Azi, ma intorceam si eu acasa... de la servciu. Scot cartela, o frec de interfon, deschid usa, intru-n scara. In scara... una mesteca ceva intr-un rucsac mare, si cum nu-mi cunosc vecinii, crezui ca e vr'o vecina ce s-a-mpotmolit fix cand sa urce scarile. Apoi, ca de fiecare data cand vin acasa, verific cutia postala. Acolo, langa cutiile postale, e o cutie mare de carton, ca sa arunce lumea... care ce-are la-ndemana. Si gasesc eu niste de-alea cu Cora si cu nu stiu mai ce... oricum, groase, de... Ca de obicei! le iau d-acolo si le-arunc fix in cutia aia care serveste drept cos; ca nu le citesc niciodata... fix asa: le scot, poc le-arunc in secunda urmatoare. Acuma... aia tot cu spatele, apas butonu' si chem liftu'. Si cum asteptam eu liftul... vad ca tipa taman scosase din rucsac un vraf de pliante d-alea... si ia si baga tata, umfla cutiile postale, nu le lasa pana nu fac "plici!". Taman ce-aruncasem un teanc, ea baga altu'. Nu ma vazuse ca am aruncat, o fi zis ca a uitat sa puna vrafu-n cutia 74. Din cate am vazut eu, multi fac ca mine... le iau din cutie, le arunca-n cos. Maculatura. Cand cobor iar (ca uitasem sa iau paine), vad o vecina pensionara (ca majoritatea vecinelor, dealtfel) ca le aduna in brate cocolos. O face focul cu ele... nu stiu.
Dar: ni se cere sa nu mai luam pungi de la Carfur/Cora/Auchan pentru ca polueaza... sa nu mai lasam monitorul si PC-ul in priza... sa facem dusuri cat mai scurte, sa stam o ora la 3 luni cu luminile stinse... Ba, da' voi de ce taiati copacii? Sa faceti pliante pe care nu le citeste nici dracu', ca daca ma duc in Auchan ma duc oricum... si-n Cora nu ma duc ca e departe de mine, oricum as da-o. Facem dusuri scurte, dar spalam masinile cu zeci de litri de apa... Scoatem incarcatoarele din priza, dar mergem cu motoare de 2.0L... Nu printam mail-uri ca ne gandim la verdeata (nu de-aia ma... gata, hop! De pomi zic), dar umplem cutii postale cu vrafuri de pliante pe care oricum toti le arunca. Ba unii le mai si pun pe foc, sa aprinda grataru', si-uite-asa se mai face si mult fum... fir-ar a dracului de ecologie! Si astia cu pliante... eu inteleg ca ala care le-ndeasa tre' sa manance si el... dar voi astia... astia responsabili cu marketingul sau cu ce dracu va ocupati pe la Cora/Carfur si restu': ba, voi ganditi?!?! Ganditi inainte de-a arunca banii hipermarketului pe foi? Mai bine-ati investi in pungi de-alea biodegradabile sau cum cacao le zice. Hai pa.
Citat din mine: Cu cat mergi cu viteza mai mare, cu atat risti sa stai mai mult la semafor.
luni, 23 martie 2009
sâmbătă, 21 martie 2009
Cat de roman sunt/ ma simt/ ma aflu/ etc.
Vad ca e la moda chestia asta, se practica... si-n plus, e ok si testul. Nu e nici lung, si e si funny. Puteti sa-l gasiti la http://teste.sirb.net/roman/
Iata si cat sunt EU de roman:
Stai ca m-a indignat. Si-am vrut sa vad cat pot sa scot de mult. Am facut 80 de puncte, votand cat am putut de... invers :) Si-a iesit asa:
Iata si cat sunt EU de roman:
Stai ca m-a indignat. Si-am vrut sa vad cat pot sa scot de mult. Am facut 80 de puncte, votand cat am putut de... invers :) Si-a iesit asa:
marți, 17 martie 2009
Stampile
Introducere: Cand eram mic, tin minte ca am vazut un film la TV... un film alb-negru, vechi, in care unul vrea o stampila. dar ca s-o ia p-aia, tre' sa primeasca alte stampile inainte: de la biroul 3, apoi de la biroul 4, dar la biroul 4 nu se putea pentru ca-i trebuia de la biroul 10, si tot asa...
Introducere 2: Ca sa pot semna contractul de angajare la noua firma, imi trebuiau mai multe acte, printre care adeverinta de la facultate si adeverinta de la medicul de familie, cum ca-s "apt de munca". Da, dar medicul de familie imi cere adeverinta de la serviciu... pai de unde, daca eu mi-am dat demisia de la fostul serviciu, iar acum nu pot sa ma angajez fara adeverinta de la medic? In fine... s-a rezolvat, mi-a dat.
Cum zisei mai sus, imi trebuia si adeverinta de la facultate, cum c-am terminat-o.
Locatie secretariat (Decanat) - Zona Eroilor, in spatele spitalului.
Locatie Rectorat - Str. Dionisie Lupu (pe langa Piata Romana).
Ma duc asadar la secretariat sa-mi cer o adeverinta. Nu se putea... ca nu se mai putea, ca erau diplomele gata. Incep demersurile pentru a obtine diploma - adica sa-mi iau stampilele pe "Foaia de lichidare", pe care am luat-o de la Xerox din facultate.
1. Biblioteca 1,2 - poc stampila
2. Camin U6 - poc stampila
3. Sala de sport - poc stampila
4. Biblioteca imprumut - poc... 15 carti de adus. Din anul I. Offf... si ma duc la anticariate, librarii, tralala si trilulilu-crocodilu'. Asa fac rost de mare parte din ele. Acum, nu se mai putea in dupa-masa aia, ci in dimineata urmatoare.
Asa ca ma duc la Rectorat la Romana sa-mi mai iau 2 stampile - Serviciul Social si Contabilitate. Una gata... dar la Contabilitate, nu se putea fara stampila de la Biblioteca si secretariat.
Ma interesez la diplome... si aflu ca:
- tre' sa iau stampila de la biblioteca, apoi de la secretariat (Eroilor)
- apoi sa merg la Rectorat sa iau stampila de la Contabilitate (Romana)
- apoi sa merg cu "Fisa de lichidare", sa-i fac o copie, pe care copie o las la secretariat (Eroilor), si mi se va da Diploma de Bac
- apoi cu "Fisa" in original si diploma de Bac sa merg sa-mi iau diploma de facultate (la Romana, da)
DAR: la Rectorat (Romana) la "Eliberari diplome", trebuia sa ajung intre 9 si 12. Dar cu ce sa ajung, ca la secretariat (Eroilor) deschide abia la 13?
Am avut noroc ca am avut o secretara de an de nota 10, o bibliotecara de nota 20 si... cam atat. In rest... flori, bobo, cafea... istorie. Tot ce conteaza e ordinea stampilelor!
Introducere 2: Ca sa pot semna contractul de angajare la noua firma, imi trebuiau mai multe acte, printre care adeverinta de la facultate si adeverinta de la medicul de familie, cum ca-s "apt de munca". Da, dar medicul de familie imi cere adeverinta de la serviciu... pai de unde, daca eu mi-am dat demisia de la fostul serviciu, iar acum nu pot sa ma angajez fara adeverinta de la medic? In fine... s-a rezolvat, mi-a dat.
Cum zisei mai sus, imi trebuia si adeverinta de la facultate, cum c-am terminat-o.
Locatie secretariat (Decanat) - Zona Eroilor, in spatele spitalului.
Locatie Rectorat - Str. Dionisie Lupu (pe langa Piata Romana).
Ma duc asadar la secretariat sa-mi cer o adeverinta. Nu se putea... ca nu se mai putea, ca erau diplomele gata. Incep demersurile pentru a obtine diploma - adica sa-mi iau stampilele pe "Foaia de lichidare", pe care am luat-o de la Xerox din facultate.
1. Biblioteca 1,2 - poc stampila
2. Camin U6 - poc stampila
3. Sala de sport - poc stampila
4. Biblioteca imprumut - poc... 15 carti de adus. Din anul I. Offf... si ma duc la anticariate, librarii, tralala si trilulilu-crocodilu'. Asa fac rost de mare parte din ele. Acum, nu se mai putea in dupa-masa aia, ci in dimineata urmatoare.
Asa ca ma duc la Rectorat la Romana sa-mi mai iau 2 stampile - Serviciul Social si Contabilitate. Una gata... dar la Contabilitate, nu se putea fara stampila de la Biblioteca si secretariat.
Ma interesez la diplome... si aflu ca:
- tre' sa iau stampila de la biblioteca, apoi de la secretariat (Eroilor)
- apoi sa merg la Rectorat sa iau stampila de la Contabilitate (Romana)
- apoi sa merg cu "Fisa de lichidare", sa-i fac o copie, pe care copie o las la secretariat (Eroilor), si mi se va da Diploma de Bac
- apoi cu "Fisa" in original si diploma de Bac sa merg sa-mi iau diploma de facultate (la Romana, da)
DAR: la Rectorat (Romana) la "Eliberari diplome", trebuia sa ajung intre 9 si 12. Dar cu ce sa ajung, ca la secretariat (Eroilor) deschide abia la 13?
