miercuri, 18 februarie 2009

Despre "Moartea lui Marian Cozma" si presa din România

Ieri dimineata, facandu-mi tabietul matinal, savurand o tigara si un energizant (s-a terminat cafeaua ), privesc dar si stirile... si tot schimb Realitatea pe Antena 3 si Antena 3 pe ProTV. Si pe toate 3, aceeasi stire. Unii o dezbateau in studio, altii o relatau de la fata locului. Marian Cozma a fost ucis in Ungaria de catre niste tigani. "Marele handbalist roman" - clasificat asa post-mortem, pentru ca el cat a fost in viata n-a fost bagat in seama de aceleasi canale de stiri, care prefera sa-mi semnaleze zilnic niste declaratii agramate venite din partea unor miliardari analfabeti ca Vasile Turcu, Cristi Borcea, verii Becali, etc. Spuneti-mi si mie de cate ori a fost pomenit la stiri sportive numele lui Marian Cozma. Deci? Asa stim noi romanii sa ne recunoastem valorile... din orice domeniu: post-mortem. "Cineri gloria sera venit" - "Recunostinta pentru morti vine prea tarziu".
Nationalismul romanesc, mandria asta nationala a spargatorilor de seminte (si nu numai - suntem recunoscuti ca spargatori de seminte, bancomate, case de schimb valutar, masini, etc.), infloreste in mod sublim si exaltant numai la meciurile nationalei; meciurile de la turneele finale, pentru ca - nu-i asa - in rest nu prea suntem mandri de performantele din ce in ce mai nule ale "tricolorilor".
Marian Cozma a fost un bun sportiv, un om extraordinar, dupa cum se zice... de acord. Dar chiar e cazul sa se faca atata tevatura? Dezbatere nationala? Multe ore alocate in emisiunile de stiri? Ca sa ce? Sa vad ca 2 vecine spun "Era un baiat bun, dadea mereu cu saru'mana"? Se subintelege; ca dupa cum zicea Horatiu, "de mortuis nil nisi bonum" - "despre morti, doar vorbe de bine".

Ma enerveaza la culme goana asta dupa "senzational" - care senzational inseamna pentru ei un priveghi, o masina mortuara, lume in doliu. Un rapper, MC la trupa CTC (Vlad Dobrescu pe numele lui) zicea intr-o piesa ca "toate stirile bune-s stiri proaste". Si asa e, pentru ca suntem niste devoratori de violuri, crime, moarte, inundatii, alunecari de teren, accidente de masina. Sunt satul de figurine gen Catalin Radu Tanase...
Se intra cu bocancii in durerea si doliul unei familii, priveghiul le e intepat de microfoane, scrutat de camere de luat vederi. Se pun intrebari mistuitoare unor persoane care abia pot raspunde printre lacrimi... "Voia sa castige multe cupe, sa ajunga la o echipa mare, nu-i asa?" - dupa ce ca omul ala e si-asa indurerat si plans, il mai intrebi ce-ar fi facut baiatul lui daca ar mai fi trait. Nu vi se pare o mare nesimtire, o mare impertinenta?!?! Nu vreau sa stiu daca manca oul fiert sau "ochi", ce-a baut in seara in care a fost ucis. Important e ca a fost omorat de niste tigani unguri, ca am pierdut un sportiv mare. Important e ca aia sa fie prinsi. Important e ca aia care omoara cu pumnul, cutitul sau autoturismul sa fie pedepsiti (nu cu suspendare).
Poate veti zice ca sunt insensibil, ca nu ma intereseaza moarte unui om... In fiecare zi mor multi oameni, multi romani... va afecteza si va intereseaza moartea fiecaruia dintre ei? Stiti cand a murit Al. Paleologu, de exemplu? Stiti macar cine-a fost? Ce-a facut pentru Romania? Nu stiu... dar cred ca pe romani mai mult i-ar afecta moartea lui Florin Salam - care a avut "marea realizare" de a adapta "Desteapta-te romane" pe ritm de manele, IN ZIUA NATIONALA DE 1 DECEMBRIE, pe un post national pe care nu vreau sa-l mai citez (l-am citat mai sus... incepe cu "Pro" si se termina cu "TV"... Salam era? sau altu' ).

Prin urmare:
- sa asteptam dar sa ne moara valorile nationale, rand pe rand, ca sa-i putem aprecia.
- sa ne interesam cat mai amanuntit de priveghiuri, inmormantari (de ce nu si de imbalsamari? ), de parerile vecinilor din cartierul decedatului. Totusi, s-a transmis "live si in direct" inmormanarea unui mare roman (rrom, de fapt), mare "om de afaceri" din Craiova... cred ca mai tineti minte. S-a inregistrat atunci cea mai mare densitate de urmariti general pe kilometru patrat.
- sa facem mereu din moarte "bombe de presa", ca sa aibe ziarele cu ce sa umple foile si televiziunile emisiuni cu audienta in care sa poata intercala calupuri de publicitate (ca doar tre' sa stim ce detergent sa folosim, pasta de dinti, la ce banci sa apelam pentru credite, si trebuie ca si Andreea Esca sa-si ia salariul intreg, nu? ). Sa luam interviuri tuturor cunoscutilor victimei, vecinilor de bloc sau de strada, fanilor, admiratorilor sau celor care asista la inmormantare.
- sa facem conturi pe Hi5 in memoria defunctilor, sa postam mesaje de admiratie pentru oameni pe care nu i-am cunoscut nici de la televizor, darmite in "real life".

11 februarie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu