In al doilea rand am sa scriu de ce cred(eam) ca e nobila, il al treilea... de ce inclin sa cred ca nu prea e.
Pe la interviuri sunt intrebat mai mereu ce m-a facut sa dau la medicina. Pai m-a facut profu' de biologie (mult respect), apoi faptu' ca stiam bine si-mi placeau chimia si biologia si ar fi fost pacat sa nu valorific trebusoara asta, faptu' ca nu-mi plac hartoagele gen "balanta/ bilant/ registre de casa/ intrari/ iesiri/ contu' 421, 101, bla-bla" (cica trebuia sa dau la ASE), dup-aia mama care era bucuroasa ca schimb macazu' ca Acarul Paun si-o sa fiu primul doctor din increngatura arborelui genealogic al familiei. Dup-aia a fost mandria mea personala si gandul c-o sa fac chestii interesante, c-o sa fac si-o sa dreg, sa vindec, sa tra-la-la.
Si m-am dus... si era ok. Si eram mandru ca eu eram "la medicina". Si "taiam morti" (nu-i nici "creepy", nici "fun" ). Si paream destept, si invatam mult (bine, partea cu invatatu' mi-a trecut cand am invatat de-am rupt la un examen, la care am scris bine 5 subiecte din 6... si-am luat 4). Imi placea ca aveam laboratoare, ca faceam 29/30 la proba practica de "sarme, felii, puncte". Aici am sa fac o mica paranteza, ca poate suna ciudat "sarme, felii, puncte".
Sarmele, intr-un capat aveau un numar, iar celalalt capat era legat de un element de la cadavru (de ex. muschiul rotund pronator/ nervul peronier comun/ vena saphena magna). Elementele astea trebuiau recunoscute.
Felii: si feliile aveau sarme uneori. Era de ex. o felie de brat, si trebuia sa scrii din ce treime a bratului face parte (asta se face in functie de raporturile nervului radial - posterior, lateral, anterior).
Punctele erau desenate cu creta pe oase. Si-aveau si ele numere, desemnand elemente gen sulcus nervi ulnaris, facies lunata acetabuli, epicondil medial, proces stiloid, tra-la-la...
Si era frumos, si studenteste... invatam noptile, cafea, tigarete... ma destindeam cu fete, filme, Heroes III si discutii pe holul caminului...
Dup-aia am vazut "Filantropica". Si-acolo ...
Don Pepe: Demnitatea ta? La banii tăi, tu îţi permiţi să ai demnitate? Hai, sa-ţi spun o poveste. Prin anii 50, când eram şi eu tânăr, vroiam să mă fac mare scriitor, ca tine. Ştii cât m-au costat gărgăunii ăştia? Cinci ani de Jilava. Tovarăşii n-au apreciat manuscrisul. Acolo, la puşcărie, afli exact cum stă chestia cu demnitatea. O ţigară la gardian? O zi de demnitate. S-au terminat ţigările? Mare atenţie când te-apleci. Şi după cinci ani, când m-au scos, ce crezi că a aflat băiatu'? Că-şi-afară-e-la-fel. Aşa că, demnitatea ta ţi-o bagi, mata, în poponeţ, ca să nu ţi-o bage alţii pe-a lor. Şi, în ziua când o să ai destul mălai ca s-o întreţii, poţi s-o scoţi de-acolo şi să ţi-o pui bibelou în bibliotecă.
Dup-aia am vazut eu ca e plictiseala in Bucuresti cand prietenii-ti sunt la mare. Am vazut ca e nasol sa iei Winchester la bucata, ca e dificil sa comunici prin bip-uri, ca nu e bine sa mananci 3 zile la rand lapte batut cu paine... ca nu e bine sa-ti vinzi telefonul (ala de pe care macar iti permiteai sa dai bip-uri) ca sa-ti poti achita regia de camin si sa poti face lichidarea. Puiu (cuantique27) le stie si le-a trait si el pe toate astea. Am vazut ca(,) corcodusele nu prea tin de foame (salutari lu' Shogunu', the man without tooth); si ca-ti iei amenda daca n-ai bani de bilet atunci cand mergi la examen la Semiologie (macar l-am luat, "and that saved the day", si ca e nasol sa mergi pe jos din centru pana in Regie (mersi menthrore si mersi Vudu - S.K.Dron representin' - pentru tovarasie). Am vazut ca e nasol sa salivezi la mancarea pentru bolnavi...
Am vazut ca pentru un job, nu ajuta la nimic sa stii sa palpezi ficatul, sa percuti splina, sa faci un semn Giordano sau sa recunosti un L.E.S. sau un Sindrom Koenig. In studentie, stii multe... dar nimic care sa te ajute sa faci ceva din care sa iasa bani.