Am avut noroc ca am avut o secretara de an de nota 10, o bibliotecara de nota 20 si... cam atat. In rest... flori, bobo, cafea... istorie. Tot ce conteaza e ordinea stampilelor!
luni, 16 martie 2009
Parcari
Azi m-am trezit plin de chef de munca... ca-n fiecare luni, desigur. M-am trezit atat de tarziu incat nici n-am avut timp sa fac cafea, s-o beau, sa savurez Kent-ul. O gura de Cola a fost de-ajuns cat sa-mi umezeasca mucoasa bucala. Apoi, pe cai... si-ajung in locul din care trebuia sa plec. As fi putut sa plec doar pe jos, pentru ca un formidabil cu "mamaliga" in parbriz (unii-i zic "lamaie"... ideea e ca e galben cu semnul exclamarii, si toti ii lipim ventuzele cu scuipat in primul an) s-a gandit el sa-si parcheze Logan-ul prin zona; si-al dracu' daca puteam sa ies. Si ma invart pe langa, dau suturi in roti, ma urc pe el sa-l legan: alarma din parti. Si-mi aduc acum aminte de soferii de Logan. Soferii de Logan, din cate am observat exclusiv empiric, sunt aia care ba nu semnalizeaza cand schimba banda, care umbla pe ploaie cu farurile stinse, care au impresia ca acest Logan e masina de Formula 1, care nu dau prioritate si care... te blocheaza in parcare. Revenind: si invartindu-ma eu pe langa "B-92-NEZ" (parca asa era... sau NAZ), vad ascuns bine un post-it, cu un numar de telefon. Imi multumesc pentru insistenta, incerc sa descifrez numarul de telefon de pe post-it si sun. Si-l trezesc pe unu' din somn care-mi zice ca e masina lui de serviciu, dar ca i-a dat-o unui prieten, si ca ala m-a blocat; si ca numarul lui de telefon era din intamplare pe-acolo. "OK" zic... "sa asteptam dar". Si stau, ascult farsa cu "pitipoanca si prietena ei avocata" (partea a 2-a), bag cateva tigari... nimic. Atunci imi dau eu seama ca daca ma chinui, pot iesi prin spatele altor 3 masini. Dar locul stramt, 2 pietroaie mari si grele + un bustean. In costum, cu cravata atarnanda, la 9 dimineata... incep sa disturb linistea ramelor de sub cele 2 pietre (ba, dar grele, pe cuvant). Si dupa ce fac cale, ma pregatesc sa incep manevrele (ca era de manevrat) proiectatnd in gand si mesajul pe care-aveam sa-l las prins in stergatoarele Logan-ului (ceva de parinti, de decedati, de surori, de frati...). Si-atunci... minune. Apare unu', adormit ca dracu', sculat din somn "vezi-Doamne" (cum ar zice domnu' Cristoiu)... dar care nu cred ca m-a injurat el pe mine ca l-am trezit cat l-am injurat eu pe el ca m-a blocat.
Ba! Cand blochezi pe cineva:
1. Poti lasa un bilet pe bord cu numaru' de telefon, sa te sun cand dormi ca nesimtitu' si eu tre' sa plec la munca... pentru ca nu e vina mea ca tu n-ai avut norocul sa gasesti un loc.
2. Poti s-o lasi "la mama dracu'", ca nu te dor picioarele sa mergi 200-300 de metri pe jos.
3. Poti s-o lasi scoasa din viteza si fara frana de mana... ca daca tu esti bou si-o lasi acolo, ti-o mut eu, nu e problema.
Eh... macar am facut poze. Pe care n-am cum sa vi le-arat ca n-am cablu :)
P.S.: mai am vreo 2 de scris, dar nu ma mai tine. Mi-e somn de pic.
Ba! Cand blochezi pe cineva:
1. Poti lasa un bilet pe bord cu numaru' de telefon, sa te sun cand dormi ca nesimtitu' si eu tre' sa plec la munca... pentru ca nu e vina mea ca tu n-ai avut norocul sa gasesti un loc.
2. Poti s-o lasi "la mama dracu'", ca nu te dor picioarele sa mergi 200-300 de metri pe jos.
3. Poti s-o lasi scoasa din viteza si fara frana de mana... ca daca tu esti bou si-o lasi acolo, ti-o mut eu, nu e problema.
Eh... macar am facut poze. Pe care n-am cum sa vi le-arat ca n-am cablu :)
P.S.: mai am vreo 2 de scris, dar nu ma mai tine. Mi-e somn de pic.
joi, 19 februarie 2009
Made in China
* Ambele poze de mai sus sunt facute de Andrei Pungovschi pentru Mediafax. Mi-am permis sa le pun aici pentru ca mi se par foarte expresive. Pe aceasta cale tin sa-l felicit si pe Andrei Pungovschi pentru calitate si expresivitate.
Alaltaieri, tot dimineata la cafea si tigara (de data asta am avut cafea), vizionam iarasi stirile. Ca-n aproape fiecare dimineata de peste saptamana. Nu mi-e deloc rusine sa recunosc ca mi-au dat lacrimile cand am vazut imagini similare cu ale celor pe care le vedeti mai sus. Similare, doar ca filmate.
Si ce-am aflat? Ca zeci de chinezi s-au instalat in fata Ambasadei Chinei, in semn de protest fata de conditiile de lucru oferite de patronii romani. Bine, nu numai in semn de protest: ideea e ca in alta parte nici n-ar avea unde sa se duca; pentru ca pe vremea asta, cand mi-e mila pana si de cainii din cartier (Luca, Toni si restul haitei...), patronii la care erau angajati i-au dat afara din camere. Fara bani, fara mancare, fara sa cunoasca limba romana sau macar engleza. Doar cu bagaje si cu ce-aveau pe ei.
Jandarmeria sau Pompierii le-au instalat si ei niste corturi, in care se inghesuie unul intr-altul, ca puii de gaina sub aripa pasarii: ca sa nu le fie frig, sau mai rau - sa degere. Se incalzesc la foc, amintind de filmele cu ghetto-uri newyork-eze, de "homeless people" din Bronx, Brooklyn, Queens, etc. Stau si ma gandesc acum la faptul ca Cheloo de la "Parazitii" e mult mai expresiv decat Eminescu, Macedonski sau Minulescu. Pentru ca poezia strazii le bate pe toate. Iata dar si 2 versuri din piesa - care e printre prefaratele mele - "Goana dupa iluzii":
"Ai averea-n pungi , noptile sunt lungi cand ti-e foame
Si poti sa tremuri liber ca pasarea invelit in cartoane"
Stiti la ce m-am gandit dup-aia? La ce-ar fi facut romanii in situatia chinzilor. Ganditi-va: singuri intr-o tara straina, fara bani, fara sarviciu, fara adapost, fara sa conoasca limba. Pai va zic eu ce-ar fi facut. De fapt, nici nu cred ca e nevoie, ca ne zic stirile in fiecare zi: jafuri, talharii, furturi, spargeri, inselatorii, violuri, crime. Chinezii vad ca stau linistiti in treaba lor. Singura lor forma de protest e faptul ca stau acolo. Si lumea care-a fost impresionata de situatia lor le duce mancare si paturi. De fiecare data cand binefacatorii pleaca, chinezii ii petrec cu aplauze. Nimic mai mult nu e necesar. Nici vorbe, nici inclinat din cap, nici pupaturi. Doar aplauze. Si astea spun tot. Sunt oameni veniti sa munceasca, sa aibe bani pentru a trimite rudelor din China. Va dati seama ca ei, dintr-un salariu minim in Romania trebuie sa trimita si acasa. Imbracamintea? Ii concureaza cu succes inhalatorii de prenadez si cersetorii de pe ruta "Republica - Dristor 2".
Sper doar ca Ambasada va rezolva cumva si-i va trimite pe toti acasa. Pentru ca asta vor. S-au saturat de patroni romani, de romani si de Romania. Sincer sa fiu... si eu.
miercuri, 18 februarie 2009
Despre "Moartea lui Marian Cozma" si presa din România
Ieri dimineata, facandu-mi tabietul matinal, savurand o tigara si un energizant (s-a terminat cafeaua ), privesc dar si stirile... si tot schimb Realitatea pe Antena 3 si Antena 3 pe ProTV. Si pe toate 3, aceeasi stire. Unii o dezbateau in studio, altii o relatau de la fata locului. Marian Cozma a fost ucis in Ungaria de catre niste tigani. "Marele handbalist roman" - clasificat asa post-mortem, pentru ca el cat a fost in viata n-a fost bagat in seama de aceleasi canale de stiri, care prefera sa-mi semnaleze zilnic niste declaratii agramate venite din partea unor miliardari analfabeti ca Vasile Turcu, Cristi Borcea, verii Becali, etc. Spuneti-mi si mie de cate ori a fost pomenit la stiri sportive numele lui Marian Cozma. Deci? Asa stim noi romanii sa ne recunoastem valorile... din orice domeniu: post-mortem. "Cineri gloria sera venit" - "Recunostinta pentru morti vine prea tarziu".
Nationalismul romanesc, mandria asta nationala a spargatorilor de seminte (si nu numai - suntem recunoscuti ca spargatori de seminte, bancomate, case de schimb valutar, masini, etc.), infloreste in mod sublim si exaltant numai la meciurile nationalei; meciurile de la turneele finale, pentru ca - nu-i asa - in rest nu prea suntem mandri de performantele din ce in ce mai nule ale "tricolorilor".
Marian Cozma a fost un bun sportiv, un om extraordinar, dupa cum se zice... de acord. Dar chiar e cazul sa se faca atata tevatura? Dezbatere nationala? Multe ore alocate in emisiunile de stiri? Ca sa ce? Sa vad ca 2 vecine spun "Era un baiat bun, dadea mereu cu saru'mana"? Se subintelege; ca dupa cum zicea Horatiu, "de mortuis nil nisi bonum" - "despre morti, doar vorbe de bine".
