''Pe masura ce aflu mai multe, imi dau seama ca nu stiu nimic.'' a cugetat Socrate. Poate e adevarat, poate nu. Dar empiric am observat un lucru: cu cat imi pun mai multe intrebari, cu atat ma afund mai adanc intr-un abis de necunoastere... Poate pentru ca ma rod intrebari la care nimeni nu poate sa raspunda, sau poate doar pentru ca sunt putin mai sceptic, si nu ma multumesc raspunsurile altora. De exemplu, eu nu pot accepta "Teoria Big Bang-ului"... nu pot. Si e cea mai acceptata teorie pe tema de geneza a Universului... Ei se intreaba (si raspund) cum s-a nascut Universul, cand ei nici macar nu stiu ce-i ala... cand definitia lor pentru "Univers" e inca destul de putreda, puerila, incomlpleta.
Suntem prea prosti, inca prea inapoiati ca sa ne putem raspunde la unele intrebari; si chiar atunci cand ne raspundem la unele, raspunsurile nasc intrebari la care e si mai greu de gasit raspuns.
Inca va mai intrebati de unde venim? Incotro ne indreptam? Cum va fi peste 1000 de ani? Sau ati luat pur si simplu "de buna" varianta biblica

Si? V-ati raspuns? V-a lamurit cineva? Sau au ramas ca niste "intrebari de sertar", pe care le mai scoateti din cand in cand si le stergeti de praf, pentru a le aseza la loc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu