te bucuri mult mai usor asa de chestiile marunte, iar daca se intampla ceva negativ (de ex. iti pierzi sluja) nu te mai afecteaza asa rau (ca nu te asteptai sa ajungi undeva departe oricum).
    Insa se pare ca tot danezii, asa fericiti si multumiti cum zic ei ca sunt, erau prin anii 80 in topul listelor sinuciderilor, mai ales pe la cei peste 40-45 ani. Acum rata a mai scazut, insa tot e ridicata fata de ratele altor tari europene dezvoltate. Insa si consumul de antidepresive a crescut extrem de mult. Ah, si inca ceva, care eu cred ca are de-a face cu fericirea danezilor: sunt fruntasi la consum de alcool si droguri, si culmea, sunt extrem de simpatici, si comunicativi cand sunt sub influenta.

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna, Cristiana. Mersi pentru comentariu. Asta zic si eu... ca cu cat asteptarile sunt mai putine si mai mici, cu atat fericirea poate fi atinsa mai usor, sau definita prin mai putin.
    Nu stiu cum ai ajuns tocmai la postarea asta... dar na.. ma bucur ca ai ajuns p-aici.
    Alta postare e despre search-ul pe google :) Si aia a fost inspirata din postarea unui danez... uite... sa vezi de ce "Google loves Denmark": http://positivesharing.com/2009/04/google-loves-denmark/

    RăspundețiȘtergere