Ma enerveaza la culme goana asta dupa "senzational" - care senzational inseamna pentru ei un priveghi, o masina mortuara, lume in doliu. Un rapper, MC la trupa CTC (Vlad Dobrescu pe numele lui) zicea intr-o piesa ca "toate stirile bune-s stiri proaste". Si asa e, pentru ca suntem niste devoratori de violuri, crime, moarte, inundatii, alunecari de teren, accidente de masina. Sunt satul de figurine gen Catalin Radu Tanase...
Se intra cu bocancii in durerea si doliul unei familii, priveghiul le e intepat de microfoane, scrutat de camere de luat vederi. Se pun intrebari mistuitoare unor persoane care abia pot raspunde printre lacrimi... "Voia sa castige multe cupe, sa ajunga la o echipa mare, nu-i asa?" - dupa ce ca omul ala e si-asa indurerat si plans, il mai intrebi ce-ar fi facut baiatul lui daca ar mai fi trait. Nu vi se pare o mare nesimtire, o mare impertinenta?!?! Nu vreau sa stiu daca manca oul fiert sau "ochi", ce-a baut in seara in care a fost ucis. Important e ca a fost omorat de niste tigani unguri, ca am pierdut un sportiv mare. Important e ca aia sa fie prinsi. Important e ca aia care omoara cu pumnul, cutitul sau autoturismul sa fie pedepsiti (nu cu suspendare).
Poate veti zice ca sunt insensibil, ca nu ma intereseaza moarte unui om... In fiecare zi mor multi oameni, multi romani... va afecteza si va intereseaza moartea fiecaruia dintre ei? Stiti cand a murit Al. Paleologu, de exemplu? Stiti macar cine-a fost? Ce-a facut pentru Romania? Nu stiu... dar cred ca pe romani mai mult i-ar afecta moartea lui Florin Salam - care a avut "marea realizare" de a adapta "Desteapta-te romane" pe ritm de manele, IN ZIUA NATIONALA DE 1 DECEMBRIE, pe un post national pe care nu vreau sa-l mai citez (l-am citat mai sus... incepe cu "Pro" si se termina cu "TV"... Salam era? sau altu' ).
Prin urmare:
- sa asteptam dar sa ne moara valorile nationale, rand pe rand, ca sa-i putem aprecia.
- sa ne interesam cat mai amanuntit de priveghiuri, inmormantari (de ce nu si de imbalsamari? ), de parerile vecinilor din cartierul decedatului. Totusi, s-a transmis "live si in direct" inmormanarea unui mare roman (rrom, de fapt), mare "om de afaceri" din Craiova... cred ca mai tineti minte. S-a inregistrat atunci cea mai mare densitate de urmariti general pe kilometru patrat.
- sa facem mereu din moarte "bombe de presa", ca sa aibe ziarele cu ce sa umple foile si televiziunile emisiuni cu audienta in care sa poata intercala calupuri de publicitate (ca doar tre' sa stim ce detergent sa folosim, pasta de dinti, la ce banci sa apelam pentru credite, si trebuie ca si Andreea Esca sa-si ia salariul intreg, nu? ). Sa luam interviuri tuturor cunoscutilor victimei, vecinilor de bloc sau de strada, fanilor, admiratorilor sau celor care asista la inmormantare.
- sa facem conturi pe Hi5 in memoria defunctilor, sa postam mesaje de admiratie pentru oameni pe care nu i-am cunoscut nici de la televizor, darmite in "real life".
11 februarie 2009
Nationalismul romanesc, mandria asta nationala a spargatorilor de seminte (si nu numai - suntem recunoscuti ca spargatori de seminte, bancomate, case de schimb valutar, masini, etc.), infloreste in mod sublim si exaltant numai la meciurile nationalei; meciurile de la turneele finale, pentru ca - nu-i asa - in rest nu prea suntem mandri de performantele din ce in ce mai nule ale "tricolorilor".
Marian Cozma a fost un bun sportiv, un om extraordinar, dupa cum se zice... de acord. Dar chiar e cazul sa se faca atata tevatura? Dezbatere nationala? Multe ore alocate in emisiunile de stiri? Ca sa ce? Sa vad ca 2 vecine spun "Era un baiat bun, dadea mereu cu saru'mana"? Se subintelege; ca dupa cum zicea Horatiu, "de mortuis nil nisi bonum" - "despre morti, doar vorbe de bine".
Ma enerveaza la culme goana asta dupa "senzational" - care senzational inseamna pentru ei un priveghi, o masina mortuara, lume in doliu. Un rapper, MC la trupa CTC (Vlad Dobrescu pe numele lui) zicea intr-o piesa ca "toate stirile bune-s stiri proaste". Si asa e, pentru ca suntem niste devoratori de violuri, crime, moarte, inundatii, alunecari de teren, accidente de masina. Sunt satul de figurine gen Catalin Radu Tanase...
Se intra cu bocancii in durerea si doliul unei familii, priveghiul le e intepat de microfoane, scrutat de camere de luat vederi. Se pun intrebari mistuitoare unor persoane care abia pot raspunde printre lacrimi... "Voia sa castige multe cupe, sa ajunga la o echipa mare, nu-i asa?" - dupa ce ca omul ala e si-asa indurerat si plans, il mai intrebi ce-ar fi facut baiatul lui daca ar mai fi trait. Nu vi se pare o mare nesimtire, o mare impertinenta?!?! Nu vreau sa stiu daca manca oul fiert sau "ochi", ce-a baut in seara in care a fost ucis. Important e ca a fost omorat de niste tigani unguri, ca am pierdut un sportiv mare. Important e ca aia sa fie prinsi. Important e ca aia care omoara cu pumnul, cutitul sau autoturismul sa fie pedepsiti (nu cu suspendare).
Poate veti zice ca sunt insensibil, ca nu ma intereseaza moarte unui om... In fiecare zi mor multi oameni, multi romani... va afecteza si va intereseaza moartea fiecaruia dintre ei? Stiti cand a murit Al. Paleologu, de exemplu? Stiti macar cine-a fost? Ce-a facut pentru Romania? Nu stiu... dar cred ca pe romani mai mult i-ar afecta moartea lui Florin Salam - care a avut "marea realizare" de a adapta "Desteapta-te romane" pe ritm de manele, IN ZIUA NATIONALA DE 1 DECEMBRIE, pe un post national pe care nu vreau sa-l mai citez (l-am citat mai sus... incepe cu "Pro" si se termina cu "TV"... Salam era? sau altu' ).
Prin urmare:
- sa asteptam dar sa ne moara valorile nationale, rand pe rand, ca sa-i putem aprecia.
- sa ne interesam cat mai amanuntit de priveghiuri, inmormantari (de ce nu si de imbalsamari? ), de parerile vecinilor din cartierul decedatului. Totusi, s-a transmis "live si in direct" inmormanarea unui mare roman (rrom, de fapt), mare "om de afaceri" din Craiova... cred ca mai tineti minte. S-a inregistrat atunci cea mai mare densitate de urmariti general pe kilometru patrat.
- sa facem mereu din moarte "bombe de presa", ca sa aibe ziarele cu ce sa umple foile si televiziunile emisiuni cu audienta in care sa poata intercala calupuri de publicitate (ca doar tre' sa stim ce detergent sa folosim, pasta de dinti, la ce banci sa apelam pentru credite, si trebuie ca si Andreea Esca sa-si ia salariul intreg, nu? ). Sa luam interviuri tuturor cunoscutilor victimei, vecinilor de bloc sau de strada, fanilor, admiratorilor sau celor care asista la inmormantare.
- sa facem conturi pe Hi5 in memoria defunctilor, sa postam mesaje de admiratie pentru oameni pe care nu i-am cunoscut nici de la televizor, darmite in "real life".
11 februarie 2009
Scafandrul si fluturele
N-am scris niciodata despre un film... pentru ca nu-mi place sa citesc prea multe despre filme. Recunosc ca inainte sa ma uit la un film ma uit pe imdb: nota, cate voturi, plot, summary... Da-n general nu-mi place sa stiu ce si cum. Nu prea ma uit la horror (astea noi) pentru ca multe-s atat de proaste incat devin amuzante (evitati Mirrors ... nu ratati The Others ). Comediile (iarasi, astea noi) nu prea genereaza zambete. Adica glume mult mai amuzante fac prietenii mei cand iesim la bere. De-aia ma uit la drame, filme inspirate din realitate, filme low-budget... Imi plac filmele romanesti ca au putin din toate... o poveste de dragoste, umor fin, o drama, sunt jucate bine. Filantropica, Occident, Batalion disciplinar, Atunci i-am condamnat pe toti la moarte ( Moartea lui IPU), Moartea domnului Lazarescu, Cel mai iubit dintre pamanteni... la fel e si productia italiana "La vita e bella" - e comedie, "romnace", e drama, e razboi...
Imi place "12 Angry Men" pentru ca te pune pe ganduri, te face sa gandesti, uiti de altele si te concentrezi pe cazul ala. Remarcabil e faptul ca 95% din film se petrece intr-o singura camera. Asa cum 80% din "Marfa si banii" e filmat intr-o dubita. Asa cum in "Rear Window", totul se petrece in spatele blocului plus o camera... si totusi te face sa te implici, sa traiesti investigatia, si spaima... Mai multe filme favorite sunt la ... "Filme favorite" , in profil.