Si dupa ce-am constatat treburile astea empiric, am vazut eu ca rezidentii au salarii de mizerie. Am citit si un post pe forumul imed.ro in care o tanara rezidenta casatorita zicea ca de la 7:00 pana la 15:00 mananca un covrig si bea o apa plata, iar sa viseze la concedii mare/munte nici nu se punea problema. Apoi m-am gandit cum ar fi sa fac si eu asta pentru inca 5 ani. Gademit! Am vazut ca orice mica greseala este taxata de media, marile realizari nefiind nici macar pomenite. In Romania sunt mediatizati analfabetii, incultii, vedetele porno, jucatorii la loto. Orice mic malpraxis creaza un scandal mostru, desi "inculpatul" are un salariu de femeie de serviciu. Pentru 800 ron sa-mi asum responsabilitatea unei vieti?!? Hai lasa-ma! Spaga, ciubuc, bacsis... nu am de gand sa iau. Multi doctori iau... evident, nu se poate trai doar cu aer.
Chestia asta cu demnitatea... mandria de a fi medic e valabila numai la unii. Dar ce demnitate mai ai cand ajungi sa astepti un plic cu cateva sute de ron de la un pensionar cu neoplasm de colon?!?! Visele se mai schimba uneori. Si eu visam sa ma fac aviator. Unii-si permit sa guste demnitatea, altii fac sacrificii. Unii sunt tinuti in puf si-n cei 6 ani de facultate, si-n cei 5-6 ani de rezidentiat. Altii se sacrifica, isi taie toate poftele, invata sa rabde doar ca sa se faca doctori. Eu n-am facut nici una, nici alta. Eu mi-am schimbat visele. Bani n-aveam de unde sa primesc, sa-mi sacrific 11-12 ani din tinerete traind cu 8-900 ron pe luna... nu m-a lasat inima. Nu m-am indurat. Mi-a fost mila de mine... Si-am invatat ca poti face si altceva, toata treaba e sa stii sa te adaptezi rapid, sa inveti din mers... sa fii dispus sa inveti. Sa alegi ce e mai bine pentru tine... sa decizi ce vrei: "sa-ti traiesti tineretea" sau "faima la varsta senectutii". Si tineretea dureaza putin. sau cel putin trece al dracu' de repede...
Ii ziceam unui prieten ( ubicuul_de_serviciu ) ca daca as castiga foarte bine din fabricat si vandut remorci, as vinde remorci de tractor. Nu vreau sa n-am bani de tigari sau sa ma bat pe locuri in metrou, vreau sa-mi permit sa-mi pot scoate fata la o pizza, vreau sa ma plimb, sa vad lume si locuri, sa ma-mbat din Jack si nu din Unirea, sa nu aleg barurile dupa "cat costa berea"...
Citez din scenariul filmului "Filantropica":
OVIDIU
Am şi eu o întrebare pentru dvs. Cu ce mijloc de transport aţi venit în ziua respectivă, joi parcă, nu? la localul unde spuneţi că ne-aţi văzut?
SIMPATICUL (OFF)
Cu maşina personală.
OVIDIU
Cu maşina personală. Ce profesie aveţi?
SIMPATICUL (OFF)
Sunt student.
OVIDIU
Ce studiaţi?
SIMPATICUL (OFF)
Studiez la o facultate particulară.
OVIDIU
Bun. Acum am să vă arăt ceva [...]
Domnule Ducă, pot sa pariez că domnul student habar n-are nici cât costă, nici cum se foloseşte acest obiect. Ţineţi pariul?
DARIUS DUCĂ
De ce nu, e un test interesant... Spuneţi, domnule Fotică, ştiţi cât costă un tichet de tramvai?
INT. APARTAMENT BUCUREŞTEAN - NOAPTE. SIMPATICUL se apropie rapid de ecranul televizorului, pentru a studia biletul în detaliu. Parcă simţindu-i manevra, OVIDIU depune tacticos obiectul pe masă. Privirea SIMPATICULUI se întoarce spre cei adunaţi în jurul lui, implorând ajutor. Dar „gaşca‟ pare la fel de încurcată ca şi el...
[...]
OVIDIU
À propos de bătut câmpii, domnule. În loc să vă pierdeţi vremea cu poveşti ştiinţifico-fantastice, ieftine, aţi face mai bine să luaţi, din când în când, tramvaiul sau troleibuzul... aşa, măcar o dată pe an, de curiozitate. Aţi vedea un pic de viaţă adevărată... şi poate v-ar mai trece pofta să faceţi glume proaste la televiziune. Nu vă bateţi joc de ce nu cunoaşteţi domnule student. Dacă tot aţi avut noroc de părinţi care vă ţin în puf, încercaţi să fiţi mai modest... Şi vă rog eu mult, faceţi un tur cu un mijloc de transport în comun, la o oră când oamenii se duc la servici, întrebaţi-i de cât timp n-au mai călcat într-un restaurant. O să fiţi surprins...
29 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu