* Ambele poze de mai sus sunt facute de Andrei Pungovschi pentru Mediafax. Mi-am permis sa le pun aici pentru ca mi se par foarte expresive. Pe aceasta cale tin sa-l felicit si pe Andrei Pungovschi pentru calitate si expresivitate.
Alaltaieri, tot dimineata la cafea si tigara (de data asta am avut cafea), vizionam iarasi stirile. Ca-n aproape fiecare dimineata de peste saptamana. Nu mi-e deloc rusine sa recunosc ca mi-au dat lacrimile cand am vazut imagini similare cu ale celor pe care le vedeti mai sus. Similare, doar ca filmate. Si ce-am aflat? Ca zeci de chinezi s-au instalat in fata Ambasadei Chinei, in semn de protest fata de conditiile de lucru oferite de patronii romani. Bine, nu numai in semn de protest: ideea e ca in alta parte nici n-ar avea unde sa se duca; pentru ca pe vremea asta, cand mi-e mila pana si de cainii din cartier (Luca, Toni si restul haitei...), patronii la care erau angajati i-au dat afara din camere. Fara bani, fara mancare, fara sa cunoasca limba romana sau macar engleza. Doar cu bagaje si cu ce-aveau pe ei. Jandarmeria sau Pompierii le-au instalat si ei niste corturi, in care se inghesuie unul intr-altul, ca puii de gaina sub aripa pasarii: ca sa nu le fie frig, sau mai rau - sa degere. Se incalzesc la foc, amintind de filmele cu ghetto-uri newyork-eze, de "homeless people" din Bronx, Brooklyn, Queens, etc. Stau si ma gandesc acum la faptul ca Cheloo de la "Parazitii" e mult mai expresiv decat Eminescu, Macedonski sau Minulescu. Pentru ca poezia strazii le bate pe toate. Iata dar si 2 versuri din piesa - care e printre prefaratele mele - "Goana dupa iluzii":
"Ai averea-n pungi , noptile sunt lungi cand ti-e foame Si poti sa tremuri liber ca pasarea invelit in cartoane"
Stiti la ce m-am gandit dup-aia? La ce-ar fi facut romanii in situatia chinzilor. Ganditi-va: singuri intr-o tara straina, fara bani, fara sarviciu, fara adapost, fara sa conoasca limba. Pai va zic eu ce-ar fi facut. De fapt, nici nu cred ca e nevoie, ca ne zic stirile in fiecare zi: jafuri, talharii, furturi, spargeri, inselatorii, violuri, crime. Chinezii vad ca stau linistiti in treaba lor. Singura lor forma de protest e faptul ca stau acolo. Si lumea care-a fost impresionata de situatia lor le duce mancare si paturi. De fiecare data cand binefacatorii pleaca, chinezii ii petrec cu aplauze. Nimic mai mult nu e necesar. Nici vorbe, nici inclinat din cap, nici pupaturi. Doar aplauze. Si astea spun tot. Sunt oameni veniti sa munceasca, sa aibe bani pentru a trimite rudelor din China. Va dati seama ca ei, dintr-un salariu minim in Romania trebuie sa trimita si acasa. Imbracamintea? Ii concureaza cu succes inhalatorii de prenadez si cersetorii de pe ruta "Republica - Dristor 2".
Sper doar ca Ambasada va rezolva cumva si-i va trimite pe toti acasa. Pentru ca asta vor. S-au saturat de patroni romani, de romani si de Romania. Sincer sa fiu... si eu.
Ieri dimineata, facandu-mi tabietul matinal, savurand o tigara si un energizant (s-a terminat cafeaua ), privesc dar si stirile... si tot schimb Realitatea pe Antena 3 si Antena 3 pe ProTV. Si pe toate 3, aceeasi stire. Unii o dezbateau in studio, altii o relatau de la fata locului. Marian Cozma a fost ucis in Ungaria de catre niste tigani. "Marele handbalist roman" - clasificat asa post-mortem, pentru ca el cat a fost in viata n-a fost bagat in seama de aceleasi canale de stiri, care prefera sa-mi semnaleze zilnic niste declaratii agramate venite din partea unor miliardari analfabeti ca Vasile Turcu, Cristi Borcea, verii Becali, etc. Spuneti-mi si mie de cate ori a fost pomenit la stiri sportive numele lui Marian Cozma. Deci? Asa stim noi romanii sa ne recunoastem valorile... din orice domeniu: post-mortem. "Cineri gloria sera venit" - "Recunostinta pentru morti vine prea tarziu". Nationalismul romanesc, mandria asta nationala a spargatorilor de seminte (si nu numai - suntem recunoscuti ca spargatori de seminte, bancomate, case de schimb valutar, masini, etc.), infloreste in mod sublim si exaltant numai la meciurile nationalei; meciurile de la turneele finale, pentru ca - nu-i asa - in rest nu prea suntem mandri de performantele din ce in ce mai nule ale "tricolorilor". Marian Cozma a fost un bun sportiv, un om extraordinar, dupa cum se zice... de acord. Dar chiar e cazul sa se faca atata tevatura? Dezbatere nationala? Multe ore alocate in emisiunile de stiri? Ca sa ce? Sa vad ca 2 vecine spun "Era un baiat bun, dadea mereu cu saru'mana"? Se subintelege; ca dupa cum zicea Horatiu, "de mortuis nil nisi bonum" - "despre morti, doar vorbe de bine".
Ma enerveaza la culme goana asta dupa "senzational" - care senzational inseamna pentru ei un priveghi, o masina mortuara, lume in doliu. Un rapper, MC la trupa CTC (Vlad Dobrescu pe numele lui) zicea intr-o piesa ca "toate stirile bune-s stiri proaste". Si asa e, pentru ca suntem niste devoratori de violuri, crime, moarte, inundatii, alunecari de teren, accidente de masina. Sunt satul de figurine gen Catalin Radu Tanase... Se intra cu bocancii in durerea si doliul unei familii, priveghiul le e intepat de microfoane, scrutat de camere de luat vederi. Se pun intrebari mistuitoare unor persoane care abia pot raspunde printre lacrimi... "Voia sa castige multe cupe, sa ajunga la o echipa mare, nu-i asa?" - dupa ce ca omul ala e si-asa indurerat si plans, il mai intrebi ce-ar fi facut baiatul lui daca ar mai fi trait. Nu vi se pare o mare nesimtire, o mare impertinenta?!?! Nu vreau sa stiu daca manca oul fiert sau "ochi", ce-a baut in seara in care a fost ucis. Important e ca a fost omorat de niste tigani unguri, ca am pierdut un sportiv mare. Important e ca aia sa fie prinsi. Important e ca aia care omoara cu pumnul, cutitul sau autoturismul sa fie pedepsiti (nu cu suspendare). Poate veti zice ca sunt insensibil, ca nu ma intereseaza moarte unui om... In fiecare zi mor multi oameni, multi romani... va afecteza si va intereseaza moartea fiecaruia dintre ei? Stiti cand a murit Al. Paleologu, de exemplu? Stiti macar cine-a fost? Ce-a facut pentru Romania? Nu stiu... dar cred ca pe romani mai mult i-ar afecta moartea lui Florin Salam - care a avut "marea realizare" de a adapta "Desteapta-te romane" pe ritm de manele, IN ZIUA NATIONALA DE 1 DECEMBRIE, pe un post national pe care nu vreau sa-l mai citez (l-am citat mai sus... incepe cu "Pro" si se termina cu "TV"... Salam era? sau altu' ).
Prin urmare: - sa asteptam dar sa ne moara valorile nationale, rand pe rand, ca sa-i putem aprecia. - sa ne interesam cat mai amanuntit de priveghiuri, inmormantari (de ce nu si de imbalsamari? ), de parerile vecinilor din cartierul decedatului. Totusi, s-a transmis "live si in direct" inmormanarea unui mare roman (rrom, de fapt), mare "om de afaceri" din Craiova... cred ca mai tineti minte. S-a inregistrat atunci cea mai mare densitate de urmariti general pe kilometru patrat. - sa facem mereu din moarte "bombe de presa", ca sa aibe ziarele cu ce sa umple foile si televiziunile emisiuni cu audienta in care sa poata intercala calupuri de publicitate (ca doar tre' sa stim ce detergent sa folosim, pasta de dinti, la ce banci sa apelam pentru credite, si trebuie ca si Andreea Esca sa-si ia salariul intreg, nu? ). Sa luam interviuri tuturor cunoscutilor victimei, vecinilor de bloc sau de strada, fanilor, admiratorilor sau celor care asista la inmormantare. - sa facem conturi pe Hi5 in memoria defunctilor, sa postam mesaje de admiratie pentru oameni pe care nu i-am cunoscut nici de la televizor, darmite in "real life".
N-am scris niciodata despre un film... pentru ca nu-mi place sa citesc prea multe despre filme. Recunosc ca inainte sa ma uit la un film ma uit pe imdb: nota, cate voturi, plot, summary... Da-n general nu-mi place sa stiu ce si cum. Nu prea ma uit la horror (astea noi) pentru ca multe-s atat de proaste incat devin amuzante (evitati Mirrors ... nu ratati The Others ). Comediile (iarasi, astea noi) nu prea genereaza zambete. Adica glume mult mai amuzante fac prietenii mei cand iesim la bere. De-aia ma uit la drame, filme inspirate din realitate, filme low-budget... Imi plac filmele romanesti ca au putin din toate... o poveste de dragoste, umor fin, o drama, sunt jucate bine. Filantropica, Occident, Batalion disciplinar, Atunci i-am condamnat pe toti la moarte ( Moartea lui IPU), Moartea domnului Lazarescu, Cel mai iubit dintre pamanteni... la fel e si productia italiana "La vita e bella" - e comedie, "romnace", e drama, e razboi... Imi place "12 Angry Men" pentru ca te pune pe ganduri, te face sa gandesti, uiti de altele si te concentrezi pe cazul ala. Remarcabil e faptul ca 95% din film se petrece intr-o singura camera. Asa cum 80% din "Marfa si banii" e filmat intr-o dubita. Asa cum in "Rear Window", totul se petrece in spatele blocului plus o camera... si totusi te face sa te implici, sa traiesti investigatia, si spaima... Mai multe filme favorite sunt la ... "Filme favorite" , in profil.
Acum vreau sa revin la Scafandrul si fluturele. E o intamplare adevarata (la fel ca "A Beautiful Mind", "Catch Me If You Can", "The Pursuit of Happyness", "Something the Lord Made" si multe altele). E un film frantuzesc, original numindu-se "Le Scaphandre et le papillon", in engleza zis si "The Diving Bell and the Butterfly". Rolul principal e foarte bine jucat de Mathieu Amalric (cei care au vazut "Munich" il stiu... nu e greu sa va imaginati ce personaj interpreta). Iar frantuzoaicele sunt frumoase, intr-adevar Personajul e Jean-Dominique Bauby... editor si redactor-sef la revista ELLE, care la 43 de ani face un accident vascular cerebral. Apoi omul a "scris" o carte, dupa care s-a facut si filmul. O carte cu acelasi nume. Vizionand filmul, o sa vedeti de ce am pus ghilimele la "scris"...
Frumos regizat, actorii au o prestatie mult peste medie, MUZICA e de exceptie... cat despre subiect... poate va pare asemanator cu "Awake"... dar sigur e mult peste.
Am scris chestia asta pentru ca am un prieten bun care sceptic mereu cand aude de filme non-americane. "Le scaphandre et le papillon", "La vita e bella", "Filantropica" demonstreaza din plin ca nu numai americanii stiu sa faca filme... mi-am luat - si astept cu interes sa vad - "Quemar la naves" (Mexic, 2007). Bine, eu sunt si fan al filmelor chinezesti cu Kung-Fu, dar la alea e doar chestie de "iti place genul sau nu", deci am preferat sa le las afara din discutie.
Pun aici un fragment din film... sper s asi intelegeti vorbele, ca-s geniale. Muzica e semnata de Bach (Concerto in F minor - BWV 1056)
Daca am convins pe cineva... s-aveti vizionare placuta.
Facand un zappin' intr-o oarecare dupa-masa (cred ca sambata era), dau de emisiunea "Garantat 100%", pe TVR1. Moderatorul Cătălin Ştefănescu - baiat destept, dupa cate am vazut in emisiunile pe care le-am prins din intalmpare - il avea invitat pe Andrei Pleşu. Pleşu imi place din multe motive, dar cel mai relevant e ca l-a pus la zid intr-un articol, pe Aurelian Bondrea - rectorul comunist al Spiru Haret, mare mahar mafiot cu Romania de Maine. Cred ca fundatia a fost infiintata in 22 august. Asta ca sa-mi pot explica ce insemna "maine"...
Revenind la Garantat 100%: s-a vorbit despre basescieni, Biserica, patrioti, despre cum suntem vazuti in cancelariile occidentale... dar la un moment-dat, Pleşu spune: "...vorbesc din ce in ce mai rar cu prietenii... asta este o forma de patologie contemporana. Noi nu mai avem timp. A nu avea timp este un pacat, o boala ... eu vorbesc din cand in cand cu prietenii mei mai vechi la telefon si de obicei toate conversatiile se termina asa: 'dom'le, poate ne vedem si noi odata la un moment-dat', dar stim sigur ca n-o sa ne vedem"
Atunci mi-am dat seama ca... si la mine e la fel. Vorbesc cu prieteni la telefon sau pe messenger - prieteni cu care-am tot ars-o ani buni - si ramane ca ne vedem odata... Plec la 8, ma intorc la 19. Uneori ma intorc la 22-23. Si seara am lucruri de facut. De la cumparat diverse, platit diverse facturi la spalat manual si calcat camasi... daca apuc sa vad si-un film, e bine. In general apuc, deci ma culc la 2 si ma trezesc la 7. Prietenii:
Childhood - Gălu o sa citeasca asta mai devreme sau mai tarziu, o sa si comenteze (nu-i asa, ma? ). Cu el m-am vazut acum vreo 3 saptamani. Sa-i pun pe un stick cele 6 serii ale "The Wonder Years". Noi doi, dupa o ora de "brainstorming" la telefon... ne-am adus aminte cum se numea, si-asa am putut sa-l caut pe torrents. Fac o mica paranteza aici - serialul asta mi-a marcat adolescenta, m-a facut sa regret copilaria... pentru curiosi sau pentru cine vrea sa-si aduca aminte, e aici "Theme song" - http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PS1DWlJ1ZHhELU5R , iar aici ceva ce mi se pare super-tare... "deep shit" http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PXk4bTJZTEVYNlFvJmFtcDtmZWF0dXJlPXJlbGF0ZWQ_ Cu Gălu nu ma mai vazusem de vreo 2 ani. Desi stam amandoi in Bucuresti... desi am batut mingea pe maidan multi ani la rand... Sincer, chiar aveam emotii cand m-am vazut cu el.
- Ducşe... a terminat Matematica. Ne cam batea pe toti la şah. La fel... in 6-7 ani, ne-am vazut de vreo 3 ori la metrou, din intamplare. Era pescar, cu undite artizanale, homemade. Intr-o escapada d-asta pescareasca tin minte ca era sa ne taie un recidivist. Era si Ducşe un mare batator de minge, fan filme commando, mancator de "boambe cu sare" (corcoduse verzi cu sare), constructor de cazemate, fan HC-90 ...
- Martinez era mai mult cu jocurile alea cu joystik, si el constructor de cazemate, dar si proiectant. Omul care ne lua pe toti sa ne dam cu bicicletele, cu care ne plimbam 5-6 ore pe zi, omul care a gandit si provocat aventura din canalul de scurgere al unui lac. A iesit un fel de film horror atunci. Nu l-am mai vazut de multi ani, din auzite stiu ca face chestii ilegale. Am auzit mai nou c-ar fi la racoare. E posibil...
- Mikiriki. Despre asta as putea spune multe. Si sa zicem ca spun multe, daca prin "multe" intelegeti ce trebuie. Cu el ma mai vad, dar intamplator.
Highschool & University: Mando - e unul dintre foarte putinii cu care-am ars-o in ultimii ani de liceu. Zilnic. De la iesit in oras la teme la fizica. A facut o scola militara, am auzit ca lucreaza in armata acum, tot in Bucuresti. In ultimii 7 ani l-am vazut o singura data, acum vreo 4 ani. Puiu - cred ca si el o sa citeasca asta, ca are cont pe netlog. Cam toate aventurile din primii 2-3 ani de faculta le-am trait cu Puiu... gagici, baute, chefuri, pariuri, whist, restante, CM 2002, murit de foame, lipsa acuta de tigari (de la el am inceput sa fumez... Viceroy rosu), filosofie cu radacini adanci in realitate. E bine ca acum mai margem impreuna la meciuri la Dinamo. Din aceeasi gasca... Madala si Runky. Din Targu-Jiu amandoi. Runcanu cred ca a teminat pana la urma Automatica. Cert e ca visa sa ia la actorie, si-am constatat ca a luat. L-am vazut la un zapping, intr-un serial pe AcasaTV.
Roşca - coleg de grupa initial, apoi de serie, apoi de an. Tot prin anii 2-3 de faculta am ars-o si cu el. Nu stiu cum dracu' facea si ce le zicea, ca daca-i ziceam in club "Uite, imi place de aia"... in 10 minute venea cu ea si cu inca una sa mergem in vreun bar la o cafea. In ultimii 4 ani am vorbit de vreo 2 ori cu el. Ultima data acum un an, cand mi-a zis ca e rezident pe chirurgie pediatrica in Iaşi. Altceva nu mai stiu, nu mai am numar de telefon... nimic.
Ar mai fi si altii... ar insemna sa ma lungesc la infinit cu scrierea asta. E un fel de review personal, ca sa-mi aduc aminte. I-am scris pe cei cu care ma vad foarte rar sau pe care nu i-am mai vazut de ani. Si sunt sigur ca am avea multe sa ne spunem... Dar na... prietenii se mai schimba odata cu serviciul, odata cu locuinta, odata cu intemeierea unei familii, odata cu mai multe. Unii pleaca, altii vin. Unii raman. Dar asta e... de la anume varsta in sus nu mai avem timp. Cateodata as vrea doar sa am mai mult timp sa dorm...
In primul rand, nu stiu daca sa pun ghilimele cuvantului "nobila" (aici am pus). In al doilea rand am sa scriu de ce cred(eam) ca e nobila, il al treilea... de ce inclin sa cred ca nu prea e. Pe la interviuri sunt intrebat mai mereu ce m-a facut sa dau la medicina. Pai m-a facut profu' de biologie (mult respect), apoi faptu' ca stiam bine si-mi placeau chimia si biologia si ar fi fost pacat sa nu valorific trebusoara asta, faptu' ca nu-mi plac hartoagele gen "balanta/ bilant/ registre de casa/ intrari/ iesiri/ contu' 421, 101, bla-bla" (cica trebuia sa dau la ASE), dup-aia mama care era bucuroasa ca schimb macazu' ca Acarul Paun si-o sa fiu primul doctor din increngatura arborelui genealogic al familiei. Dup-aia a fost mandria mea personala si gandul c-o sa fac chestii interesante, c-o sa fac si-o sa dreg, sa vindec, sa tra-la-la. Si m-am dus... si era ok. Si eram mandru ca eu eram "la medicina". Si "taiam morti" (nu-i nici "creepy", nici "fun" ). Si paream destept, si invatam mult (bine, partea cu invatatu' mi-a trecut cand am invatat de-am rupt la un examen, la care am scris bine 5 subiecte din 6... si-am luat 4). Imi placea ca aveam laboratoare, ca faceam 29/30 la proba practica de "sarme, felii, puncte". Aici am sa fac o mica paranteza, ca poate suna ciudat "sarme, felii, puncte". Sarmele, intr-un capat aveau un numar, iar celalalt capat era legat de un element de la cadavru (de ex. muschiul rotund pronator/ nervul peronier comun/ vena saphena magna). Elementele astea trebuiau recunoscute. Felii: si feliile aveau sarme uneori. Era de ex. o felie de brat, si trebuia sa scrii din ce treime a bratului face parte (asta se face in functie de raporturile nervului radial - posterior, lateral, anterior). Punctele erau desenate cu creta pe oase. Si-aveau si ele numere, desemnand elemente gen sulcus nervi ulnaris, facies lunata acetabuli, epicondil medial, proces stiloid, tra-la-la... Si era frumos, si studenteste... invatam noptile, cafea, tigarete... ma destindeam cu fete, filme, Heroes III si discutii pe holul caminului...
Dup-aia am vazut "Filantropica". Si-acolo ... Don Pepe: Demnitatea ta? La banii tăi, tu îţi permiţi să ai demnitate? Hai, sa-ţi spun o poveste. Prin anii 50, când eram şi eu tânăr, vroiam să mă fac mare scriitor, ca tine. Ştii cât m-au costat gărgăunii ăştia? Cinci ani de Jilava. Tovarăşii n-au apreciat manuscrisul. Acolo, la puşcărie, afli exact cum stă chestia cu demnitatea. O ţigară la gardian? O zi de demnitate. S-au terminat ţigările? Mare atenţie când te-apleci. Şi după cinci ani, când m-au scos, ce crezi că a aflat băiatu'? Că-şi-afară-e-la-fel. Aşa că, demnitatea ta ţi-o bagi, mata, în poponeţ, ca să nu ţi-o bage alţii pe-a lor. Şi, în ziua când o să ai destul mălai ca s-o întreţii, poţi s-o scoţi de-acolo şi să ţi-o pui bibelou în bibliotecă.
Dup-aia am vazut eu ca e plictiseala in Bucuresti cand prietenii-ti sunt la mare. Am vazut ca e nasol sa iei Winchester la bucata, ca e dificil sa comunici prin bip-uri, ca nu e bine sa mananci 3 zile la rand lapte batut cu paine... ca nu e bine sa-ti vinzi telefonul (ala de pe care macar iti permiteai sa dai bip-uri) ca sa-ti poti achita regia de camin si sa poti face lichidarea. Puiu (cuantique27) le stie si le-a trait si el pe toate astea. Am vazut ca(,) corcodusele nu prea tin de foame (salutari lu' Shogunu', the man without tooth); si ca-ti iei amenda daca n-ai bani de bilet atunci cand mergi la examen la Semiologie (macar l-am luat, "and that saved the day", si ca e nasol sa mergi pe jos din centru pana in Regie (mersi menthrore si mersi Vudu - S.K.Dron representin' - pentru tovarasie). Am vazut ca e nasol sa salivezi la mancarea pentru bolnavi... Am vazut ca pentru un job, nu ajuta la nimic sa stii sa palpezi ficatul, sa percuti splina, sa faci un semn Giordano sau sa recunosti un L.E.S. sau un Sindrom Koenig. In studentie, stii multe... dar nimic care sa te ajute sa faci ceva din care sa iasa bani.
Si dupa ce-am constatat treburile astea empiric, am vazut eu ca rezidentii au salarii de mizerie. Am citit si un post pe forumul imed.ro in care o tanara rezidenta casatorita zicea ca de la 7:00 pana la 15:00 mananca un covrig si bea o apa plata, iar sa viseze la concedii mare/munte nici nu se punea problema. Apoi m-am gandit cum ar fi sa fac si eu asta pentru inca 5 ani. Gademit! Am vazut ca orice mica greseala este taxata de media, marile realizari nefiind nici macar pomenite. In Romania sunt mediatizati analfabetii, incultii, vedetele porno, jucatorii la loto. Orice mic malpraxis creaza un scandal mostru, desi "inculpatul" are un salariu de femeie de serviciu. Pentru 800 ron sa-mi asum responsabilitatea unei vieti?!? Hai lasa-ma! Spaga, ciubuc, bacsis... nu am de gand sa iau. Multi doctori iau... evident, nu se poate trai doar cu aer. Chestia asta cu demnitatea... mandria de a fi medic e valabila numai la unii. Dar ce demnitate mai ai cand ajungi sa astepti un plic cu cateva sute de ron de la un pensionar cu neoplasm de colon?!?! Visele se mai schimba uneori. Si eu visam sa ma fac aviator. Unii-si permit sa guste demnitatea, altii fac sacrificii. Unii sunt tinuti in puf si-n cei 6 ani de facultate, si-n cei 5-6 ani de rezidentiat. Altii se sacrifica, isi taie toate poftele, invata sa rabde doar ca sa se faca doctori. Eu n-am facut nici una, nici alta. Eu mi-am schimbat visele. Bani n-aveam de unde sa primesc, sa-mi sacrific 11-12 ani din tinerete traind cu 8-900 ron pe luna... nu m-a lasat inima. Nu m-am indurat. Mi-a fost mila de mine... Si-am invatat ca poti face si altceva, toata treaba e sa stii sa te adaptezi rapid, sa inveti din mers... sa fii dispus sa inveti. Sa alegi ce e mai bine pentru tine... sa decizi ce vrei: "sa-ti traiesti tineretea" sau "faima la varsta senectutii". Si tineretea dureaza putin. sau cel putin trece al dracu' de repede... Ii ziceam unui prieten ( ubicuul_de_serviciu ) ca daca as castiga foarte bine din fabricat si vandut remorci, as vinde remorci de tractor. Nu vreau sa n-am bani de tigari sau sa ma bat pe locuri in metrou, vreau sa-mi permit sa-mi pot scoate fata la o pizza, vreau sa ma plimb, sa vad lume si locuri, sa ma-mbat din Jack si nu din Unirea, sa nu aleg barurile dupa "cat costa berea"...
Citez din scenariul filmului "Filantropica": OVIDIU Am şi eu o întrebare pentru dvs. Cu ce mijloc de transport aţi venit în ziua respectivă, joi parcă, nu? la localul unde spuneţi că ne-aţi văzut? SIMPATICUL (OFF) Cu maşina personală. OVIDIU Cu maşina personală. Ce profesie aveţi? SIMPATICUL (OFF) Sunt student. OVIDIU Ce studiaţi? SIMPATICUL (OFF) Studiez la o facultate particulară. OVIDIU Bun. Acum am să vă arăt ceva [...] Domnule Ducă, pot sa pariez că domnul student habar n-are nici cât costă, nici cum se foloseşte acest obiect. Ţineţi pariul? DARIUS DUCĂ De ce nu, e un test interesant... Spuneţi, domnule Fotică, ştiţi cât costă un tichet de tramvai?
INT. APARTAMENT BUCUREŞTEAN - NOAPTE. SIMPATICUL se apropie rapid de ecranul televizorului, pentru a studia biletul în detaliu. Parcă simţindu-i manevra, OVIDIU depune tacticos obiectul pe masă. Privirea SIMPATICULUI se întoarce spre cei adunaţi în jurul lui, implorând ajutor. Dar „gaşca‟ pare la fel de încurcată ca şi el... [...] OVIDIU À propos de bătut câmpii, domnule. În loc să vă pierdeţi vremea cu poveşti ştiinţifico-fantastice, ieftine, aţi face mai bine să luaţi, din când în când, tramvaiul sau troleibuzul... aşa, măcar o dată pe an, de curiozitate. Aţi vedea un pic de viaţă adevărată... şi poate v-ar mai trece pofta să faceţi glume proaste la televiziune. Nu vă bateţi joc de ce nu cunoaşteţi domnule student. Dacă tot aţi avut noroc de părinţi care vă ţin în puf, încercaţi să fiţi mai modest... Şi vă rog eu mult, faceţi un tur cu un mijloc de transport în comun, la o oră când oamenii se duc la servici, întrebaţi-i de cât timp n-au mai călcat într-un restaurant. O să fiţi surprins...
Ieri s-a intamplat o chestie pe care-o astept de 2 ani. Sau 2 ani si ceva... Nu stiu daca a iesit bine sau prost, important pentru mine e ca a iesit. Se numeste "Mentes Occultae" (Ganduri Ascunse) si am scris la el in astia 2 ani. Dup-aia am pus versurile pe tobe... si-a iesit niste rep (rap, hip-hop ... cum vrei sa-l numesti). Dar e underground... De-aia NU-L RECOMAND (ba din contra): cubberilor, manelistilor, tractoristilor, chiulangiilor, agramatilor, etc. (acum observ ca aceste categorii pot coabita uneori toate intr-o singura persoana).
1. Praefatio. E prefata, evident. Se explica motive... despre "Ce-i mâna pe ei în luptă" (recte pe mine).
2. Deus meus (Dumnezeul meu). Este despre puterea de manipulare a Bisericii in general si a sectelor care se vor oculte. Manipulare in masa... e vorba de marketing si de credulitatea noastra ca specie.
3. Insania doloris (Nebunia suferintei) - e inspirata dintr-un pasaj al lui E. Cioran, pasaj ce poarta titlul de "Lypemania" - termen folosit pentru prima data de Esquirol (in traducerea lui Cioran - "Nebunia suferintei" ). Pasajul introductiv este rostit de actorul Christian Bale in filmul "American Psycho".
4. Interfector perfectus (Ucigasul perfect). Strofele nu-s prea relevante. Important e refrenul. Guvernele super-puterilor ne ascund multe... dupa cum zice si Dr. Bartzen in "Phoenix Lights Secret Technology" (este un pasaj audio in finalul piesei).
5. De amore (Despre Dragoste). In acest episod apare si "Leoaica tanara" a lui Nichita Stanescu, cat si Cupidon/ Eros. Ideea e ca dragostea te pandeste din intuneric, si cand gaseste momentul propice... iti sare la gat.
6. Mentes occultae. Sunt genul de ganduri care nu te lasa sa (a)dormi. Mai ales daca te gandesti ca cel mai mare inamic al speciei umane nu sta ascuns, nu vine din iad, nu vine din spatiu, nici de sub pamant. E chiar omul. Facem experimente atomice, experimente genetice (de ex. killer bees), defrisam, poluam, suntem stressati, bagam dava la vena, ne omoram din cauza ca avem dumnezei diferiti... Ne indreptam cu pasi mari spre autodistrugere. Cum zice si Carl Sagan: "...an organism at war with itself... is doomed" Cine e Carl Sagan? http://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Sagan
7. Succubus. E o fata. Un demon. Un oarecare "ideal feminin". Termenul de Succubus tine de cultura medievala si e pomenit de Heinrich Kramer in "Malleus Maleficarum". In colajul de mai jos, sunt cateva interpretari artistice ale acestor demoni. Pasajul introductiv ii apartine actorului Mikey Rourke, in filmul "Sin City". Colajul: http://www.youtube.com/watch?v=VhzMNSGvdso
8. Post Mortem. Am pretentia (marea pretentie! ) sa sustin ca e un melanj de stiluri; ale poetilor mei preferati: Macedonski si Bacovia. Apare acolo si numele unui volum de Arghezi... doar pentru ca mi-a placut cum suna. Important mi se pare "pastelul" din prima strofa si motivul "discursul viermelui": Al. Macedonski: ,,A! iată, zice unul, e omul ş-a lui fală..., Priviţi-i slăbiciunea sub piatra mormântală, Şi el a fost în lume întâiul dobitoc! Mânca pe celelalte ca lupul într-o turmă... Mâncat va fi acuma de cele de pe urmă; Loc viermilor să intre!" Şi viermii-avură loc...
9. Colligatum "COLLIGÁTUM s.n. Scriere legată împreună cu altele în acelaşi volum. ♦ Volum care reuneşte mai multe lucrări diferite; colegat. [<>Exitus (iesirea). Concluzii... ideea de ansamblu a celor de mai sus.
11. XIII (e Bonus Track, pentru ca nu se incadreaza in peisaj). E despre "13-15 iunie 1990". I-am pus titlul de "13". Multumesc pentru "asamblarea imaginilor", baietilor din Grupul de actiune "Noii Golani". http://www.youtube.com/watch?v=Shi4Wr5n-pc&feature=related
No Mo' [Pars Atra / KaTaNa] - 2008 10 octombrie 2008
M-am trezit pe la 3:00 ... o fi fost 3:01, 3:02... p-acolo. Aveam pofta de ceva dulce. De obicei e Finetti, vreo nectarina ceva, ciocolata cu menta... acum era doar iaurt cu fructe. Nu stiu cu ce fruct anume era, dar mie mi s-a parut gen Tutti Frutti. Si ies pe balcon la tigara, mai era niste Cola pe fundul sticlei... cam cat de-o-nghititura asa. Visasem cum se surpa pamantu' sub mine... si pana sa ajung acolo la fabrica aia sub care se surpa pamantu', aveam o trotineta cu motor pe care puteam sa stau in cur. Avea un fel de şa, si era pliabila. Si sunasem pe cineva de la un telefon public, sa intreb cu dracu' fac sa depliez trotineta si cum o pornesc. Telefon public?!?!?
Telefon public. Mai exista oare cineva care sa sune de la telefoane publice? De ce ai mai suna de la un telefon public? De ce le mai tine Romtelecom-ul instalate? Eu nu cred c-am mai sunat de vreo 10 ani... Cine mai suna? Poate sa suni pe fix, si sa fii chitros incat sa nu vrei cost suplimentar la abonamentul de celular... Ai zice ca mosii si babele... Neaaah. Telefonul meu nu face poze, dar am vazut pensionari cu telefon cu camera. De fapt, nici nu e al meu. Daca m-ar concedia astia, eu n-as mai avea telefon. P-al meu l-am pierdut. Si daca l-am avut p-asta de serviciu, nu mi-am mai luat. Imi pare rau de agenda aia. Dacia 1300. Dacii 1300 in folosinta nu prea mai vad. Sunt cateva in fata blocului la mine (de fapt, cred ca in fata fiecarui bloc e parcata definitiv o Dacia 1300) care dupa cate se pare nu s-au mai miscat din loc de ani buni. Mai e una dupa colt, care a cazut. Ziua, din senin. A cazut de spate. Mancata in asa hal de rugina, incat nu si-a mai putut sustine nici propria-i greutate. Cand eram eu mic... cam toti copiii din cartier mergeau la munte sau la mare. La revenire, jupuind pielea de pe noi, povesteam ce masini am vazut p-acolo. La mare veneau straini... cu Honda, Citroen, Mercedes, Volkswagen... Tin minte c-atunci cand vedeam una d-aia, ne uitam atenti pe bord sa vedem "cat prinde la ora". Erau masini pe care le vedeai prin suprizele de la Turbo, si-n realitate o data pe an: la mare.
Uniforma. Sapca de la uniforma. Foarte rar vezi azi elevi in uniforma. Pe la scoli "cu traditie" sau particulare. In rest, nu. Oricum, in nici un caz uniformele lor nu includ sapca. Celebra sapca cu "S.G." insemnand Scoala Generala, simboluri pe care "bagabontii" le interpretau peiorativ drept "Suge Gainati". Eu o purtam. Aveam numarul matricol 10. Din toata generatia aia, eu fiind la clasa I A, s-a nimerit sa fiu al 10-lea la catalog, deci matricol 10. S-a ascociat fericit cu notele pentru cativa ani. Ca de... cine nu avea numai 10 in primii 2-3-4-5 ani? Coropita. Coropita Mirela nu avea 10. Cred ca n-a avut niciunul. Lumea ii zicea "Coropisnita". A ramas repetenta intr-a II-a. Inca mai tin minte figura lu' tac-su': barbos, rosu la fata, firav... fata de fochist, ce mai. Mirela Coropita in clasa a II-a nici macar nu putea sa traga linii oblice pe caietul de Caligrafie, ce sa mai vorbesc de "a", de "m", de "mama"... Jocuri. Azi toti se joaca la PC. Sau "teleghideaza" masinute, avioane. Arhaismul ludic se regaseste azi doar in "castele de nisip" pe plaja, pe care le faci "in cucu' gol" (sau "in pasarica goala"). Dacii si romanii? Piticot? Plimbam jetoane, dadeam cu babaroase. Unii ne prevedeau un viitor de barbugii. Mai erau doua jocuri, care si-atunci si-acum mi se par extrem de comuniste: "Turism" si "Bunul Gospodar". La "Bunul Gospodar" iti cumparai apartament, apoi aragaz, chiuveta, sifonier... Acum n-ar mai avea niciun sens un joc ca ala, ca stai sa joci vreo 30-40 de ani. In jocul ala achitam un imprumut la CEC in cateva ture. "Azi la CEC un leu depui, maine el va scoate pui" - asa scria pe caietele dictando. Indieni, cowboy si caii lor. Astia erau cam greu de gasit. De fapt, se gaseau multi, dar erau cam la fel. Era greu sa gasesti unii "altfel". "Most common" era indianul din plastic portocaliu cu un cutit in mana si cowboy-ul din plastic rosu cu lasou in mana. Si caii albi. Erau mai greu de gasit cai negri. Aia negri de obicei erau cabrati. Dadea mai bine cand asezai indienii pe ei. Si-i mutam mereu... le schimbam caii intre ei. Permutari de N luate cate K. Sifoane. Intre varstele de 7 si 14 ani cred ca am carat zeci de metri cubi de sifoane. Mai sunt sifonarii acum? Mai merge lumea "la sifoane"? In urma, erau d-alea cu cap de plastic, de se montau la sticla de 2L de Fanta/Cola/Sprite. Alea de Pepsi de 2,5L se spargeau mai repede la presiune, si erau de evitat. Dar inainte erau d-alea grele... un sifon de 1L, plin, avea 2Kg sau mai mult. Cu cap de aluminiu si recipient de sticla groasa. Unele aveau si plasa, sa nu sara cioburi daca le spargeai. Erau ca asta din secventa asta: http://www.youtube.com/watch?v=dNyUxf8Mhbo (Cel mai iubit dintre pamanteni). Cinema. La 5 minute de unde stau acum e Cinema Gloria. Paragina. Lumea se duce acum la Mall. Si se duce la film pentru ca vrea fata s-o mai vada si pe ea lumea prin Mall, sau pur si simplu pentru ca n-au ce face... sa mai iasa din casa. Prea putini se dau in vant dupa efectul sonor din sala. Primul film pe care l-am vazut in cinema a fost "Jandarmul si jandarmeritele" (d-ala din seria cu Louis de Funes). M-a dus mama (prin '88, deci aveam vreo 6 ani). Probabil n-avea cu cin' sa mearga la film. Ca eu n-am inteles mare lucru. Abia bungheam literele de tipar, deci in niciun caz nu puteam "sa prind scrisu' " (subtitrarea adica). Ce-am inteles e ca erau unii... si unele, care faceau comedii si radea lumea. Si-atunci mi-a placut mie de cateva jandarmerite de-alea. Daca stiam ce e ala sex, cred ca as fi vrut sa le-o trag atunci.
Prima fata. S-a intamplat pe cand purtam camasa aia portocalie de "soim al patriei". In Grupa mare. Un loc caruia acum cica i se zice "grădi". Era o fata, Georgiana (nu mai stiu numele de familie). N-am mai vazut-o de 10-15 ani... @ ubicuul_de_serviciu : daca citesti, era aia de-a fost cu tine-n clasa in generala. Nu Olescu, ai'lalta. Care statea in bloc cu Liviu fotbalistu' si cu Ion romanu'... cum dracu' o chema? Stiai ca am avut un "crush" in grupa mare? Nu cred ca am zis la nimeni pana acum.
Cam atat. Dup-aia m-am trezit la 7 si ceva... baui cafeaua. M-am gandit iar la trotineta aia fir-ar a dracului sa fie (pana la urma tot n-am depliat-o, ca mi se parea prea mica. Am mers cu ea la subrat, pana a inceput sa se surpe pamantu' si-am uitat de ea). Ma uitasem pe National Geographic la "Explosive Engineering". Dup-aia am plecat la serviciu. Si n-am putut sa cobor la Stefan cel Mare ca erau niste muieri in usa, si n-avusei loc de ele. Asa ca m-am intors de la Victoriei. Trotineta n-am avut niciodata. Am avut in schimb o Pegas, d-aia "de oameni mari".
Tin sa multumesc in mod special, pentru existenta, site-ului/blog-ului http://www.igu.ro/latrecut/ - Vizitati-l, ca merita.
Ma doare capul. Mi-e greata. De ieri de dimineata n-am mancat nimic. Doar beau Cola si fumez. Si iau Omez (inhibitor de pompa de proton - ca sa nu ma doara stomacul). Asa ca nu stiu cat de fluent si coerent voi scrie. Asa ca:
Ziua: o mare aglomerare de ţâţe si buci. Pe-o parte ţâţe ţanţose si obraznice. Pe de alta... ţâţe ce se lasa macabru spre ombilic, pline de vergeturi. Pasajul de la Piata Unirii la 8:30 e "pistol cu apa" pe langa ce e la mare. Idioti ce-si asezau cearsafurile astfel incat ocoleam vreo 100 de metri ca sa ajung sa-mi ud curul in mare. Dar nu era nevoie sa-mi ud EU curul, ca existau tarani care ma stropeau fara voia mea. Sunt mai nevricos si sensibilos la apa rece. Unii scuipa seminte, altii citesc "Can-Can", unii beau bere "la pahar", altii se uita dupa buci. Una avea doar pasarea acoperita. Pe cur... un snur. Era acoperita de maxim 10 cm2. Se haleste inghetata, se halesc gogosi, hamsii cu usturoi, kebab... Pute. Un sinistru melanj de arome care mai de care mai generatoare de greata. Emeza parea iminenta de fiecare data cand tranzitam magnifica bucata de drum. Noroc ca am facut-o rar. Statusem doar o zi la mare si deja voiam acasa. Aglomeratia si smogul Bucurestilor pareau mai blande si mai primitoare. Ştrasuri, sclipiciuri, lanturi groase de aur, tatuaje nasoale pe gagici la fel de nasoale. Esti intre atatea mii de oameni si te crezi cel mai tare, cel mai smecher, cel mai cool. Nu-i de-a dreptul coolmea?
Prima si singura seara. Unde dracu' mergem? "Top Beach" nu mai exista. "Tineretului" si "Ring" le-am exclus din start. Mai ramanea doar "White Horse". Cu toate ca niciunul din noi nu se omoara cu rock-ul, parea singura varianta okei. Dar in drum spre... dam de "Tropikana Beach". Am vazut logo-ul, si cum era niste muzica mexicana in boxe, ne-am infipt cu pofta in tequila. In rest, pana la 7 dimineata s-a baut doar alb demisec. Nu mai stiu cate sticle, dar m-am pisat de vreo 6-7 ori. Aici au ajuns si niste baieti... care au simtit nevoia sa epateze. Unuia i-am zis noi "Don Chilote"... ca ramasase pe el doar cu niste pantaloni scurti. E poveste mai lunga cu baietii astia, nu stau s-o explic. Ideea e ca i-a enervat faptul ca nu le-a iesit combinatia cu niste fete. Tarani, mergand agale dupa deviza "Penibili pana la capat!". Cred ca frezele lor de papagali nu mai avusasera bani de intrare la discotecile cu muzica house, altfel nu-mi explic prezenta lor acolo.
Tocuri de pantofi scumpi (cel putin asa pareau) calca un cotor de porumb. Nu-mi venea sa cred. Fiţele plutesc in jurul tau si tu calci cu pantofii Manolo in cotoare de porumb. Bine... atat am vazut eu. Sigur a mai calcat si-n coji de Nutline, si-n zeama se shaworma, si-n farfurii de hamsii, coji de lubenita... a mai dat cate-o lovitura in sticle goale de 0,5 sau pahare goale de 0,5. Drumul probabil i-a fost greu si istovitor, dar a ajuns la capat... si-atunci a luat probabil o canapea de piele sub buci, si-a dat pe gat un "sex on the beach". Intai la figurat, apoi la propriu. Cool.
Ce face fata in costum albastru?!?!
Am decis ca la anul s-o planificam mult mai din timp, si sa mergem afara. Turcia sau Grecia. Oricum, unde sunt cat mai putini romani. In Bulgaria, zici ca esti la noi. Cei care ati fost la mare prin alte parti, stiti ce spun. Nu poti compara Katerini si Nei Pori cu Costinesti si Neptun. E ca si cum ar fi pe PLANETE diferite. Acolo nu se poarta tanga. Jur ca pe ditamai plaja n-am vazut nicio fata cu tanga. Niciuna. Acolo. Vreau sa nu ma pierd in aglomeratie, sa nu ma lovesca pe strada damful de hamsie si shaworma, sa nu ma loveasca in "pifometru" puzderie de fiţe, sa nu calc in diverse zemuri putrezite, sa nu aleg 4 ore dupa cazare, sa nu ma impiedic pe plaja de cocalari si proaste cu tatuaje de cacat.
Doar versurile astea le-am gasit pe google. Si-n acelasi timp, le-am gasit si sugestive: "cikalaka cichicea, cika cika cikida ... Hai la mare"
"Sorinel: Hai la mare Toate fetele sucare Laura:Hai la Mare Voi baieti valoare"
M-am documentat: Sorinel e pe numele lui intreg Sorinel Pustiu (pustiu ca desertul, ca si mintea lui probabil). Laura e pe numele ei intreg Laura Vass (ca Dina).
Si daca(,) cu doar 2 postari in urma scriam despre Tarzan... luati Tarzan de-aici :)) Pe prima o cheama Sorina din cate stiu... are o voce super, dupa mine. Ce-o mai face ea in vremurile astea?
Am primit un sms, pe telefonul de serviciu. Nu stiu ce sa fac... sa-i zic sefului? sa sun la aia de Cosmote? Ce numar au la Serviciul Clienti aia de la Cosmote? Scrie chiar asa (redau exact textul) :
"Felicitari!Firma FLANCO v-a ales nr.D-VS.de tel castigatorul sumei de 5000 si un tel.Nokia 3G.pt.mai multe detaliv-a rugam contactatii nr.de tel.0767482475"
Cred ca-l sun si-i zic ca a facut 4 greseli gramaticale. 5, daca socotesc si omisiunea "nr dvs de telefon DREPT castigatorul..."
Later edit: - Buna dimineata. Firma FLANCO &^^%$ (bla-bla, n-am inteles) - Buna dimineata. Am primit un sms de la dumneavoastra... - Cum va numiti domnule? - L.M., dar nu conteaza asta... dar voiam sa va zic altceva... ati facut 5 greseli gramaticale in sms-ul pe care .... - Piu-piu-piu (Ton de ocupat)
Frate, daca nu stii in mor*ii mamelor tale sa scrii un sms, cum ma-ta-n c*r vrei sa fii credibil ma? L-ai scris asa ca sa te intelegi cu taranii (agramati ca si tine, dealtfel) care or sa sune sa-ti incarce cartela aia de mu*st fara ocupatie, asa-i?
Deci... ce numar au astia de la Cosmote daca sun de pe Vodafone?
Nu este pe lume placere mai mare Decat sa citesc... sms-uri de cacat...
Ora 13. Si-un sfert. Ies din "magazinul din colt". De la A.C. la caldura. Desfac pachetul de tigari. Fumatorii mor mai tineri. Desigur. Misto poza. - Baaaa... va f*t pe toti... aaaarrrgh... - Noroc, Tarzane... ce faci? - ... ^%#$#*& ... sunt rupt. - Vad. Hai ca stiu ca vrei o tigara. - Da. Saru'mana... auzi... du-ma si pe mine cativa metri, ca nu mai pot, sa mor io... Nu l-am dus. Ma grabeam rau. Arata mai batran, dar cred ca are undeva intre 50 si 55. Tarzan e un personaj colorat al orasului in care am crescut; al cartierului, sa zicem. Il stiu de vreo 15 ani. Nu e violent, dar cand se aporpie de tine, duhneste ingrozitor. Incerca acum 15 ani sa fie "cuceritor". Facea declaratii de amor "ragazze"-lor care treceau pe strada. Chiar stia cateva cuvinte in italiana. Se certa cu personaje imaginare. Inventa injuraturi la care nu te puteai gandi. Cel putin eu, la 10-11 ani cat aveam atunci. Era genul ala de care radeau copiii. Dar el nu se supara... radea. Acum nu prea mai sunt copii pe-acolo. Sau daca sunt, stau in casa la PC probabil. A fost si "agent in intersectie". In mai multe intersectii. Batzul lui pe post de "baston refrectorizant" incerca sa dirijeze soferii care nu se supuneau. A fost de toate. Dar mai 'nainte de toate, a fost "Tarzan". Usor de inteles "de ce Tarzan". Aproape de coma alcoolica, el a inteles cel mai bine ca strada e o jungla. Iar oamenii... animale care nu il intelegeau, sau il intelegeau doar partial. Merg din ce in ce mai rar in orasul in care am crescut... calc din ce in e mai rar asflatul in care imi juleam genunchii... multe s-au schimbat. Dar Tarzan inca urla neinteles in mica lui jungla urbana. Cat o sa-l mai tina ficatul...
Si fiindca Tarzan vorbea cu "raggaze" de pe strada si le zicea "Ti amo" si "Ciao, bella"... ma facea sa ma gandesc la Celentano sau Rocco Granata... Azi il aleg Rocco: Marina