Acum vreau sa revin la Scafandrul si fluturele. E o intamplare adevarata (la fel ca "A Beautiful Mind", "Catch Me If You Can", "The Pursuit of Happyness", "Something the Lord Made" si multe altele).
E un film frantuzesc, original numindu-se "Le Scaphandre et le papillon", in engleza zis si "The Diving Bell and the Butterfly".
Rolul principal e foarte bine jucat de Mathieu Amalric (cei care au vazut "Munich" il stiu... nu e greu sa va imaginati ce personaj interpreta). Iar frantuzoaicele sunt frumoase, intr-adevar
Personajul e Jean-Dominique Bauby... editor si redactor-sef la revista ELLE, care la 43 de ani face un accident vascular cerebral. Apoi omul a "scris" o carte, dupa care s-a facut si filmul. O carte cu acelasi nume. Vizionand filmul, o sa vedeti de ce am pus ghilimele la "scris"...
Frumos regizat, actorii au o prestatie mult peste medie, MUZICA e de exceptie... cat despre subiect... poate va pare asemanator cu "Awake"... dar sigur e mult peste.
Am scris chestia asta pentru ca am un prieten bun care sceptic mereu cand aude de filme non-americane. "Le scaphandre et le papillon", "La vita e bella", "Filantropica" demonstreaza din plin ca nu numai americanii stiu sa faca filme... mi-am luat - si astept cu interes sa vad - "Quemar la naves" (Mexic, 2007). Bine, eu sunt si fan al filmelor chinezesti cu Kung-Fu, dar la alea e doar chestie de "iti place genul sau nu", deci am preferat sa le las afara din discutie.
Pun aici un fragment din film... sper s asi intelegeti vorbele, ca-s geniale. Muzica e semnata de Bach (Concerto in F minor - BWV 1056)
Daca am convins pe cineva... s-aveti vizionare placuta.
3 februarie 2009
Imi place "12 Angry Men" pentru ca te pune pe ganduri, te face sa gandesti, uiti de altele si te concentrezi pe cazul ala. Remarcabil e faptul ca 95% din film se petrece intr-o singura camera. Asa cum 80% din "Marfa si banii" e filmat intr-o dubita. Asa cum in "Rear Window", totul se petrece in spatele blocului plus o camera... si totusi te face sa te implici, sa traiesti investigatia, si spaima... Mai multe filme favorite sunt la ... "Filme favorite" , in profil.
Acum vreau sa revin la Scafandrul si fluturele. E o intamplare adevarata (la fel ca "A Beautiful Mind", "Catch Me If You Can", "The Pursuit of Happyness", "Something the Lord Made" si multe altele).
E un film frantuzesc, original numindu-se "Le Scaphandre et le papillon", in engleza zis si "The Diving Bell and the Butterfly".
Rolul principal e foarte bine jucat de Mathieu Amalric (cei care au vazut "Munich" il stiu... nu e greu sa va imaginati ce personaj interpreta). Iar frantuzoaicele sunt frumoase, intr-adevar
Personajul e Jean-Dominique Bauby... editor si redactor-sef la revista ELLE, care la 43 de ani face un accident vascular cerebral. Apoi omul a "scris" o carte, dupa care s-a facut si filmul. O carte cu acelasi nume. Vizionand filmul, o sa vedeti de ce am pus ghilimele la "scris"...
Frumos regizat, actorii au o prestatie mult peste medie, MUZICA e de exceptie... cat despre subiect... poate va pare asemanator cu "Awake"... dar sigur e mult peste.
Am scris chestia asta pentru ca am un prieten bun care sceptic mereu cand aude de filme non-americane. "Le scaphandre et le papillon", "La vita e bella", "Filantropica" demonstreaza din plin ca nu numai americanii stiu sa faca filme... mi-am luat - si astept cu interes sa vad - "Quemar la naves" (Mexic, 2007). Bine, eu sunt si fan al filmelor chinezesti cu Kung-Fu, dar la alea e doar chestie de "iti place genul sau nu", deci am preferat sa le las afara din discutie.
Pun aici un fragment din film... sper s asi intelegeti vorbele, ca-s geniale. Muzica e semnata de Bach (Concerto in F minor - BWV 1056)
Daca am convins pe cineva... s-aveti vizionare placuta.
3 februarie 2009
N-avem timp (Oldies Part 2)
Facand un zappin' intr-o oarecare dupa-masa (cred ca sambata era), dau de emisiunea "Garantat 100%", pe TVR1. Moderatorul Cătălin Ştefănescu - baiat destept, dupa cate am vazut in emisiunile pe care le-am prins din intalmpare - il avea invitat pe Andrei Pleşu. Pleşu imi place din multe motive, dar cel mai relevant e ca l-a pus la zid intr-un articol, pe Aurelian Bondrea - rectorul comunist al Spiru Haret, mare mahar mafiot cu Romania de Maine. Cred ca fundatia a fost infiintata in 22 august. Asta ca sa-mi pot explica ce insemna "maine"...
Revenind la Garantat 100%: s-a vorbit despre basescieni, Biserica, patrioti, despre cum suntem vazuti in cancelariile occidentale... dar la un moment-dat, Pleşu spune:
"...vorbesc din ce in ce mai rar cu prietenii... asta este o forma de patologie contemporana. Noi nu mai avem timp. A nu avea timp este un pacat, o boala ... eu vorbesc din cand in cand cu prietenii mei mai vechi la telefon si de obicei toate conversatiile se termina asa: 'dom'le, poate ne vedem si noi odata la un moment-dat', dar stim sigur ca n-o sa ne vedem"
Pentru cine e interesat si are timp, emisiunea inregistrata e aici: http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy50dnIucm8vZW1pc2l1bmUucGhwP2lkPTU4MCM_ , cea din 14.01.2009.
Atunci mi-am dat seama ca... si la mine e la fel. Vorbesc cu prieteni la telefon sau pe messenger - prieteni cu care-am tot ars-o ani buni - si ramane ca ne vedem odata... Plec la 8, ma intorc la 19. Uneori ma intorc la 22-23. Si seara am lucruri de facut. De la cumparat diverse, platit diverse facturi la spalat manual si calcat camasi... daca apuc sa vad si-un film, e bine. In general apuc, deci ma culc la 2 si ma trezesc la 7. Prietenii:
Childhood
- Gălu o sa citeasca asta mai devreme sau mai tarziu, o sa si comenteze (nu-i asa, ma? ). Cu el m-am vazut acum vreo 3 saptamani. Sa-i pun pe un stick cele 6 serii ale "The Wonder Years". Noi doi, dupa o ora de "brainstorming" la telefon... ne-am adus aminte cum se numea, si-asa am putut sa-l caut pe torrents.
Fac o mica paranteza aici - serialul asta mi-a marcat adolescenta, m-a facut sa regret copilaria... pentru curiosi sau pentru cine vrea sa-si aduca aminte, e aici "Theme song" - http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PS1DWlJ1ZHhELU5R , iar aici ceva ce mi se pare super-tare... "deep shit" http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PXk4bTJZTEVYNlFvJmFtcDtmZWF0dXJlPXJlbGF0ZWQ_
Cu Gălu nu ma mai vazusem de vreo 2 ani. Desi stam amandoi in Bucuresti... desi am batut mingea pe maidan multi ani la rand... Sincer, chiar aveam emotii cand m-am vazut cu el.
- Flocu (Florin in cheama, de-acolo si porecla). Flocu a fost cu mine in clasa 12 ani. In vreo 2 am stat in aceeasi banca. Statea cu mine-n cartier. A fost primul din gasca(,) care a avut TV Color. Goldstar. Dimineata, toti eram la el sa vedem "Lidia si floarea cu sapte culori" ( pentru curiosi aici: http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PUtPQi1aTURESUdVJmFtcDtmZWF0dXJlPXJlbGF0ZWQ_ ) Tra-la-la. Si "Sandy Balle" ( http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PXZoOFdubm9yTEt3JmFtcDtmZWF0dXJlPWNoYW5uZWxfcGFnZQ__ ) Si tot la Flocu mai jucam "Renegade" pe HC-90 (asta era un computer romanesc - ceva de genu' http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy5ob21lY29tcHV0ZXIuZGUvaW1hZ2VzL3dhbnRlZC9lYXN0ZXVyb3BlL0lDRS1GZWxpeC1IQy04NV9uZXcuanBn ).
Si vreo 2-3 ani de faculta, tot cu el am ars-o (celebra 004 din P15). Alaturi de Lupu, Doru, Şmecu. Si-apopo de asta: "You are making Hunto very proud"
Pe el l-am vazut tot acum 3 saptamani... cand am iesit si cu Gălu. De cand a avut nunta, acum 2 ani, ne-am mai intalnit fugitiv pe la metrou. Vorbisem prin august sa iesim la o bere... era la mare atunci. A ramas pe cand se intoarce. Si ne-am vazut in ianuarie.
- Ducşe... a terminat Matematica. Ne cam batea pe toti la şah. La fel... in 6-7 ani, ne-am vazut de vreo 3 ori la metrou, din intamplare. Era pescar, cu undite artizanale, homemade. Intr-o escapada d-asta pescareasca tin minte ca era sa ne taie un recidivist. Era si Ducşe un mare batator de minge, fan filme commando, mancator de "boambe cu sare" (corcoduse verzi cu sare), constructor de cazemate, fan HC-90 ...
- Martinez era mai mult cu jocurile alea cu joystik, si el constructor de cazemate, dar si proiectant. Omul care ne lua pe toti sa ne dam cu bicicletele, cu care ne plimbam 5-6 ore pe zi, omul care a gandit si provocat aventura din canalul de scurgere al unui lac. A iesit un fel de film horror atunci. Nu l-am mai vazut de multi ani, din auzite stiu ca face chestii ilegale. Am auzit mai nou c-ar fi la racoare. E posibil...
- Mikiriki. Despre asta as putea spune multe. Si sa zicem ca spun multe, daca prin "multe" intelegeti ce trebuie. Cu el ma mai vad, dar intamplator.
Highschool & University:
Mando - e unul dintre foarte putinii cu care-am ars-o in ultimii ani de liceu. Zilnic. De la iesit in oras la teme la fizica. A facut o scola militara, am auzit ca lucreaza in armata acum, tot in Bucuresti. In ultimii 7 ani l-am vazut o singura data, acum vreo 4 ani.
Puiu - cred ca si el o sa citeasca asta, ca are cont pe netlog. Cam toate aventurile din primii 2-3 ani de faculta le-am trait cu Puiu... gagici, baute, chefuri, pariuri, whist, restante, CM 2002, murit de foame, lipsa acuta de tigari (de la el am inceput sa fumez... Viceroy rosu), filosofie cu radacini adanci in realitate.
E bine ca acum mai margem impreuna la meciuri la Dinamo.
Din aceeasi gasca... Madala si Runky. Din Targu-Jiu amandoi. Runcanu cred ca a teminat pana la urma Automatica. Cert e ca visa sa ia la actorie, si-am constatat ca a luat. L-am vazut la un zapping, intr-un serial pe AcasaTV.
Roşca - coleg de grupa initial, apoi de serie, apoi de an. Tot prin anii 2-3 de faculta am ars-o si cu el. Nu stiu cum dracu' facea si ce le zicea, ca daca-i ziceam in club "Uite, imi place de aia"... in 10 minute venea cu ea si cu inca una sa mergem in vreun bar la o cafea. In ultimii 4 ani am vorbit de vreo 2 ori cu el.
Ultima data acum un an, cand mi-a zis ca e rezident pe chirurgie pediatrica in Iaşi. Altceva nu mai stiu, nu mai am numar de telefon... nimic.
Ar mai fi si altii... ar insemna sa ma lungesc la infinit cu scrierea asta. E un fel de review personal, ca sa-mi aduc aminte. I-am scris pe cei cu care ma vad foarte rar sau pe care nu i-am mai vazut de ani. Si sunt sigur ca am avea multe sa ne spunem... Dar na... prietenii se mai schimba odata cu serviciul, odata cu locuinta, odata cu intemeierea unei familii, odata cu mai multe. Unii pleaca, altii vin. Unii raman.
Dar asta e... de la anume varsta in sus nu mai avem timp. Cateodata as vrea doar sa am mai mult timp sa dorm...
Revenind la Garantat 100%: s-a vorbit despre basescieni, Biserica, patrioti, despre cum suntem vazuti in cancelariile occidentale... dar la un moment-dat, Pleşu spune:
"...vorbesc din ce in ce mai rar cu prietenii... asta este o forma de patologie contemporana. Noi nu mai avem timp. A nu avea timp este un pacat, o boala ... eu vorbesc din cand in cand cu prietenii mei mai vechi la telefon si de obicei toate conversatiile se termina asa: 'dom'le, poate ne vedem si noi odata la un moment-dat', dar stim sigur ca n-o sa ne vedem"
Pentru cine e interesat si are timp, emisiunea inregistrata e aici: http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy50dnIucm8vZW1pc2l1bmUucGhwP2lkPTU4MCM_ , cea din 14.01.2009.
Atunci mi-am dat seama ca... si la mine e la fel. Vorbesc cu prieteni la telefon sau pe messenger - prieteni cu care-am tot ars-o ani buni - si ramane ca ne vedem odata... Plec la 8, ma intorc la 19. Uneori ma intorc la 22-23. Si seara am lucruri de facut. De la cumparat diverse, platit diverse facturi la spalat manual si calcat camasi... daca apuc sa vad si-un film, e bine. In general apuc, deci ma culc la 2 si ma trezesc la 7. Prietenii:
Childhood
- Gălu o sa citeasca asta mai devreme sau mai tarziu, o sa si comenteze (nu-i asa, ma? ). Cu el m-am vazut acum vreo 3 saptamani. Sa-i pun pe un stick cele 6 serii ale "The Wonder Years". Noi doi, dupa o ora de "brainstorming" la telefon... ne-am adus aminte cum se numea, si-asa am putut sa-l caut pe torrents.
Fac o mica paranteza aici - serialul asta mi-a marcat adolescenta, m-a facut sa regret copilaria... pentru curiosi sau pentru cine vrea sa-si aduca aminte, e aici "Theme song" - http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PS1DWlJ1ZHhELU5R , iar aici ceva ce mi se pare super-tare... "deep shit" http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PXk4bTJZTEVYNlFvJmFtcDtmZWF0dXJlPXJlbGF0ZWQ_
Cu Gălu nu ma mai vazusem de vreo 2 ani. Desi stam amandoi in Bucuresti... desi am batut mingea pe maidan multi ani la rand... Sincer, chiar aveam emotii cand m-am vazut cu el.
- Flocu (Florin in cheama, de-acolo si porecla). Flocu a fost cu mine in clasa 12 ani. In vreo 2 am stat in aceeasi banca. Statea cu mine-n cartier. A fost primul din gasca(,) care a avut TV Color. Goldstar. Dimineata, toti eram la el sa vedem "Lidia si floarea cu sapte culori" ( pentru curiosi aici: http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PUtPQi1aTURESUdVJmFtcDtmZWF0dXJlPXJlbGF0ZWQ_ ) Tra-la-la. Si "Sandy Balle" ( http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy55b3V0dWJlLmNvbS93YXRjaD92PXZoOFdubm9yTEt3JmFtcDtmZWF0dXJlPWNoYW5uZWxfcGFnZQ__ ) Si tot la Flocu mai jucam "Renegade" pe HC-90 (asta era un computer romanesc - ceva de genu' http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3d3dy5ob21lY29tcHV0ZXIuZGUvaW1hZ2VzL3dhbnRlZC9lYXN0ZXVyb3BlL0lDRS1GZWxpeC1IQy04NV9uZXcuanBn ).
Si vreo 2-3 ani de faculta, tot cu el am ars-o (celebra 004 din P15). Alaturi de Lupu, Doru, Şmecu. Si-apopo de asta: "You are making Hunto very proud"
Pe el l-am vazut tot acum 3 saptamani... cand am iesit si cu Gălu. De cand a avut nunta, acum 2 ani, ne-am mai intalnit fugitiv pe la metrou. Vorbisem prin august sa iesim la o bere... era la mare atunci. A ramas pe cand se intoarce. Si ne-am vazut in ianuarie.
- Ducşe... a terminat Matematica. Ne cam batea pe toti la şah. La fel... in 6-7 ani, ne-am vazut de vreo 3 ori la metrou, din intamplare. Era pescar, cu undite artizanale, homemade. Intr-o escapada d-asta pescareasca tin minte ca era sa ne taie un recidivist. Era si Ducşe un mare batator de minge, fan filme commando, mancator de "boambe cu sare" (corcoduse verzi cu sare), constructor de cazemate, fan HC-90 ...
- Martinez era mai mult cu jocurile alea cu joystik, si el constructor de cazemate, dar si proiectant. Omul care ne lua pe toti sa ne dam cu bicicletele, cu care ne plimbam 5-6 ore pe zi, omul care a gandit si provocat aventura din canalul de scurgere al unui lac. A iesit un fel de film horror atunci. Nu l-am mai vazut de multi ani, din auzite stiu ca face chestii ilegale. Am auzit mai nou c-ar fi la racoare. E posibil...
- Mikiriki. Despre asta as putea spune multe. Si sa zicem ca spun multe, daca prin "multe" intelegeti ce trebuie. Cu el ma mai vad, dar intamplator.
Highschool & University:
Mando - e unul dintre foarte putinii cu care-am ars-o in ultimii ani de liceu. Zilnic. De la iesit in oras la teme la fizica. A facut o scola militara, am auzit ca lucreaza in armata acum, tot in Bucuresti. In ultimii 7 ani l-am vazut o singura data, acum vreo 4 ani.
Puiu - cred ca si el o sa citeasca asta, ca are cont pe netlog. Cam toate aventurile din primii 2-3 ani de faculta le-am trait cu Puiu... gagici, baute, chefuri, pariuri, whist, restante, CM 2002, murit de foame, lipsa acuta de tigari (de la el am inceput sa fumez... Viceroy rosu), filosofie cu radacini adanci in realitate.
E bine ca acum mai margem impreuna la meciuri la Dinamo.
Din aceeasi gasca... Madala si Runky. Din Targu-Jiu amandoi. Runcanu cred ca a teminat pana la urma Automatica. Cert e ca visa sa ia la actorie, si-am constatat ca a luat. L-am vazut la un zapping, intr-un serial pe AcasaTV.
Roşca - coleg de grupa initial, apoi de serie, apoi de an. Tot prin anii 2-3 de faculta am ars-o si cu el. Nu stiu cum dracu' facea si ce le zicea, ca daca-i ziceam in club "Uite, imi place de aia"... in 10 minute venea cu ea si cu inca una sa mergem in vreun bar la o cafea. In ultimii 4 ani am vorbit de vreo 2 ori cu el.
Ultima data acum un an, cand mi-a zis ca e rezident pe chirurgie pediatrica in Iaşi. Altceva nu mai stiu, nu mai am numar de telefon... nimic.
Ar mai fi si altii... ar insemna sa ma lungesc la infinit cu scrierea asta. E un fel de review personal, ca sa-mi aduc aminte. I-am scris pe cei cu care ma vad foarte rar sau pe care nu i-am mai vazut de ani. Si sunt sigur ca am avea multe sa ne spunem... Dar na... prietenii se mai schimba odata cu serviciul, odata cu locuinta, odata cu intemeierea unei familii, odata cu mai multe. Unii pleaca, altii vin. Unii raman.
Dar asta e... de la anume varsta in sus nu mai avem timp. Cateodata as vrea doar sa am mai mult timp sa dorm...
Despre nobila meserie de doctor
In primul rand, nu stiu daca sa pun ghilimele cuvantului "nobila" (aici am pus).
In al doilea rand am sa scriu de ce cred(eam) ca e nobila, il al treilea... de ce inclin sa cred ca nu prea e.
Pe la interviuri sunt intrebat mai mereu ce m-a facut sa dau la medicina. Pai m-a facut profu' de biologie (mult respect), apoi faptu' ca stiam bine si-mi placeau chimia si biologia si ar fi fost pacat sa nu valorific trebusoara asta, faptu' ca nu-mi plac hartoagele gen "balanta/ bilant/ registre de casa/ intrari/ iesiri/ contu' 421, 101, bla-bla" (cica trebuia sa dau la ASE), dup-aia mama care era bucuroasa ca schimb macazu' ca Acarul Paun si-o sa fiu primul doctor din increngatura arborelui genealogic al familiei. Dup-aia a fost mandria mea personala si gandul c-o sa fac chestii interesante, c-o sa fac si-o sa dreg, sa vindec, sa tra-la-la.
Si m-am dus... si era ok. Si eram mandru ca eu eram "la medicina". Si "taiam morti" (nu-i nici "creepy", nici "fun" ). Si paream destept, si invatam mult (bine, partea cu invatatu' mi-a trecut cand am invatat de-am rupt la un examen, la care am scris bine 5 subiecte din 6... si-am luat 4). Imi placea ca aveam laboratoare, ca faceam 29/30 la proba practica de "sarme, felii, puncte". Aici am sa fac o mica paranteza, ca poate suna ciudat "sarme, felii, puncte".
Sarmele, intr-un capat aveau un numar, iar celalalt capat era legat de un element de la cadavru (de ex. muschiul rotund pronator/ nervul peronier comun/ vena saphena magna). Elementele astea trebuiau recunoscute.
Felii: si feliile aveau sarme uneori. Era de ex. o felie de brat, si trebuia sa scrii din ce treime a bratului face parte (asta se face in functie de raporturile nervului radial - posterior, lateral, anterior).
Punctele erau desenate cu creta pe oase. Si-aveau si ele numere, desemnand elemente gen sulcus nervi ulnaris, facies lunata acetabuli, epicondil medial, proces stiloid, tra-la-la...
Si era frumos, si studenteste... invatam noptile, cafea, tigarete... ma destindeam cu fete, filme, Heroes III si discutii pe holul caminului...
Dup-aia am vazut "Filantropica". Si-acolo ...
Don Pepe: Demnitatea ta? La banii tăi, tu îţi permiţi să ai demnitate? Hai, sa-ţi spun o poveste. Prin anii 50, când eram şi eu tânăr, vroiam să mă fac mare scriitor, ca tine. Ştii cât m-au costat gărgăunii ăştia? Cinci ani de Jilava. Tovarăşii n-au apreciat manuscrisul. Acolo, la puşcărie, afli exact cum stă chestia cu demnitatea. O ţigară la gardian? O zi de demnitate. S-au terminat ţigările? Mare atenţie când te-apleci. Şi după cinci ani, când m-au scos, ce crezi că a aflat băiatu'? Că-şi-afară-e-la-fel. Aşa că, demnitatea ta ţi-o bagi, mata, în poponeţ, ca să nu ţi-o bage alţii pe-a lor. Şi, în ziua când o să ai destul mălai ca s-o întreţii, poţi s-o scoţi de-acolo şi să ţi-o pui bibelou în bibliotecă.
Dup-aia am vazut eu ca e plictiseala in Bucuresti cand prietenii-ti sunt la mare. Am vazut ca e nasol sa iei Winchester la bucata, ca e dificil sa comunici prin bip-uri, ca nu e bine sa mananci 3 zile la rand lapte batut cu paine... ca nu e bine sa-ti vinzi telefonul (ala de pe care macar iti permiteai sa dai bip-uri) ca sa-ti poti achita regia de camin si sa poti face lichidarea. Puiu (cuantique27) le stie si le-a trait si el pe toate astea. Am vazut ca(,) corcodusele nu prea tin de foame (salutari lu' Shogunu', the man without tooth); si ca-ti iei amenda daca n-ai bani de bilet atunci cand mergi la examen la Semiologie (macar l-am luat, "and that saved the day", si ca e nasol sa mergi pe jos din centru pana in Regie (mersi menthrore si mersi Vudu - S.K.Dron representin' - pentru tovarasie). Am vazut ca e nasol sa salivezi la mancarea pentru bolnavi...
Am vazut ca pentru un job, nu ajuta la nimic sa stii sa palpezi ficatul, sa percuti splina, sa faci un semn Giordano sau sa recunosti un L.E.S. sau un Sindrom Koenig. In studentie, stii multe... dar nimic care sa te ajute sa faci ceva din care sa iasa bani.
Si dupa ce-am constatat treburile astea empiric, am vazut eu ca rezidentii au salarii de mizerie. Am citit si un post pe forumul imed.ro in care o tanara rezidenta casatorita zicea ca de la 7:00 pana la 15:00 mananca un covrig si bea o apa plata, iar sa viseze la concedii mare/munte nici nu se punea problema. Apoi m-am gandit cum ar fi sa fac si eu asta pentru inca 5 ani. Gademit! Am vazut ca orice mica greseala este taxata de media, marile realizari nefiind nici macar pomenite. In Romania sunt mediatizati analfabetii, incultii, vedetele porno, jucatorii la loto. Orice mic malpraxis creaza un scandal mostru, desi "inculpatul" are un salariu de femeie de serviciu. Pentru 800 ron sa-mi asum responsabilitatea unei vieti?!? Hai lasa-ma! Spaga, ciubuc, bacsis... nu am de gand sa iau. Multi doctori iau... evident, nu se poate trai doar cu aer.
Chestia asta cu demnitatea... mandria de a fi medic e valabila numai la unii. Dar ce demnitate mai ai cand ajungi sa astepti un plic cu cateva sute de ron de la un pensionar cu neoplasm de colon?!?! Visele se mai schimba uneori. Si eu visam sa ma fac aviator. Unii-si permit sa guste demnitatea, altii fac sacrificii. Unii sunt tinuti in puf si-n cei 6 ani de facultate, si-n cei 5-6 ani de rezidentiat. Altii se sacrifica, isi taie toate poftele, invata sa rabde doar ca sa se faca doctori. Eu n-am facut nici una, nici alta. Eu mi-am schimbat visele. Bani n-aveam de unde sa primesc, sa-mi sacrific 11-12 ani din tinerete traind cu 8-900 ron pe luna... nu m-a lasat inima. Nu m-am indurat. Mi-a fost mila de mine... Si-am invatat ca poti face si altceva, toata treaba e sa stii sa te adaptezi rapid, sa inveti din mers... sa fii dispus sa inveti. Sa alegi ce e mai bine pentru tine... sa decizi ce vrei: "sa-ti traiesti tineretea" sau "faima la varsta senectutii". Si tineretea dureaza putin. sau cel putin trece al dracu' de repede...
Ii ziceam unui prieten ( ubicuul_de_serviciu ) ca daca as castiga foarte bine din fabricat si vandut remorci, as vinde remorci de tractor. Nu vreau sa n-am bani de tigari sau sa ma bat pe locuri in metrou, vreau sa-mi permit sa-mi pot scoate fata la o pizza, vreau sa ma plimb, sa vad lume si locuri, sa ma-mbat din Jack si nu din Unirea, sa nu aleg barurile dupa "cat costa berea"...
Citez din scenariul filmului "Filantropica":
OVIDIU
Am şi eu o întrebare pentru dvs. Cu ce mijloc de transport aţi venit în ziua respectivă, joi parcă, nu? la localul unde spuneţi că ne-aţi văzut?
SIMPATICUL (OFF)
Cu maşina personală.
OVIDIU
Cu maşina personală. Ce profesie aveţi?
SIMPATICUL (OFF)
Sunt student.
OVIDIU
Ce studiaţi?
SIMPATICUL (OFF)
Studiez la o facultate particulară.
OVIDIU
Bun. Acum am să vă arăt ceva [...]
Domnule Ducă, pot sa pariez că domnul student habar n-are nici cât costă, nici cum se foloseşte acest obiect. Ţineţi pariul?
DARIUS DUCĂ
De ce nu, e un test interesant... Spuneţi, domnule Fotică, ştiţi cât costă un tichet de tramvai?
INT. APARTAMENT BUCUREŞTEAN - NOAPTE. SIMPATICUL se apropie rapid de ecranul televizorului, pentru a studia biletul în detaliu. Parcă simţindu-i manevra, OVIDIU depune tacticos obiectul pe masă. Privirea SIMPATICULUI se întoarce spre cei adunaţi în jurul lui, implorând ajutor. Dar „gaşca‟ pare la fel de încurcată ca şi el...
[...]
OVIDIU
À propos de bătut câmpii, domnule. În loc să vă pierdeţi vremea cu poveşti ştiinţifico-fantastice, ieftine, aţi face mai bine să luaţi, din când în când, tramvaiul sau troleibuzul... aşa, măcar o dată pe an, de curiozitate. Aţi vedea un pic de viaţă adevărată... şi poate v-ar mai trece pofta să faceţi glume proaste la televiziune. Nu vă bateţi joc de ce nu cunoaşteţi domnule student. Dacă tot aţi avut noroc de părinţi care vă ţin în puf, încercaţi să fiţi mai modest... Şi vă rog eu mult, faceţi un tur cu un mijloc de transport în comun, la o oră când oamenii se duc la servici, întrebaţi-i de cât timp n-au mai călcat într-un restaurant. O să fiţi surprins...
29 ianuarie 2009
In al doilea rand am sa scriu de ce cred(eam) ca e nobila, il al treilea... de ce inclin sa cred ca nu prea e.
Pe la interviuri sunt intrebat mai mereu ce m-a facut sa dau la medicina. Pai m-a facut profu' de biologie (mult respect), apoi faptu' ca stiam bine si-mi placeau chimia si biologia si ar fi fost pacat sa nu valorific trebusoara asta, faptu' ca nu-mi plac hartoagele gen "balanta/ bilant/ registre de casa/ intrari/ iesiri/ contu' 421, 101, bla-bla" (cica trebuia sa dau la ASE), dup-aia mama care era bucuroasa ca schimb macazu' ca Acarul Paun si-o sa fiu primul doctor din increngatura arborelui genealogic al familiei. Dup-aia a fost mandria mea personala si gandul c-o sa fac chestii interesante, c-o sa fac si-o sa dreg, sa vindec, sa tra-la-la.
Si m-am dus... si era ok. Si eram mandru ca eu eram "la medicina". Si "taiam morti" (nu-i nici "creepy", nici "fun" ). Si paream destept, si invatam mult (bine, partea cu invatatu' mi-a trecut cand am invatat de-am rupt la un examen, la care am scris bine 5 subiecte din 6... si-am luat 4). Imi placea ca aveam laboratoare, ca faceam 29/30 la proba practica de "sarme, felii, puncte". Aici am sa fac o mica paranteza, ca poate suna ciudat "sarme, felii, puncte".
Sarmele, intr-un capat aveau un numar, iar celalalt capat era legat de un element de la cadavru (de ex. muschiul rotund pronator/ nervul peronier comun/ vena saphena magna). Elementele astea trebuiau recunoscute.
Felii: si feliile aveau sarme uneori. Era de ex. o felie de brat, si trebuia sa scrii din ce treime a bratului face parte (asta se face in functie de raporturile nervului radial - posterior, lateral, anterior).
Punctele erau desenate cu creta pe oase. Si-aveau si ele numere, desemnand elemente gen sulcus nervi ulnaris, facies lunata acetabuli, epicondil medial, proces stiloid, tra-la-la...
Si era frumos, si studenteste... invatam noptile, cafea, tigarete... ma destindeam cu fete, filme, Heroes III si discutii pe holul caminului...
Dup-aia am vazut "Filantropica". Si-acolo ...
Don Pepe: Demnitatea ta? La banii tăi, tu îţi permiţi să ai demnitate? Hai, sa-ţi spun o poveste. Prin anii 50, când eram şi eu tânăr, vroiam să mă fac mare scriitor, ca tine. Ştii cât m-au costat gărgăunii ăştia? Cinci ani de Jilava. Tovarăşii n-au apreciat manuscrisul. Acolo, la puşcărie, afli exact cum stă chestia cu demnitatea. O ţigară la gardian? O zi de demnitate. S-au terminat ţigările? Mare atenţie când te-apleci. Şi după cinci ani, când m-au scos, ce crezi că a aflat băiatu'? Că-şi-afară-e-la-fel. Aşa că, demnitatea ta ţi-o bagi, mata, în poponeţ, ca să nu ţi-o bage alţii pe-a lor. Şi, în ziua când o să ai destul mălai ca s-o întreţii, poţi s-o scoţi de-acolo şi să ţi-o pui bibelou în bibliotecă.
Dup-aia am vazut eu ca e plictiseala in Bucuresti cand prietenii-ti sunt la mare. Am vazut ca e nasol sa iei Winchester la bucata, ca e dificil sa comunici prin bip-uri, ca nu e bine sa mananci 3 zile la rand lapte batut cu paine... ca nu e bine sa-ti vinzi telefonul (ala de pe care macar iti permiteai sa dai bip-uri) ca sa-ti poti achita regia de camin si sa poti face lichidarea. Puiu (cuantique27) le stie si le-a trait si el pe toate astea. Am vazut ca(,) corcodusele nu prea tin de foame (salutari lu' Shogunu', the man without tooth); si ca-ti iei amenda daca n-ai bani de bilet atunci cand mergi la examen la Semiologie (macar l-am luat, "and that saved the day", si ca e nasol sa mergi pe jos din centru pana in Regie (mersi menthrore si mersi Vudu - S.K.Dron representin' - pentru tovarasie). Am vazut ca e nasol sa salivezi la mancarea pentru bolnavi...
Am vazut ca pentru un job, nu ajuta la nimic sa stii sa palpezi ficatul, sa percuti splina, sa faci un semn Giordano sau sa recunosti un L.E.S. sau un Sindrom Koenig. In studentie, stii multe... dar nimic care sa te ajute sa faci ceva din care sa iasa bani.
Si dupa ce-am constatat treburile astea empiric, am vazut eu ca rezidentii au salarii de mizerie. Am citit si un post pe forumul imed.ro in care o tanara rezidenta casatorita zicea ca de la 7:00 pana la 15:00 mananca un covrig si bea o apa plata, iar sa viseze la concedii mare/munte nici nu se punea problema. Apoi m-am gandit cum ar fi sa fac si eu asta pentru inca 5 ani. Gademit! Am vazut ca orice mica greseala este taxata de media, marile realizari nefiind nici macar pomenite. In Romania sunt mediatizati analfabetii, incultii, vedetele porno, jucatorii la loto. Orice mic malpraxis creaza un scandal mostru, desi "inculpatul" are un salariu de femeie de serviciu. Pentru 800 ron sa-mi asum responsabilitatea unei vieti?!? Hai lasa-ma! Spaga, ciubuc, bacsis... nu am de gand sa iau. Multi doctori iau... evident, nu se poate trai doar cu aer.
Chestia asta cu demnitatea... mandria de a fi medic e valabila numai la unii. Dar ce demnitate mai ai cand ajungi sa astepti un plic cu cateva sute de ron de la un pensionar cu neoplasm de colon?!?! Visele se mai schimba uneori. Si eu visam sa ma fac aviator. Unii-si permit sa guste demnitatea, altii fac sacrificii. Unii sunt tinuti in puf si-n cei 6 ani de facultate, si-n cei 5-6 ani de rezidentiat. Altii se sacrifica, isi taie toate poftele, invata sa rabde doar ca sa se faca doctori. Eu n-am facut nici una, nici alta. Eu mi-am schimbat visele. Bani n-aveam de unde sa primesc, sa-mi sacrific 11-12 ani din tinerete traind cu 8-900 ron pe luna... nu m-a lasat inima. Nu m-am indurat. Mi-a fost mila de mine... Si-am invatat ca poti face si altceva, toata treaba e sa stii sa te adaptezi rapid, sa inveti din mers... sa fii dispus sa inveti. Sa alegi ce e mai bine pentru tine... sa decizi ce vrei: "sa-ti traiesti tineretea" sau "faima la varsta senectutii". Si tineretea dureaza putin. sau cel putin trece al dracu' de repede...
Ii ziceam unui prieten ( ubicuul_de_serviciu ) ca daca as castiga foarte bine din fabricat si vandut remorci, as vinde remorci de tractor. Nu vreau sa n-am bani de tigari sau sa ma bat pe locuri in metrou, vreau sa-mi permit sa-mi pot scoate fata la o pizza, vreau sa ma plimb, sa vad lume si locuri, sa ma-mbat din Jack si nu din Unirea, sa nu aleg barurile dupa "cat costa berea"...
Citez din scenariul filmului "Filantropica":
OVIDIU
Am şi eu o întrebare pentru dvs. Cu ce mijloc de transport aţi venit în ziua respectivă, joi parcă, nu? la localul unde spuneţi că ne-aţi văzut?
SIMPATICUL (OFF)
Cu maşina personală.
OVIDIU
Cu maşina personală. Ce profesie aveţi?
SIMPATICUL (OFF)
Sunt student.
OVIDIU
Ce studiaţi?
SIMPATICUL (OFF)
Studiez la o facultate particulară.
OVIDIU
Bun. Acum am să vă arăt ceva [...]
Domnule Ducă, pot sa pariez că domnul student habar n-are nici cât costă, nici cum se foloseşte acest obiect. Ţineţi pariul?
DARIUS DUCĂ
De ce nu, e un test interesant... Spuneţi, domnule Fotică, ştiţi cât costă un tichet de tramvai?
INT. APARTAMENT BUCUREŞTEAN - NOAPTE. SIMPATICUL se apropie rapid de ecranul televizorului, pentru a studia biletul în detaliu. Parcă simţindu-i manevra, OVIDIU depune tacticos obiectul pe masă. Privirea SIMPATICULUI se întoarce spre cei adunaţi în jurul lui, implorând ajutor. Dar „gaşca‟ pare la fel de încurcată ca şi el...
[...]
OVIDIU
À propos de bătut câmpii, domnule. În loc să vă pierdeţi vremea cu poveşti ştiinţifico-fantastice, ieftine, aţi face mai bine să luaţi, din când în când, tramvaiul sau troleibuzul... aşa, măcar o dată pe an, de curiozitate. Aţi vedea un pic de viaţă adevărată... şi poate v-ar mai trece pofta să faceţi glume proaste la televiziune. Nu vă bateţi joc de ce nu cunoaşteţi domnule student. Dacă tot aţi avut noroc de părinţi care vă ţin în puf, încercaţi să fiţi mai modest... Şi vă rog eu mult, faceţi un tur cu un mijloc de transport în comun, la o oră când oamenii se duc la servici, întrebaţi-i de cât timp n-au mai călcat într-un restaurant. O să fiţi surprins...
29 ianuarie 2009
Pars Atra - Mentes Occultae
Ieri s-a intamplat o chestie pe care-o astept de 2 ani. Sau 2 ani si ceva... Nu stiu daca a iesit bine sau prost, important pentru mine e ca a iesit. Se numeste "Mentes Occultae" (Ganduri Ascunse) si am scris la el in astia 2 ani. Dup-aia am pus versurile pe tobe... si-a iesit niste rep (rap, hip-hop ... cum vrei sa-l numesti). Dar e underground... De-aia NU-L RECOMAND (ba din contra): cubberilor, manelistilor, tractoristilor, chiulangiilor, agramatilor, etc. (acum observ ca aceste categorii pot coabita uneori toate intr-o singura persoana).
1. Praefatio. E prefata, evident. Se explica motive... despre "Ce-i mâna pe ei în luptă" (recte pe mine).
2. Deus meus (Dumnezeul meu). Este despre puterea de manipulare a Bisericii in general si a sectelor care se vor oculte. Manipulare in masa... e vorba de marketing si de credulitatea noastra ca specie.
3. Insania doloris (Nebunia suferintei) - e inspirata dintr-un pasaj al lui E. Cioran, pasaj ce poarta titlul de "Lypemania" - termen folosit pentru prima data de Esquirol (in traducerea lui Cioran - "Nebunia suferintei" ). Pasajul introductiv este rostit de actorul Christian Bale in filmul "American Psycho".
4. Interfector perfectus (Ucigasul perfect). Strofele nu-s prea relevante. Important e refrenul. Guvernele super-puterilor ne ascund multe... dupa cum zice si Dr. Bartzen in "Phoenix Lights Secret Technology" (este un pasaj audio in finalul piesei).
5. De amore (Despre Dragoste). In acest episod apare si "Leoaica tanara" a lui Nichita Stanescu, cat si Cupidon/ Eros. Ideea e ca dragostea te pandeste din intuneric, si cand gaseste momentul propice... iti sare la gat.
6. Mentes occultae. Sunt genul de ganduri care nu te lasa sa (a)dormi. Mai ales daca te gandesti ca cel mai mare inamic al speciei umane nu sta ascuns, nu vine din iad, nu vine din spatiu, nici de sub pamant. E chiar omul. Facem experimente atomice, experimente genetice (de ex. killer bees), defrisam, poluam, suntem stressati, bagam dava la vena, ne omoram din cauza ca avem dumnezei diferiti... Ne indreptam cu pasi mari spre autodistrugere. Cum zice si Carl Sagan:
"...an organism at war with itself... is doomed"
Cine e Carl Sagan? http://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Sagan
7. Succubus. E o fata. Un demon. Un oarecare "ideal feminin". Termenul de Succubus tine de cultura medievala si e pomenit de Heinrich Kramer in "Malleus Maleficarum". In colajul de mai jos, sunt cateva interpretari artistice ale acestor demoni. Pasajul introductiv ii apartine actorului Mikey Rourke, in filmul "Sin City". Colajul: http://www.youtube.com/watch?v=VhzMNSGvdso
8. Post Mortem. Am pretentia (marea pretentie! ) sa sustin ca e un melanj de stiluri; ale poetilor mei preferati: Macedonski si Bacovia. Apare acolo si numele unui volum de Arghezi... doar pentru ca mi-a placut cum suna. Important mi se pare "pastelul" din prima strofa si motivul "discursul viermelui":
Al. Macedonski:
,,A! iată, zice unul, e omul ş-a lui fală...,
Priviţi-i slăbiciunea sub piatra mormântală,
Şi el a fost în lume întâiul dobitoc!
Mânca pe celelalte ca lupul într-o turmă...
Mâncat va fi acuma de cele de pe urmă;
Loc viermilor să intre!"
Şi viermii-avură loc...
9. Colligatum
"COLLIGÁTUM s.n. Scriere legată împreună cu altele în acelaşi volum. ♦ Volum care reuneşte mai multe lucrări diferite; colegat. [<>Exitus (iesirea). Concluzii... ideea de ansamblu a celor de mai sus.
11. XIII (e Bonus Track, pentru ca nu se incadreaza in peisaj). E despre "13-15 iunie 1990". I-am pus titlul de "13". Multumesc pentru "asamblarea imaginilor", baietilor din Grupul de actiune "Noii Golani". http://www.youtube.com/watch?v=Shi4Wr5n-pc&feature=related
No Mo' [Pars Atra / KaTaNa] - 2008
10 octombrie 2008
1. Praefatio. E prefata, evident. Se explica motive... despre "Ce-i mâna pe ei în luptă" (recte pe mine).
2. Deus meus (Dumnezeul meu). Este despre puterea de manipulare a Bisericii in general si a sectelor care se vor oculte. Manipulare in masa... e vorba de marketing si de credulitatea noastra ca specie.
3. Insania doloris (Nebunia suferintei) - e inspirata dintr-un pasaj al lui E. Cioran, pasaj ce poarta titlul de "Lypemania" - termen folosit pentru prima data de Esquirol (in traducerea lui Cioran - "Nebunia suferintei" ). Pasajul introductiv este rostit de actorul Christian Bale in filmul "American Psycho".
4. Interfector perfectus (Ucigasul perfect). Strofele nu-s prea relevante. Important e refrenul. Guvernele super-puterilor ne ascund multe... dupa cum zice si Dr. Bartzen in "Phoenix Lights Secret Technology" (este un pasaj audio in finalul piesei).
5. De amore (Despre Dragoste). In acest episod apare si "Leoaica tanara" a lui Nichita Stanescu, cat si Cupidon/ Eros. Ideea e ca dragostea te pandeste din intuneric, si cand gaseste momentul propice... iti sare la gat.
6. Mentes occultae. Sunt genul de ganduri care nu te lasa sa (a)dormi. Mai ales daca te gandesti ca cel mai mare inamic al speciei umane nu sta ascuns, nu vine din iad, nu vine din spatiu, nici de sub pamant. E chiar omul. Facem experimente atomice, experimente genetice (de ex. killer bees), defrisam, poluam, suntem stressati, bagam dava la vena, ne omoram din cauza ca avem dumnezei diferiti... Ne indreptam cu pasi mari spre autodistrugere. Cum zice si Carl Sagan:
"...an organism at war with itself... is doomed"
Cine e Carl Sagan? http://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Sagan
7. Succubus. E o fata. Un demon. Un oarecare "ideal feminin". Termenul de Succubus tine de cultura medievala si e pomenit de Heinrich Kramer in "Malleus Maleficarum". In colajul de mai jos, sunt cateva interpretari artistice ale acestor demoni. Pasajul introductiv ii apartine actorului Mikey Rourke, in filmul "Sin City". Colajul: http://www.youtube.com/watch?v=VhzMNSGvdso
8. Post Mortem. Am pretentia (marea pretentie! ) sa sustin ca e un melanj de stiluri; ale poetilor mei preferati: Macedonski si Bacovia. Apare acolo si numele unui volum de Arghezi... doar pentru ca mi-a placut cum suna. Important mi se pare "pastelul" din prima strofa si motivul "discursul viermelui":
Al. Macedonski:
,,A! iată, zice unul, e omul ş-a lui fală...,
Priviţi-i slăbiciunea sub piatra mormântală,
Şi el a fost în lume întâiul dobitoc!
Mânca pe celelalte ca lupul într-o turmă...
Mâncat va fi acuma de cele de pe urmă;
Loc viermilor să intre!"
Şi viermii-avură loc...
9. Colligatum
"COLLIGÁTUM s.n. Scriere legată împreună cu altele în acelaşi volum. ♦ Volum care reuneşte mai multe lucrări diferite; colegat. [<>Exitus (iesirea). Concluzii... ideea de ansamblu a celor de mai sus.
11. XIII (e Bonus Track, pentru ca nu se incadreaza in peisaj). E despre "13-15 iunie 1990". I-am pus titlul de "13". Multumesc pentru "asamblarea imaginilor", baietilor din Grupul de actiune "Noii Golani". http://www.youtube.com/watch?v=Shi4Wr5n-pc&feature=related
No Mo' [Pars Atra / KaTaNa] - 2008
10 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)